TE
AUD VORBIND
~*~
Te-aud
vorbind. Cuvintele cad mute.
De
pe rotundul buzei prind să zboare,
Dar
zvonul lor până la mine moare,
Cărări
se pierd prin văi mereu abrupte.
Rosteşti
un gând. Privirea-mi trecătoare
Descrie-n
jur haotice volute.
În
încăperi de mii de ani ştiute
Deschide
trist fereastra spre uitare.
Mă
plimb tăcut prin dimineţi străine.
Copil
firav sau visător cărunt,
Privesc
drumeți ce vor să ți se-nchine,
Neliniştea
din fibre o înfrunt,
Dar
cum s-ascult ce-mi spui, ce e cu tine,
Când
nu-nțeleg o clipă cine sunt?
~*~
Adrian
Munteanu
https://youtu.be/1e6lEF7pWvQ?si=Fd7G5XrFinTxs57B



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu