Mai mult în nenoroc
~*~
Am fost trecuţi adesea prin sabie şi foc
Şi-am fost trădaţi, ca Domnul, mereu de-a noastre Iude,
Puţin ne fost-a bine, mai mult în nenoroc
Ne-am dus scurtimea vieţii, aicea şi oriunde.
E prea frumoasă ţara, prea plină şi bogată
De daruri ce Măritul le-a pus s-avem
aici,
Păcat că dinspre-afară mereu e-nconjurată
De large guri flămânde, neprieteni, inamici.
Ne tot unim de-o vreme, iar alţii ne destramă
Pe vorbe mincinoase, pe-argintul vânzător,
Aşa c-a- noastră viaţă mereu am pus-o vamă
Norocului ce-ntr-una, a fost de partea lor.
Am frământat istorii, să ţinem bine minte
Că suntem străvechime din daci nemuritori,
Că ne luăm, fiţi siguri, tot ce-am pierdut ’nainte
Chiar de va trece-o vreme, că suntem răbdători.
În Domnul ni-i nădejdea, în glie ni-i tăria
Că-n ea ne ţin în spate cohorte de strămoşi,
Cât ele-n noi le-om duce, să ştiţi că veşnicia
Şi-o face-aici cuibarul, şi fi-vom norocoşi.
~*~
Mircea Dorin Istratre
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu