Ben Todică „ÎN DOUĂ LUMI” la Tele Europa Nova, Timișoara

Transcrierea textului din format electronic este realizată de doamna Vasilica Grigoraș.

Tiberiu Ciobanu: Bună seara stimați telespectatori și bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii Convergențe cu Tiberiu Ciobanu și invitații săi. De această dată, se potrivește invitații săi, pentru că sunt doi, imediat lângă mine, binecunoscuta scriitoare și jurnalistă Mariana Gurza, iar lângă domnia sa este un prieten mai vechi al televiziunii Europa Nova pentru că a fost de mai multe ori la noi, dacă nu mă înșel doamna  Gurza e prima oară când veniți la mine în emisiune.

Dumitru Țucu                         Mariana Gurza                         Tiberiu Ciobanu

Mariana Gurza: Da, este prima dată.

T. C.: La mine în emisiune.

M. G.: Vă mulțumesc. Mă simt onorată.

T. C.: Nu, nu, eu vă mulțumesc, vroiam  să fiu sigur și să nu fac o gafă. Domnul profesor inginer doctor economist, prodecanul Facultății de Mecanică de la Universitatea Tehnică din Timișoara, Dumitru Țucu, este un vechi prieten atât al emisiunii mele cât și al televiziunii Europa Nova, este unul dintre cei care, printr-un efort susținut, a reușit să rezolve o problemă cu care s-a confruntat Europa Nova acum câțiva ani.

Dumitru Țucu: Pentru a face emisiunea atractivă din astă seară, nu de alta, dar trebuie să păstrăm trendul pe care îl au emisiunile dumneavoastră…

T. C.: Vă mulțumesc, sunteți foarte amabil dumneavoastră, dar …

D. Ț.: Și atunci eu am pornit de la ideea că Slavici a fost un intelectual european.

T. C.: Da.

D. Ț.: Și ca orice intelectual serios și european

T. C.: Se zice, filogerman, chiar.

D. Ț.: Nu, că Ioan Slavici a avut viziunea Europei unite. Dacă e să ne raportăm la un principiu, putem observa că Ioan Slavici nu s-a abătut cu nimic de la principiul actualei Europe unite. A avut exact acealași principiu. E drept că intelectualii au avut neșansa ca marile idei pe care le-au transmis să nu fie adecvate vremurilor respective.

T. C.: Exact. Ia gândiți-vă acum la Iancu de Hunedoara, la Vlad Țepeș și la Ștefan cel Mare!

D. Ț.: Să știți că personal am avut o experiență de pregătire împreună cu colegii, profesorul Mnerie și profesorul Slavici, am vizitat Muzeul Inchiziției de la Cordova. Într-o după-amiază, acolo am realizat și o fotografie celebră vis-à-vis de poziția unui președinte față de rector dintr-o universitate privată, sigur era o glumă, nu este o chestiune serioasă, dar e drăguță așa ca și aspect această imagine realizată. Eu aș spune un singur lucru, în general, istoria și viitorul au cele mai dure victime printre intelectuali. Pe de o parte, pentru că unii dintre ei țin la principii și nu înțeleg că istoria, câteodată, sper să nu intru în polemică cu distinsul coordonator și realizator al emisiunii care este un redutabil istoric, dar așa am înțeles eu din istorie că uneori este nedreaptă cu intelectualii pentru că intelectualul ține la principii și istoria vine cu alte valori trecătoare că, de aceea vorbim despre valori istorice și valori ale istoriei. Este o deosebire foarte mare între valori istorice și valori ale istoriei. Valorile istorice sunt cele care țin o zi, două, trei, cinci, după care toată lumea a uitat de ele.

Vă rog, lăsați-mă să explic puțin. Valorile istorice pe care toată lumea le ia ca fiind valori extraordinare acum, astăzi, mâine, euro, dolar, ron, mai știu eu ce, ca să nu trec la celelalte valori despre care ni se adresează așa mai mult ca o glumă decât ca un lucru serios mulți alți vorbitori prin diverse talk-show-uri, pe când valorile istoriei sunt acele valori care rezistă istoriei, sunt valorile perene care rămân și aceste valori țin în general de ființa umană, țin în general de trăirile, de simțămintele, de valorile morale, de etică și chiar de valorile sociale, dar acelea care sunt ale colectivității, nu ale individului care vrea să-și realizeze obiectivele prin utilizarea colectivității pentru acest lucru. Aicea, cred că o putem lăsa pe distinsa noastră doamnă să ne vorbească mai mult.

T. C.: Arătați, vă rog la cameră cărțile.

D. Ț.: Cred că acele două lucrări ne vorbesc despre acest subiect

M. G.: Am citit undeva că, în general, nu chiar istoricii reflectă întotdeauna istoria, mai degrabă scriitorii și poeții, lucru care, poate este valabil și pentru Slavici. Cu mare bucurie am aflat că în biblioteca digitală de la Dacica Romanica...

T.C.: Iertați-mă, e vorba de Todică, Între două lumi?

M. G.: Da.

T. C.: Asta este prima ediție?

M. G.: Eu vroiam…

T. C.: Și cea de-a doua ediție revizuită și adăugită a aceleiași cărți.

M. G.: Cărțile în original ale lui Ioan Slavici au fost incluse în biblioteca digitală a românilor, Daco-Romania, lucru extraordinar pentru noi, în felul acesta Ioan Slavici poate să fie cunoscut de toată lumea pentru că tot vorbim de o lume globalizată, când este vorba de literatură, ca să parafrazez pe cineva „granițele nu există”, așa că Ioan Slavici poate să fie citit de aici înainte în original de toți cei care doresc să-l cunoscă. Și, revenind la cele două cărți pe care vreau să vi le prezint, este vorba de un prim volum Între două lumi a scriitorului Ben Todică

T. C.: Este prima ediție?

M. G.: Este primul volum, apărut la Editura Atticea, în anul 2009, și care s-a bucurat de un real succes. Ben Todică este un mare cineast, un scriitor cunoscut. Vorbind despre filmul său dur, mai ales privind zona Banatului, zona Ciudanoviței, după filmele domniei sale se studiază deja la universitățile din Statele Unite. Pentru mine, Ben Todică, pornind de la prima carte, poate să ne dea fiecăruia lecții de un adevărat românism.

T. C.: Trăiește în Australia.

M. G.: Trăiește în Australia, dar vedeți, primul titlu este Între două lumi, după această carte, văzând toate ecourile de la diverși ambasadori, de la oameni de cultură, români stabiliți în toată lumea…

T. C.: Acest volum este Între două lumi și acesta În două lumi? M-a derutat când am văzut.

M. G.: Da, În două lumi, pentru că el și-a dat seama că, de fapt el respiră în două locuri, respiră în Australia și respiră în România.

T. C.: Nu este între cele două locuri, ci este chiar în ambele locuri.

M. G.: El există în aceste două lumi, respiră în aceste două lumi. Deci, când e vorba de un român, cum suntem noi românii mai pătimași așa…și mai ales oltenii, cred că dumneavoastră știți mai bine cum e să fii oltean pătimaș.

T. C.: Nu, cred că știu ceilalți.

M. G.: Această carte a lui Ben Todică, pentru mine  este o carte document, nu pentru că are interviuri cu personalități de marcă, din lumea literaturii, din lumea științei, din lumea politicii, ambasadori, dar pe mine m-a impresionat cel mai mult interviul pe care l-a făcut la Ciudanovița cu domnul Dumitru Chișe care este singurul supraviețuitor al tragediei din 1960 când unsprezece mineri au murit în niște condiții mai suspecte și mai puțin concludente la acea vreme. Deci, este o carte document. Despre această carte, vă asigur că se va vorbi mult.

T. C.: Auziți-mă, iertați-mă, nu a rulat și la noi la televiziune documentarul acela despre mineri a lui Ben Todică?

M. G.:Da, sigur, în urma…

D. Ț.: După ce a rulat în Statele Unite, s-a întors și la noi.

M. G.: După aceea a rulat acolo, apoi a venit la noi.

T. C.: Eu m-am născut la Anina și am plecat la câțiva ani de acolo, am mers cu părinții după aceea. Totdeauna mi-a plăcut zona aceea. Taică-meu a lucrat acolo, Dumnezeu să-l odihnească, la vârsta de optsprezece - nouăsprezece ani, la partea sedentară, administrativă la Ciudanovița. În anii 1950, era o firmă rusească, sovietică care exploata, ziceți domnul Țucu,  în contul datoriei pe care o aveam după război la ei, exploatau efectiv, exclusiv ei pentru ei, pentru U.R.S.S. de la mina de uraniu de la Ciudanovița. Groaznică a fost treaba aceasta.

T. C.: Cred că Gheorghe Gheorghiu – Dej, parcă în 1958 i-a scos, sau când, i-a scos din țară.

D. Ț.: Acuma, ca să înțelegem și reclamele cu: mă numesc cutare, am liceul și n-am de lucru, de ce nu ne deschideți mina? Vroiam să continui ideea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat în filmul despre care am vorbit și eu îl cunosc așa din scrieri și am avut plăcerea să-l întâlnesc odată și personal pe autor, pe domnul Ben Todică.

T. C.: Iertați-mă, e cumva originar din zona respectivă?

M. G.: S-a născut în Satul Iezer, comuna Puiești din județul Vaslui și la vârsta de trei ani a venit cu părinții la mină.

D. Ț.: A locuit o perioadă destul de lungă în Ciudanovița.

M. G.: Dar el se consideră pui de bănățean, nu renunță nici la grai, nici la vorbă, nici la port.

T. C.: Deci, vorbim cu domnul Constantin Falcă care scoate aceste volume despre personalități cărășene…

M. G.: Păi deja, Ben Todică este inclus într-unul din volume în ultima ediție.

D. Ț.: Eu vreau să vă spun următoarea chestiune, că, de fapt, domnul Todică în această carte, pornind de la ideea că experiența din Ciudanovița, tot așa cu o putere străină care venise să ne ajute să facem, să realizăm, să nu o repetăm cu Roșia Montană.

T. C.: Exact.

D. Ț.: Deci, mesajul domniei sale, și am avut o discuție personală, asta am vrut să spun când ați completat acolo, că și distinsa noastră doamnă Gurza a completat faptul că istoria este prezentată uneori mai bine de scriitori decât de istorici. Păi, în general istoricii folosesc drept sursă principală de inspirație datele oficiale.

M. G.: Da.

D. Ț.: Păi, haideți să vedem ce scriu datele oficiale despre manifestările anticomuniste din Timișoara înainte de 20 decembrie 1989. Și istoria pe surse de ani, după ce generația noastră, a martorilor dispare asta va face. Să construiască cetățeanul acvariu și nu mai știu ce în Piața Operei, o să construiască celălalt în altă parte… Ce revoluție, ce revoluție???  Observați că acum țintele sunt foarte în vogă, țintele pe revoluționari și pe ideea că n-a existat revoluție.

T. C.: Domnule Țucu, urmează să facem o altă emisiune pe tema asta.

D. Ț.: Dar ca idee.

T.C.: Au reușit, bunăoară, guvernanții noștri să stabilească adevărul de la revoluție?

D. Ț.: Nu, nu discut despre guvern, vreau să vă asigur că toate guvernele fac la fel, indiferent de orientare, haideți să ne referim la intelectuali, pentru faptul că scriitorul are o armă care se numește subtilitate și cu care intervine.

T. C.: Vă spun că timpul este foarte limitat și mai trebuie să vorbim despre cărți. Doamna Gurza a scos o carte foarte interesantă Pe urmele lui Zenon, tradusă integral în limba engleză de către un binecunoscut traducător și om de cultură George Anca, foarte des întâlnit pe revista Agero de pe internet din Germania.

M. G.: A fost ambasador în India.

T. C.: Eu vorbesc numai cultural, eu am spus asta pentru marele public. Marele public știe mai degrabă de pe Agero despre domnul Anca decât dacă a fost ambasador. Ei nu știu mulți în România cine e ministru nu știu care darmite ambasadorii. Dar pentru că ați spus, deci, a fost ambasadorul României, unde?

M. G.: În India.

T. C.: În India. Deci această carte este și în limba română.

M. G.: Coperta este făcută de fiul lui Ben Todică, Chen Bi Eric.

T. C.: Da. Eu vreau să mergem mai repede pentru că vreau să ajungem să discutăm și ce-a fost la simpozion.

D. Ț.: Ben Todică, cred ca ar fi trebuit să spună sau să scrie despre cele trei lumi în care trăiește la ora actuală.

M. G.: Urmează încă două cărți.

T. C.: Ierați-mă, Eric Chen, acesta este un nume chinezesc.

D. Ț.: Asta am vrut să vă spun.

M. G.: Este căsătorit cu o chinezoaică.

D. Ț.: Cum că, de fapt, la ora asta, Ben Todică trăiește în trei lumi.

T. C.: Da, în trei lumi, da.

D. Ț.: Pentru că, odată este lumea europeană, bănățeană în care s-a educat, s-a transformat, a doua oară este lumea Australiei care l-a primit și a treia oară este lumea soției, lumea asiatică.

T. C.: Da, da.

D. Ț.: Lume, care influențează. Și acuma, domnul doctor Ciobanu vreau să facem abstracție de prezența doamnei Gurza și trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi suntem modelați substanțial și de soțiile noastre pentru că ne petrecem o bună parte din timp cu ele.

T. C.: Trece timpul emisiunii cu treaba asta.

D. Ț.: Eu asta am vrut să spun, deci prin urmare, așteptăm În trei lumi europeană, australiană și asiatică.

M. G.: Îl felicităm pe Ben Todică pentru această apariție și mulțumesc Universității Slavici că am reușit să o lansăm acolo. Vreau să spun doar atât: Ben nu este numai scriitor, nu este numai cineast. Să știți că pe buzunarul lui, comunitatea aceea românească din Australia are un post de radio și unul de televiziune în limba română și aflu știrile mai bine decât din altă parte.

T. C.: Și să precizăm un lucru, în Melbourne.

D. Ț.: Sărim peste subiectul cu modestia, mâine, fiind 1 Martie , am vrea să zicem înainte de toate: sărut mâna doamnelor și domnișoarelor și să nu uităm că fără ele, viața nu ar fi fost altfel, n-ar fi fost.

D. Ț.: Exact.

T. C.: Voi face o emisiune special de 8 Martie, de azi într-o săptămână. De mâine este primăvară. Sper că, după cum arată și afară se va instala cât mai repede.

Dragi telespectatori, am avut bucuria de a avea lângă mine în această seară pe doamna Mariana Gurza, recunoscut scriitor și jurnalist și pe domnul profesor inginer doctor economist Dumitru Țucu, decanul Facultății de Mecanică de la Universitatea Politehnică din Timișoara. O emisiune, care zic eu, a fost deosebit de interesantă, din păcate timpul alocat ediției emisiunii noastre din această seară s-a scurs. In speranța că ne vor onora cât de curând la o nouă ediție, le spun ca și dumneavoastră de altfel, noroc și sănătate, că-s mai bune decât toate și la bună vedere pe data viitoare.

Binecuvântat de Cuvântul în care m-am născut!

La Simpozionul Național „Ioan Slavici la aniversară”, ediția a II-a, din 29 februarie 2012, lansarea cărții „În două lumi” a scriitorului australian de origine română, Ben Todică, a fost onorată de prezentările distinșilor invitați: Dumitru Mnerie, Mariana Gurza, Nicu Chișe și Veronica Balaj.

DUMITRU MNERIE

Acest destin al intelectualului român ajuns pretutindeni, sigur Ben Todică în Australia, dar pe toată perioada cât a fost aici a fost foarte bun, chiar foarte bun, a ținut extraordinar de mult la țară, la România, la Banat.  Am vizionat două DVD-uri,  am urmărit filmele despre Banat și am revăzut foarte multe zone ale Banatului constatând cu totală dezamăgire această decădere și a Banatului economic, a întreprinderilor, exploatarea resurselor, o rezervă care pot să asigure liniștea, să zicem, a românilor care au mai rămas în țară și s-ar spune și în mare parte din nevoile acestea de resurse minerale, energetice  și ajungem să fim săraci și demni. Și a propos de chestiunea asta,  și interesantă, peste timp  o părere pe care a avut-o Slavici  referitor la demnitate și  în legătură cu sărăcia și înțelegerea măsurii identității.  Slavici spunea că totuși  nu e suficient să fii sărac și să  spui sunt sărac ci să speri că ieși din sărăcie și dacă nu întreprinzi nimic ca să obții, dacă nu  depui efortul acesta să ieși din sărăcie, să ai și să fii în rând cu lumea nu este o abordare înțeleaptă a situației.  Slavici avea o părere extrem  de interesantă despre acest aspect, de fapt al incompatibilității între demnitate și sărăcie, aprecia pe cei care nu stau degeaba pentru a scăpa de sărăcie   și mie mi se pare că și intelectualii români, dacă nu se zbat, dacă  stau pe loc și nu caută să se afirme pe orice cale nu dau dovadă de demnitate. De aceea promovăm cu orice ocazie activitatea și realizările unor personalități, deschidem o listă în reviste internaționale, în revista Demnitatea, care este extraordinară în sensul acesta și este esențial și pentru dumneavoastră să accesați adresa pe care am dat-o în revistă pentru că avem și blog și să începem o comunicare în direcția aceasta cu tinerii și intelectualii de calitate deosebită și cu demnitate de român de a se afirma pe orice cale.

O să vă propun o modificare în program pentru că trebuie să dăm în direct un interviu anunțat la Radio România, să facem acum momentul acesta de lansare a cărții În două lumi a lui Ben Todică, care atât pentru noi cât și pentru dumneavoastră este un moment special, este o sărbătoare de suflet.

MARIANA GURZA

În primul rând vreau să mulțumesc Fundației Ioan Slavici pentru această onoare de a veni aici la dumneavoastră cu a doua carte a lui Ben Todică, în special doamnei  Gabriela Victoria Mnerie, care este  și organizatoarea acestui simpozion, după câte știu eu.

Cartea În două lumi este  a doua carte a cineastului și scriitorului Ben Todică, un ambasador de elită al nostru, al românilor, care dintr-o dată și sigur simțindu-se între două lumi ceea ce îl determină să conștientizeze că el există, de fapt,  în două lumi, inima lui bătând la fel atât pentru România cât și pentru Australia. Aceste gânduri și sentimente îl motivează pe scriitorul Ben Todică să-și intituleze prima carte Între două lumi, iar cartea pe care o lansăm cu mult drag astăzi, aici la dumneavoastră, În două lumi.

 Această carte a fost editată de Editura Singur, este a doua lansare pe care o facem astăzi, aici, fiind lansată și la București de către profesorul Gerorge Anca și de poetul Doru Ștefan Dăncuș. Este structurată pe două capitole, primul Interviuri cuprinde convorbiri cu oameni de cultură, oameni de știință, oameni simpli. Se vorbește mult despre Banatul de munte, de Ciudanovița de unde a plecat. Pentru mine a fost cel mai emoționant moment interviul luat domnului Chișe și domnului Dumitru privind acel episod de prin anii 1960 când unsprezece mineri au murit. Din păcate Ciudanovița este o zonă care doare și astăzi, în care s-au investit, am  înțeles,  din fonduri europene  foarte mulți bani pentru a se face ceva în acea zonă, dar se pare că banii au luat altă direcție, au apărut în timp indicatoarele prin care se semnalează că locurile sunt iradiate și așa mai departe.

Pentru că tinerii participanți au nevoie și  de un alt moment în întâlnirea noastră de astăzi, le voi oferi câteva clipe de poezie  și voi citi din noul meu volum câteva versuri, apoi o să revin la Ben Todică. Volumul se intitulează  Pe urmele lui Zenon, o carte de poezie. Vă rog să ascultați aceste versuri, poezia Paradox sentimental:

Omul învaţă pentru a fi înţelept;
prostul cultivă legumele altora
fără a înţelege
care este rădăcina
şi pe unde curge seva.
Poetul scrie doar pentru a fi numit
un biet scrib
la curtea lumii.
Oamenii iubesc pentru că trebuie
să iubească…
Există o lege nescrisă
care ne obligă la iubire.
Dar cum iubirea a devenit o relaţie
dintre cerere şi ofertă,
nimeni nu este suficient de bogat
pentru a cumpăra iubirea...

Vreau să menționez că acest volum îmi aparține, este proaspăt, bilingv, traducerea aparține domnului George Anca, din București, profesor universitar doctor, iar  copertă este realizată de fiul lui Ben Todică. Și, revenind la Ben, menționez că al doilea capitol al cărții În două lumi, se intitulează Ecouri și înmănunchiază cu gingășie și prețuire precum perlele într-un șirag multe dintre opinile cititorilor cu privire la prima carte a domniei sale Între două lumi.

Cartea este o lectură extrem de plăcută și oferă informații interesante, unele inedite despre subiecte și teme atractive pentru cititori.   Vreau să-l  felicit pe bănățeanul, românul-australian Ben Todică pentru această carte document pe care a realizat-o cu atâta trudă și iubire pentru români, pentru România.

Doresc să fac o precizare:  la următoare întâlnire care va avea loc la Biserica din Dacia veți primi în dar de la Ben Todică, prietenul Universității Slavici,  această carte minunată.

 NICU CHIȘE

 Vă mulțumesc pentru invitație și aș vrea să spun că îl cunosc pe Ben Todică de copil. Era un copil altfel decât ceilați, vroia să facă unele lucruri și reușea. Am observat asta la el, pentru că el era de mic pasionat de anumite preocupări. De  copil el căuta să filmeze, să facă diapozitive, să se joace cu acestea, iar cu timpul a început să facă filmulețele acelea mici pe care le făcea pentru copiii din Ciudanovița. Eu l-am ajutat foarte mult pe el cu mașina, pentru că eram șofer, să-și realizeze astea și mergeam să filmeze și astfel au fost făcute foarte multe filme și date la  casa de cultură. 

Îmi pare foarte bine că a editat această carte și spun asta tuturor pentru că mi-am dorit și eu acest lucru, ba chiar am discutat cu mulți oameni,  mulți ingineri și profesori pe care i-am rugat scrie o carte sau să realizeze un film despre  Ciudanovița. În viața celor din Ciudanovița a apărut într-un moment al epocii comuniste, după cum și dumneavoastră știți cu toții, o problemă care era de fapt și o problemă  la nivel național. La vremea aceea extragerea minereul de uraniu era o problemă, dar și acum este o problemă, pentru că nu s-a ținut cont de efectele exploatării uraniului pentru multe generații sau pentru mulți ani de aici încolo. Deci, treaba cu ecologizarea de la Ciudanovița este oproblemă în continuare. Am cerut cu toții să se insiste pentru a opri radiațiile, pentru că radiațiile sunt pe  o suprafață foarte mare, iar noi care mai suntem încă acolo trăim totuși în acel mediu. Toată lumea spune de ce mai stăm acolo, nu avem unde  să mergem pentru că și cei care au plecat au terminat-o în scurt timp. Eu nu știu dacă este ceva adevărat în treaba asta, nu pot să cunosc din punct de vedere științific ce s-a întâmplat acolo, dar au fost mulți profesori, doctori în știință, am avut un institut de cercetări pentru zona minieră Ciudanovița ca și la Ștei , care au studiat foarte mult evoluția bolilor oamenilor, în schimb în 50-60 de ani de când s-a închis exploatarea, tot există radiații.

Eu îl apreciez foarte mult pe Ben Todică pentru că a scris această carte, în care semnalează și arată lumii întregi ce s-a întâmplat în zona noastră cu neamul bănățenilor, cu viața oamenilor de acolo, cum au trăit ei pe vremea aceea și trage un semnal de alarmă pentru a se lua măsurile cuvenite în interesul oamenilor și al țării.  

Eu atât pot să vă spun, dacă aveți să mă întrebați ceva.

VERONICA BALAJ

În condițiile în care apare un asemenea volum astăzi, mă refer și la condițiile economice, dar și la distanțele geografice, merită să începem cu o plecăciune față de acest confrate al meu, confrate de breaslă pentru că el realizează emisiuni în limba română, la un radio în limba română din Australia, dar realizează și filme documentare, făcându-se cunoscut cu filme documentare despre Ciudanovița și în felul acesta Ciudanovița a circulat în lumea largă, pe internet pot fi accesate adeseori secvențe dintr-o altă lume. Și așa, ajung tangențial la titlul pe care l-a dat în mod simbolic - În două lumi,  autorul făcând parte practic din aceste două lumi egal. Și tot se vorbea aici de rădăcini într-o poezie, da, Ben Todică reușește să arate printr-o formulă personală, fie  cea filmată, fie în scris, faptul că fără rădăcini, nu suntem nimic, n-avem identitate și atunci el își scoate la iveală această dorință de a arăta că aparține unei lumi de unde a plecat, dar aparține și unei alte lumi unde s-a integrat. Odată idea de rădăcini reușește s-o facă rezistentă în timp și cunoscută prin conversațiile cu diverse persoane,  de diverse categorii și din diverse medii sociale. A doua idee, pe care, zic eu că aș sesiza-o în această carte este cea de rezistență prin cuvânt, rezistență prin cultură se poartă astăzi. În cazul de față este vorba de rezistență prin cuvânt, rezistă o tradiție, rezistă niște locuri, nu doar geografice ci istorice, pentru că Ciudanovița este un fragment dintr-o lume istorico-socială  și prin cuvântul pe care el îl prezintă în carte, fapt dovedit și în primul volum și asta este o chestiune de consecvență, o idee în care crede, există și rezistă prin cuvânt  Ben Todică, dar există prin cuvânt, în același timp, o lume. O lume, în parte apusă, o lume, în care astăzi, cum spunea și domnul rector o privim cu tristețe pentru că nu s-au găsit încă destule resurse ca rădăcinile să înflorească din nou și să treacă într-o altă etapă și o altă idee, în afară de aceasta de rădăcini, rezistență prin cuvânt, rezistență prin cultură, cred că Ben Todică și-a propus să ne spună în subsidiar ceea ce noi aici încercăm să exersăm și noi, de fapt   ideea de interculturalitate. Aflându-se într-un loc  de peste atâtea mări și țări încă mai gândește la locurile lăsate undeva în România și începi să le aduci la lumină, să le prezinți în niște coordonate care au fost cândva şi care  acum pot fi luate în seamă este , iată o chestiune de interculturalitate, el aducând o imagine a acestor locuri din punctual său de vedere și poate influențat de cultura unde locuiește, o multiculturalitate. Apoi mai apreciez acest volum și pentru faptul că, în fine ajung acum la punctul esenței, eu îl consider, și nu numai eu, ci lumea îl va considera  un volum DOCUMENT. De ce document? Pentru același motiv că sunt implicate aici persoane, personalități, idei, anumite coordonate existențiale, istorice, punctări, accente de viață care au făcut toate la un loc, într-un amalgam aranjat de anii în trecere au făcut o imagine, dacă vreți, a unui fragment de eternitate numit viața în România, în zona Ciudanovița. Rămâne document, orice informație despre niște vremi care au fost cândva și nu mai sunt, devine important la un anume timp. Aș face colateral o trimitere la un dicton care mie mi-a plăcut foarte mult, cum că tot ce este vechi, este foarte important, dar  selectând trei lucruri foarte importante dacă-s vechi: cărțile vechi, vinul vechi și prietenii vechi. Iată această carte care înmagazinează atât de multe date vechi despre o altă viață, poate deveni un document important, de referință și poate fi luat în seamă, ca încă un mic traseu existențial al culturii noastre și al limbii române.

Închei prin a spune că Ben Todică face totul în numele limbii române și toată stima pentru așa ceva, face totul în numele unei culturi din care a plecat și pe  care vrea să o uite nici cei care vin și este aici în sală distinsul domn profesor universitar doctor, domnul Falcă care  a scris atât de mult despre personalitățile bănățene, și-l felicit că n-a uitat să-l încadreze în șirul acestor personalități și pe Ben Todică. Domnul professor știe foarte bine ce înseamnă valoarea unei informații documentare într-unu un document cât de mic. Aici avem un document de câteva sute de pagini și mulțumim Universității Slavici că face în felul acesta o legătură invizibilă, dar, de ce nu, importantă și trainică cu lumea cuvântului românesc oriunde ar fi el. De data aceasta cu cea care este zidită oarecum acolo în comunitatea lui Ben Todică și autorul, sigur se va bucura dacă va auzi că strădania lui de a-și exprima în felul acesta respectul și strădania de rezistență prin cuvânt, noi am luat-o ca fiind  o lecție de omenie, o lecție de prietenie, o lecție de tenacitate și, de ce nu, de umanitate și umanism. A prețui limba maternă după ani și ani după ce ai plecat din țară, cred că este un gest extrem de onorabil, așa că, sigur, nu toată lumea poate să ajungă la această performanță.

Aș vrea să mai fac o precizare scurtă, scuze domnu rector, am promis și  să nu uit, am în mână tot o carte fierbine, cu ghilimele Pe urmele lui Zenon, un titlu excepțional, scris de Mariana Gurza, o ediție bilingvă româno-engleză, tradus de George Anca, dar citind aici am rămas surprinsă că este un alt volum decât cel pe care îl știam eu, iată că, din nou cuvântul ne modifică, ne face mai buni, mai înțelepți, mai prietenoși, mai afectuoși și mai rezistenți în timp. Deci, rezistăm și prin cuvânt, cuvântul devenind apoi informație și declarație de intercomunicare. De fapt asta este,  o intercomunicare este și cartea lui Ben Todică și această carte de poezie.

Dumitru Mnerie

Sigur, pentru mulți din sală, Ben Todică nu înseamnă mare lucru pentru că nu au apucat să-i citească lucrările, nu este în manual, nu prea a fost dat în ziare. În vremea când a trăit în țară, după cum am citit în scrierile sale și, mai ales faptul că Artur Silvestri, regretatul promotor în  presa mondială, în presa de cultură mondială,  spunea de această neliniște a lui Ben Todică și cât a fost aici în România. A fost destul de rebel, să zicem, pentru că prin filmul pe care îl făcea, prin fotografia pe care o făcea, nu putea să evite adevărul. A plecat din România pentru că a vrut să afle adevărul. Pentru el adevărul era închis, era spus și transmis numai de alții.

 Anul acesta, în noiembrie, Ben Todică va împlini 60 de ani și chiar de la începutul anului l-am pomenit și ne-am bucurat de ceea ce face acolo. Ceea ce m-a impresionat din mărturisirile lui Ben Todică este această identificare cu Dumnezeu și mai ales și faptul că la început a fost cuvântul și cuvântul era Dumnezeu, așa și Ben Todică s-a simțit binecuvântat de cuvânt, cuvântul, de fapt, în care  s-a născut. Prin ceea ce scrie apără foarte mult adevărul  și este o lecție pentru tineri  și un subiect  de carte, pentru că este o carte despre un fapt de viață, o viață onestă, cinstită care poate fi considerată a fiecăruia dintre noi.

Transcrierea de pe suport digital aparține doamnei Vasilica Grigoraș. 

Volumul "ÎN DOUĂ LUMI" o carte de suflet, o lecție de ROMÂNISM

Mariana Gurza

În cadrul Simpozionul Naţional „Ioan Slavici la aniversară”, ediţia a II-a, din 29 februarie 2012, responsabil de proiect Gabriela Victoria Mnerie, în cadrul Universităţii ,,Ioan Slavici” din Timisoara, participanţii s-au putut bucura de lansarea cărţii „În două lumi” a scriitorului român, Ben Todica, stabilit în Australia.

Născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul Auricăi şi Gheorghe Todică, după ce anii cei mai frumoşi îi petrecuse în Ciudanoviţa, judeţul Caraş Severin, îl regăsim acum în Australia.

Ben Todică este o personalitate complexă. Un prieten pe care te poţi baza indiferent de situaţie, demn şi dârz. Un OM remacabil prin sufletul său mare. Alături de Ming, soţia sa şi de cei trei copii, şi-a creat în Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al păcii interioare după care tânjesc mulţi. 

"Am început de unul singur ca o scânteie şi mocnind ca un foc înăbuşit am străbătut întreaga viaţă luminând modest precum licuriciul în noapte nederanjând dar tresărind cu atenţie pe ici, pe colo. Am fost întodeauna condus de interes pentru cunoaştere şi împlinire, din dorinţa de a, într-o zi, demonstra semenilor mei că suntem demni de această lume, că nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da înapoi celor ce mi-au dat cu atâta dragoste: părinților mei, colegilor mei, învăţătorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanoviţenilor, Oraviţenilor, Banatului şi întregii Românii, m-a condus.

Mi-s dragi Doamne oamenii aceştia sărăciţi de vremuri şi munciţi de împrejurări, şi printre ei, câţi Doamne, nu or fi, de o înaltă puritate sufletească, şi de o adâncă sensibilitate spre bine."(Efectul "Fluture" - vol. "Între două lumi", autor Ben Todică).

A rămas acelaşi. Bun român, iubitor de neam şi ţară. Domniei sale nu-i este ruşine a recunoaşte că este român,  că-şi iubeşte ţara cu bune şi rele. Nu-şi poate uita rădăcinile, nu poate renunţa la limba română, la graiul său.

Primul sau volum “Între două lumi” este edificator.

Aşa cum afirmă pe coperta primei cărţii "există o pasăre, care de cum se naşte, îşi ia zborul şi rămâne în văzduh până moare. Ea îşi pescuieşte hrana din zbor (coborând în picaj), de pe pământ şi din ape. Aşa mă simt şi eu de când am fugit din ţara MAMĂ. În străinătate (cel evadat dintr-o ţară comunistă) suspendat prin ceea ce fac, îmi hrănesc identitatea de român prin scris - şi de cele mai multe ori, după moarte, cenuşa ne este adusă acasă, şi împânzită pe locul natal.

Scrierile mele sunt acest picaj pentru a mă hrăni şi supravieţui ca român care nu se mai poate întoarce la casa lui, pentru că, ea a rămas în anul în care el a plecat - în cazul meu 1979.”

Volumul "ÎN DOUĂ LUMI" a fost primit cu multă căldură de distinșii oameni de cultură.

Cuvinte emoționante au fost rostite de prof. univ. dr. Mnerie Dumitru, rectorul Univesității Ioan Slavici, de remarcabila jurnalistă, scriitoare, D-na Veronica Balaj de la Radio Timișoara.

Un moment inedit a fost intervenția prietenului din copilărie, D-nul Nicu Chișe, venit tocmai de la Ciudanovița pentru a se bucura de această manifestare.

Felicitări românului ce nu și-a uitat rădăcinile și simte mereu nevoia de a se întoarce acasă. O carte document pentru generațiile care vor veni, o carte pentru cei dragi. Structurată în două capitole, întâlnim inteviuri cu personalități din toate domeniile din lume, români adevărați ce nu și-au uitat obârșia. Ecourile reprezintă elogiul adus scriitorului în urma apariției primei cărți, intitulată „Între două lumi”. Acum scriitorul Ben Todică, se simte implinit, respiră, traiește doar „În două lumi” pentru România și Australia, pentru „trandafirul special” numit Ming.

„Această carte, afirma scriitorul, m-a aşezat pe mine, autorul ei, în scaunul cititorului ca să descopăr puterea şi măreţia divină a cuvântului scris. Am început să realizez cât de aproape sunt de creatorul meu, să simt că sunt plămădit după chipul şi asemănarea sa, că atunci când vorbesc, Dumnezeu este în mine şi că eu nu aş exista fără el - “pentru că la început a fost cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu“.

Scriitorii care m-au luminat, parcurgându-mi cartea, sunt scăldătoarea prin care Dumnezeu căleşte sabia sfinţilor, sunt cel mai mare dar şi scut împotriva neştiinţei şi al întunericului, sunt bucuria trecerii într-o nouă lume. Sufletul îmi este plin de un mănunchi de emoţii unice. Sunt Binecuvântat de Cuvântul în care m-am născut! Am exclamat şi am plâns tremurând precum oţelul trecut din flăcări în gheaţă. Dragă cititorule, nu gândi ce am scris, ci simte ce poate face limba prin cuvânt! Tu eşti cuvântul!

Doresc să mulţumesc doamnei Vasilica Grigoraş fără ajutorul căreia nu ar fi fost posibilă apariţia unei cărţi de mărimea şi scopul acesteia de faţă. Prin alegerea temelor şi selecţia materialelor, cartea este alcătuită şi direcţionată spre cititorul dornic de o adevărată experienţă a limbii române. 

Sincere mulţumiri doamnei prof. dr. Ileana Costea pentru contribuţia deosebită la apariţia volumului. Aprecierea mea şi calde mulţumiri tânărului Radu-Ticu Grigoraş pentru răbdarea şi tenacitatea cu care a realizat transcrierea fidelă a interviurilor stocate pe suport electronic. Nu mai puţin, doamnei Daniela Tiţ, doamnei Constanţa - Doina Spilca ce mi-au fost alături la greu... şi din suflet, multă recunoştinţă tuturor contributorilor prin text la realizarea acestei cărţi cât şi fiului meu Eric pentru transpunerea simţămintelor mele în realizarea copertei.

Vă las pe domniile voastre, cititorii, să judecaţi şi să apreciaţi valoarea cuvintelor noastre – cuvinte româneşti de o mare şi frumoasă experienţă literară pentru mine.

BEN TODICĂ – Australia, 2011

***

Acest articol a fost preluat de publicația on line, OBSERVATORUL, Toronto, Canada

Wednesday, Mar 14, 2012 Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
	Volumul „În două lumi” o carte de suflet , o lectie de românism În cadrul Simpozionul National „Ioan Slavici la aniversară”, editia a II-a, din 29 februarie 2012, responsabil de proiect Gabriela Victoria Mnerie, în cadrul Universitătii ,,Ioan Slavici” din Timisoara, participantii s-au putut bucura de lansarea cărtii „În două lumi” a scriitorului român, Ben Todica, stabilit în Australia. Născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puiesti, judetul Vaslui, România, fiul Auricăi si Gheorghe Todică, după ce anii cei mai frumosi îi petrecuse în Ciudanovita, judetul Caras Severin, îl regăsim acum în Australia. Ben Todică este o personalitate complexă. Un prieten pe care te poti baza indiferent de situatie, demn si dârz. Un OM remacabil prin sufletul său mare. Alături de Ming, sotia sa si de cei trei copii, si-a creat în Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al păcii interioare după care tânjesc multi. "Am început de unul singur ca o scânteie si mocnind ca un foc înăbusit am străbătut întreaga viată luminând modest precum licuriciul în noapte nederanjând dar tresărind cu atentie pe ici, pe colo. Am fost întodeauna condus de interes pentru cunoastere si împlinire, din dorinta de a, într-o zi, demonstra semenilor mei că suntem demni de această lume, că nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da înapoi celor ce mi-au dat cu atâta dragoste: părintilor mei, colegilor mei, învătătorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanovitenilor, Oravitenilor, Banatului si întregii Românii, m-a condus. Mi-s dragi Doamne oamenii acestia sărăciti de vremuri si munciti de împrejurări, si printre ei, câti Doamne, nu or fi, de o înaltă puritate sufletească, si de o adâncă sensibilitate spre bine."(Efectul "Fluture" - vol. "Între două lumi", autor Ben Todică). A rămas acelasi. Bun român, iubitor de neam si tară. Domniei sale nu-i este rusine a recunoaste că este român, că-si iubeste tara cu bune si rele. Nu-si poate uita rădăcinile, nu poate renunta la limba română, la graiul său. Primul sau volum “Între două lumi” este edificator. Asa cum afirmă pe coperta primei cărtii "există o pasăre, care de cum se naste, îsi ia zborul si rămâne în văzduh până moare. Ea îsi pescuieste hrana din zbor (coborând în picaj), de pe pământ si din ape. Asa mă simt si eu de când am fugit din tara MAMĂ. În străinătate (cel evadat dintr-o tară comunistă) suspendat prin ceea ce fac, îmi hrănesc identitatea de român prin scris - si de cele mai multe ori, după moarte, cenusa ne este adusă acasă, si împânzită pe locul natal. Scrierile mele sunt acest picaj pentru a mă hrăni si supravietui ca român care nu se mai poate întoarce la casa lui, pentru că, ea a rămas în anul în care el a plecat - în cazul meu 1979.” Volumul "ÎN DOUĂ LUMI" a fost primit cu multă căldură de distinsii oameni de cultură. Cuvinte emotionante au fost rostite de prof. univ. dr. Mnerie Dumitru, rectorul Univesitătii Ioan Slavici, de remarcabila jurnalistă, scriitoare, D-na Veronica Balaj de la Radio Timisoara. Un moment inedit a fost interventia prietenului din copilărie, D-nul Nicu Chise, venit tocmai de la Ciudanovita pentru a se bucura de această manifestare. Felicitări românului ce nu si-a uitat rădăcinile si simte mereu nevoia de a se întoarce acasă. O carte document pentru generatiile care vor veni, o carte pentru cei dragi. Structurată în două capitole, întâlnim inteviuri cu personalităti din toate domeniile din lume, români adevărati ce nu si-au uitat obârsia. Ecourile reprezintă elogiul adus scriitorului în urma aparitiei primei cărti, intitulată „Între două lumi”. Acum scriitorul Ben Todică, se simte implinit, respiră, traieste doar „În două lumi” pentru România si Australia, pentru „trandafirul special” numit Ming. „Această carte, afirma scriitorul, m-a asezat pe mine, autorul ei, în scaunul cititorului ca să descopăr puterea si măretia divină a cuvântului scris. Am început să realizez cât de aproape sunt de creatorul meu, să simt că sunt plămădit după chipul si asemănarea sa, că atunci când vorbesc, Dumnezeu este în mine si că eu nu as exista fără el - “pentru că la început a fost cuvântul si cuvântul era Dumnezeu“. Scriitorii care m-au luminat, parcurgându-mi cartea, sunt scăldătoarea prin care Dumnezeu căleste sabia sfintilor, sunt cel mai mare dar si scut împotriva nestiintei si al întunericului, sunt bucuria trecerii într-o nouă lume. Sufletul îmi este plin de un mănunchi de emotii unice. Sunt Binecuvântat de Cuvântul în care m-am născut! Am exclamat si am plâns tremurând precum otelul trecut din flăcări în gheată. Dragă cititorule, nu gândi ce am scris, ci simte ce poate face limba prin cuvânt! Tu esti cuvântul! Doresc să multumesc doamnei Vasilica Grigoras fără ajutorul căreia nu ar fi fost posibilă aparitia unei cărti de mărimea si scopul acesteia de fată. Prin alegerea temelor si selectia materialelor, cartea este alcătuită si directionată spre cititorul dornic de o adevărată experientă a limbii române. Sincere multumiri doamnei prof. dr. Ileana Costea pentru contributia deosebită la aparitia volumului. Aprecierea mea si calde multumiri tânărului Radu-Ticu Grigoras pentru răbdarea si tenacitatea cu care a realizat transcrierea fidelă a interviurilor stocate pe suport electronic. Nu mai putin, doamnei Daniela Tit, doamnei Constanta - Doina Spilca ce mi-au fost alături la greu... si din suflet, multă recunostintă tuturor contributorilor prin text la realizarea acestei cărti cât si fiului meu Eric pentru transpunerea simtămintelor mele în realizarea copertei. Vă las pe domniile voastre, cititorii, să judecati si să apreciati valoarea cuvintelor noastre – cuvinte românesti de o mare si frumoasă experientă literară pentru mine. BEN TODICĂ – Australia, 2011 Mariana Gurza    3/13/2012