Jianu Liviu-Florian - OPERA

 

O P E R A

 

 

~*~

 

Atunci ei au văzut că-s goi. Că nu au arme.

Că n-au de cine să se apere, de ce.

Că nu-i atacă nimeni, să le sfarme

Privirea lor, luminii, câtă e...

Atunci ei au văzut că-s goi. Că nu au teame.

Doar răspunseseră la toate, cum a fost.

E-adevărat că au gustat din poame.

Dar au văzut – în Timp – cu care cost...

Și în războaie îmbrăcați, cu care rost...

Atunci ei au văzut că-s goi, de-a Dreptul...

Și totuși, nu aveau în goluri, intelectul...

Ei au văzut că se puteau privi în ochi.

Ce dacă nu aveau nici pantaloni, nici rochi?!

Nu era unul, ca să sară, ca să cucerească

Un gol, și să-l supună la o poftă-a lui, neomenească...

Căci se puteau privi în ochi.

Și recunoască.

E-adevărat tot ce a fost odată.

Nu ne știam tot golu-n partitura cea adevărată.

Și nu lipsea nimic din tot ce-a fost vreodată.

Nicio ioată.

Acum, însă, putea să fie – și cântată!

Ce să luați pe ea? Victorie? Bucurie?

Cât să vă ție? O hoție? O minciună? Un viol? O nebunie?

În golul care-a fost, și va să vie?

În gol se vor preface toate, cât există.

Și înăuntrul lui, în fiecare –

Recunoaștere, recunoștință...

Întru ființă...

12 septembrie 2026

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian