IOAN
MICLĂU: VERSURI DE DURERE!
~*~
Oriunde
ai fugi de-o amintire veche,
Ea
vine și îți sună cu jale în ureche,
Chiar
timpul de așterne uitarea dulce umbră,
Durerea
te recheamă cu vocea ei cea sumbră.
Și
de mi-am luat lumea în cap așa orbește,
E
numai de durerea ce-n inima mea crește,
Durerea
libertății îl arde pe român,
Să
nu i-o ia-i pe asta, și Crucea de la sân.
Cu
ochii minții văd părinții mei în zdrențe,
Români
săraci, ca țara, si ea săracă este.
Durerea-i
în popor și în guvern snobismul,
Atîta-i
tot ce-aduse în țară comunismul.
Dar
când îmi vor fi ochii de sânge-nsângerați,
Și
inima zdrobită departe de-ai mei frați,
Din
cer să zică Domnul: nu-i pace în omor,
O,
Doamne, a lor moarte e-n coasă și topor.
Doar
nu vei ține partea celui mai blestemat
Guvern,
ce ne-a distrus altarul făcând negru păcat,
Dezmoștenind
poporul de vatra ce i-ai dat-o,
Zdrobind
credința-n inimi, ce Tu ne-ai închinat-o.
De
cei fără de lege, Tu încă-i vei ierta,
Atunci
cei în durere la ce-ar mai aștepta?
Mai
bine-n sfânta glie egal moartea ne fie,
Căci
păcătoși toți suntem în sfânta Ta moșie.
~*~
IOAN
MICLAU-GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu