Cititorii
site-ului nostru au acum posibilitatea să citească cea de-a cincea
„Scrisoare literară și pedagogică” adresată românilor pe drumul salvării
poporului român și al României. Aceste
„Scrisori literare și pedagogice”, așa cum am mai spus, îi ajută pe români, de
la academicieni la românii de rând să înțeleagă ce s-a întâmplat cu poporul
român în acești 27 de ani, astfel încât ne-am trezit distruși fără să înțelegem
cum s-a întâmplat acest lucru. Pentru că nu știm acest lucru, abia acum parcă
începe și presa să se dumirească, văzând războiul politic (informațional,
psihologic, educațional, economic, cultural etc, dus împotriva poporului
român) care nu se mai termină de 27 de
ani la vârful Puterii. Și totodată îi vom pregăti pe români pentru a rezista în
istorie și le vom arăta românilor în aceste Scrisori care este Calea prin care
ne putem salva în istorie… Și de ce deocamdată nu ne putem slava… Fie ca Domnul
să ne ajute pe acest drum greu ! Îi
rugăm pe români să vină cât mai mulți alături de noi ! Doamne ajută !
SCRISORI LITERARE ȘI PEDAGOGICE
APEL ADRESAT POPORULUI ROMÂN !
PATRIOȚI ROMÂNI, NU MAI PUTEM
AȘTEPTA, ȚARA ESTE APROAPE TERMINATĂ.
DACĂ NU SE VA ÎNTÂMPLA UN MIRACOL
ÎN ISTORIA NOASTRĂ CARE SĂ NE SALVEZE VOM DISPĂREA CA POPOR ȘI CA NAȚIUNE.
DE ACEEA TREBUIE SĂ NE
ORGANIZĂM, SĂ PORNIM LA LUPTĂ SĂ
SALVĂM ROMÂNIA ȘI POPORUL ROMÂN !
A
CINCEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ
ADRESATĂ ROMÂNILOR
PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI
AL ROMÂNIEI
1
POVESTEA „PROBLEMEI ROMÂNEȘTI”,
TEORIA REZOLVĂRII
PROBLEMEI ROMÂNEȘTI,
PROBLEMA VITALĂ, CEA
MAI MARE A POPORULUI ROMÂN
Cu siguranță că mulți dintre cititori ați
auzit de noțiunile de Problema agrară sau Problema evreiască…Aceste noțiuni le
găsim în manualele de Istorie sau de Științe sociale…S-a discutat foarte mult
la sfârșitul secolului XIX și în perioada interbelică despre Problema
țărănească… Răscoalele care au izbucnit în România în anul 1888 și în anul 1907
au făcut să se vorbească mult despre Problema țărănească la noi. Vai, care a
rămas nerezolvată nici până astăzi, fiind una dintre Problemele importante pe care
ar trebui să le rezolve Partidele
politice, Guvernele României și Statul
român. Acum, în primele decenii ale
secolului XXI, când în urma celui mai
Mare Război mascat invizibil care s-a abătut asupra poporului român, Clasa
țărănească este terminată, este distrusă, ca și satul românesc, ne întrebăm,
cum ar mai putea fi rezolvată Problema țărănească în istoria acestui popor ?
Asupra Problemei evreiești, a Problemei româno-evreiești mai bine zis, o să
ne referim într-o altă „Scrisoare literară și pedagogică”, încercând să o
rezolvăm, pentru că ea, această problemă există și trebuie rezolvată cât se poate de bine, în
folosul și spre binele atât al poporului român cât și al etniei evreiești de la
noi.
Dar cum Statul român a dispărut o dată cu Nicolae Ceaușescu, fiind înlocuit,
așa cum spunea chiar fostul președinte Traian Băsescu, cu un Stat mafiot (care de fapt nu este un
Stat autentic, în adevăratul înțeles al cuvântului, nu răspunde conceptului,
definiției de Stat, fiind în realitate o Grupare de interese, un Grup de
mafioți al căror obiectiv a fost și este să jefuiască acest popor cât mai mult,
să fure cât mai mult pentru a se îmbogăți) este limpede că Statul mafiot nu are nici un interese să
rezolve Problema agrară sau problema Româno-evreiască. Sau Problema
româno-maghiară care este foarte fierbinte, și pe care grupările iredentiste
maghiare ar dori să o facă să explodeze. Și desigur nici Marea Problemă românească.
Și pentru că până acum în istoria și în
cultura românească nu s-a vorbit niciodată de Problema românească, (precizăm,
care este cea mai mare, cea mai dureroasă, cea mai importantă Problemă a
poporului român, a noastră, a tuturor românilor, și nu de azi sau de ieri, ci
de la dispariția Statului dac și a lui Decebal încoace până azi) o să vorbim
noi despre ea în Scrisorile noastre literare și pedagogice. (Precizăm că am
studiat și am căutat să găsim căi și soluții prin care poate fi rezolvată
Problema românească în lucrările noastre „Explicarea poporului român”,
„Experimentul Eminescu” și „Filozofia destinului românesc”, cărți aflate în
librării).
De altfel putem să spunem că fiind pentru
prima dată când se vorbește în cultura română despre Problema românească, în
accepțiunea în care am privit-o și am definit-o noi, putem să afirmăm că
această Problemă este descoperită și teoretizată pentru prima dată abia acum la
sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Așadar, abia acum, după 1900
de ani și mai bine de la autojertfirea regelui Decebal și dispariția Statului
dac, de când există, ESTE DESCOPERITĂ ÎN CULTURA ROMÂNĂ ȘI TEORETIZATĂ PROBLEMA
ROMÂNEASCĂ. Este dureros de târziu ! Să
fie oare și prea tardiv ?
Drumul la care am pornit, acela al
Salvării poporului român și al României este și drumul Rezolvării Problemei
românești, al celei mai Mari Probleme din istoria noastră, pe care nu am fost
capabili să o rezolvăm nici până azi, iar în viitor nu se întrevede, cu atât
mai mult, nici măcar cel mai mic indiciu că am putea-o rezolva. Dar ca să putem
rezolva Problema românească, ceea ce ar însemna totodată Salvarea definitivă a
poporului român în Istorie, ar trebui să cunoaștem Problema românească, ce este ea, să ne apropiem de ea și s-o
studiem. Să vedem care sunt factorii și cauzele care au făcut ca noi, românii,
să fim de la Decebal încoace, de la ultimul război daco-român, care a dus la
dispariția Statului dac până azi, UN POPOR VICTIMĂ ! De ce nu au putut românii, din cele trei Țări
Românești, iar după 1918 din România
Mare și România Mică, să rezolve această
Mare Problemă. Pentru că numai cunoscând, în detaliu și în profunzime, ce este Problema românească și care au fost
cauzele care au făcut ca ea să nu poată fi rezolvată de români nici până azi,
numai știind aceste lucruri am putea cândva rezolva Marea și greaoa Problema Românească.
Dacă este adevărată că această Problemă
românească a fost descoperită și studiată pentru prima dată de Autorul acestor
Scrisori literare și pedagogice, pentru că deținem aproape toată informația despre Problema
românească și despre posibilitatea rezolvării ei trebuie să vă mărturisim de la
început că această Problemă a noastră, a românilor, a poporului român, cu
actualele cunoștințe pe care le deținem, și cu actualele posibilități pe are le
avem, EA NICI NU POATE FI REZOLVATĂ. Nu poate fi rezolvată din cauza Situației
Minus informație în care ne găsim noi, oamenii care formăm acest popor atomizat
și din cauza Fenomenului Minus Informație
(FMI), în care se găsesc istoricii, sociologii, oamenii politici români,
clasa politică, oameni de știință din țara aceasta, jurnaliștii scriitorii și
desigur nu în ultimul rând popor român. Dar ce sunt acelea Situația Minus
informație și Fenomenul Minus informație și cum se definesc aceste noțiuni și
concepte o să vedem mai jos.
DESCOPERIREA SITUAȚIEI MINUS
INFORMAȚIE (SMI) ȘI A FENOMENULUI MINUS INFORMAȚIE (FMI)
Să ne continuăm, așadar, drumul, marșul,
blândul, omenescul marș la care am pornit, SALVAREA POPORULUI ROMÂN ȘI A ROMÂNIEI. Este pentru prima dată când cineva
propune un Proiect de această anvergură, nebunesc și nerealist ar zice
mulți. Am fost de la început, suntem și
vom fi mereu conștienți de acest lucru :
că acest drum va fi unul greu, poate foarte greu, și poate și foarte
lung, în care vom întâlni multe răutăți, mulți ticăloși și multe ticăloșii,
multe piedici. Ne vom lovi de multe dificultăți, va trebui să facem față multor
probleme. Uneori s-ar putea să fim înfrânți, căzuți la pământ, dar ne vom
ridica de fiecare dată cu ajutorul Domnului și vom porni mai departe. S-ar
putea ca lupta noastră și acest drum pe care am pornit să nu se termine nici
după 20 sau 40 de ani, iar noi să nu reușim nici măcar să stabilizăm România.
Nu-i nimic, atâta timp cât ne vom afla pe drumul SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL
ROMÂNIEI ȘI CU CÂT VOM FI MAI MULȚI PE ACEST DRUM ÎNSEAMNĂ CĂ POPORUL ACESTA
ÎNCĂ NU A PIERIT. Să ne rugăm, așadar, Domnului ca poporul român să se
regăsească pe el și să iasă cât mai repede din subistorie, din starea de
Victimă a istoriei și a lui însuși la lumina zilei ! (pentru că poporul român
este în primul rând Victima și cel mai mare Dușman al lui însuși, și apoi, în
al doilea rând, al Agresorilor externi, care vor să ne jefuiască resursele și
să dețină puterea aici în spațiul acesta
geoplolitic foarte râvnit)
Plecați pe acest drum al Salvării poporului
român și al României noi am pornit să rezolvăm ceea ce am numit în studiile
noastre PROBLEMA ROMÂNEASCĂ. Pentru unii cititori s-ar putea ca această
noțiune, acest concept de Problema românească să-l audă acum pentru prima dată
și să nu știe ce este aceea Problema românească. Iată ce este Problema
românească, așa cum am definit-o în cartea noastră „Filozofia destinului
românesc”. Neamul acesta al nostru traco-daco-român, care este aici de la
începutul lumii ar fi putut să aibă un mare Destin istoric și să joace în
istorie omenirii un rol foarte important, dacă
mai multe căpetenii de triburi trace nu l-ar fi asasinat în anul 44 î.
e. n. pe marele rege Burebista. Cea mai mare Minte politică și cel mai Mare Om
politic pe care l-a invit pământul acesta carpato-istro-pontic și din jurul
Carpaților. Burebista a fost asasinat pentru că Șefii triburilor trace erau
bolnavi de Egoplasm, patologia foarte gravă și profundă a neamului traco-dac,
pe care ne-au transmis-o și nouă pe cale genetică și pe calea sunconștientului
colectiv al poporului daco-român.. Erau
mai pe românește spus bolnavi de putere, așa cum aveau să fie mai toți
Domnitorii români de la reînființarea Statului român în vremea lui Basarab I
(1330) până azi. Fiecare dintre căpeteniile triburilor trace avea Egoul mare și
dorea să fie el rege. De aceea nu se
supunea nici unui alt rege și căuta să îi elimine pe regii care stăteau în
calea lui. Aceasta este explicația pentru care triburile trace s-au războit tot
timpul între ele, măcinându-se unul pe altul, fapt care a și dus la dispariția
lor. Patologia aceasta a puterii, a Egoplsmului, a psihologiei poporului
daco-român la acest popor a fost foarte gravă și ne-a făcut mult rău în
istorie. Pentru că setea sau boala Puterii a făcut ca la vârful Puterii, adică
al Conducerea țării, Domnitorii să fie
trădați și asasinați. Trădarea a fost o dimensiune permanentă a istoriei
noastre și asta a nenorocit poporul daco-român. L-a împiedicat să fie un popor
puternic, ofensiv, unit, l-a împiedicat să se dezvolte și să crească. Pentru
că, așa cum ne spune Herodot, tracii,
deși erau unul din marile neamuri ale acelui timp, având în ei tendința de a nu
asculta de un Conductor, (datorită egoplasmului) de a fi dezbinați și de a se război
între ei, (datorită patologiei denumită
de noi atomita, de la tendința de a fi
dezbinați, de a se atomiza) având aceste defecte, aceste patologii în psihologia lor, de a fi înclinați către dezbinare și de a nu
fi uniți, n-au făcut altceva decât să se macine și să se distrugă între ei.
Aceste însușiri negative ale psihologiei lor au făcut ca ei să dispară de pe
fața pământului, pe când neamurile inzilor și ale chinezilor există, iataă, și
astăzi.
Așa cum spuneam în lucrările noastre
„Explicarea poporului român” și „Filozofia destinului românesc” datorită
patologiilor psihologiei poporului român (egoplasmului, axiofagiei, atomitei,
nuelitei (lisei de caracter) Inteligenței negative, etc după dispariția regelui Decebal și a Statului Dac
(ca să vedeți cât de important este un Stat în viața și istoria unui popor)
poporul dac, să reținem, unul din marile popoare ale lui în primul secol e. n,
numărând peste trei milioane de locuitori, neavând în codul lui genetic, în
subconștientul lui tendința către unire, și având tendința către dezbinare, a
„preferat” să trăiască în miile de
sătuce care se întindeau de la Bug până în Centru Europei. Nefiind uniți
într-un Stat, neavând un Conducător și armată, trăind în sătucele risipite în
tot spațiul geografic al fostei Dacii,
când au venit popoarele migratoare (care nu erau popoare în adevăratul înțeles
al cuvântului, ci doar niște cete
barbare, pornite în căutare de pășuni și de condiții mai bune de trai, care pe unde
treceau și unde ajungeau jefuiau
și pârjoleau totul ) de frică strămoșii noștri proto-români își luau familia și
câtva bunuri și fugeau în păduri. De
multe ori au trebuit ca să se salveze să nu mai ia nimic cu ei.
Exercițiul acesta s-a tot repetat pe
parcursul mileniului întâi, astfel că strămoșilor noștri le-a intrat frica în
oase. De atunci ne-am format ca un popor slab, defensiv, atomizat, laș,
incapabil de unire și de organizare, incapabil să se pună sub conducerea unui
Conductor. Așadar, faptul că poporul dac, poporul daco-român a moștenit de la
traci înclinația către dezbinare, tendința (neputința) de a nu se aduna sub o
singură Conducere a dus la faptul că după dispariția lui Decebal și a Statului
dac poporul dac a trăit risipit în miile de
sătuce care se întindeau pe
suprafața fostei Dacii. Iar acest fapt a făcut
să fim un popor slab, o populație atomizată, defensivă, victimă a
popoarelor migratoare. Iată ce ne-a
lăsat Herodot despre traci :
„După
indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi
ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.
„Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip
să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”
Ce păcat că tracii au fost un mare neam
dacă au dispărut și dacă ne-au transmis defectele lor genetice pe care le vedem
cât se poate de bine și de grav
manifestându-se la poporul român. În cartea noastră „Explicarea poporului
român” noi arătăm în detaliu cum s-au dezvoltat patologiile psihologiei
poporului român în primul mileniu, și cum acest Sistem de patologii al
psihologiei poporului daco-român și-a pus amprenta pe destinul neamului românesc în ultimele două milenii.
Datorită acestor patologii (defecte generalizate și fixate genetic în
substratul psiho-genetic al poporului român) în primul rând, (iar în al doilea rând datorită existenței
noastre între Imperii) poporul român s-a
structurat, coagulat foarte târziu în cele două State feudale, Țara
Românească și Moldova. Și tot datorită acestor patologii ale psihologiei
poporului român noi am fost de la Decebal până astăzi UN POPOR VICTIMĂ. Având
aceste patologii ale psihologiei poporului român noi nu am fost capabili să fim
ofensivi, să ne unim și să ne organizăm pentru a-i învinge pe Dușmanii noștri
și să-i alungăm apoi cât mai departe.
Așa se explică de ce nu am fost capabili
să dăm mari Conductori cuceritori așa
cum au fost Alexandru Macedon și Napoleon, care ne-ar fi putut salva, ne-ar fi
relansat ca popor important în
istorie…Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ni i-a dăruit totuși pe Basarab I, un
strateg și un Conducător de țară genial, fără geniul căruia nu ar fi existat
victoria de la Posada din noiembrie 1330, care stă la temelia înființării Țării
Românești ca stat independent și suveran,
pe Micea ce Bătrân, pe Ştefan cel Mare și pe Mihai Viteazul. Desigur
dacă Mihai Viteazul nu ar fi fost asasinat (ca şi regele Burebista) şi ar fi
ţinut Ţările Române unite mai mult timp,
consolidând unitatea lor, poate că poporul român ar fi reușit să refacă Dacia,
așa cum voia Mihai Viteazul. Dacă nu i-am fi avut pe acești Conductori
inteligenți și viteji, istoria noastră
ar fi arătat cu mult mai rău. Poate că nici nu am mai fi fost astăzi un popor și o Țară. Am fi
fost cum sunt curzii, o populație împărțită
în trei, trăind în trei imperii, pe teritoriul altor state.
Iar faptul că poporul român a trăit
divizat, din secolul al XIV-lea în două state, țara Romanescă și Moldova și în
Ardeal ca populație asuprită, fără drepturi, a
făcut ca să fie un popor slab, cu capul plecat, asuprit tot timpul,
sărac, jefuit de bogățiile sale dăruite de Dumnezeu, umilit și nefericit.
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă. Dacă regele Decebal
ar fi ieșit victorios în războaiele cu romanii, și dacă n-ar fi fost trădat
s-ar fi putut întâmpla lucrul acesta, și dacă după retragerea Aureliană din
Dacia poporul român, dacii s-ar fi unit într-un Stat sub conducerea unui Rege
(„dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după
părerea mea, de neînfrânt”.”Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se
înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”) asta ar fi făcut ca Dacia și Statul dac
să existe în continuare. Dacia să fie nemuritoare iar poporul daco-român să fie
mult mai fericit. Iar când ar fi venit
popoarele migratoare peste noi Armata regelui dac le-ar fi spulberat și le-ar
fi întors înapoi în stepele Asiei. La fel s-ar fi întâmplat și în momentul în
care turcii ar fi ajuns la Dunăre. Fiind un popor mare și unit, și o Țară mare,
având un Stat puternic și Armată i-am fi
învins pe turci și i-am fi aruncat înapoi în Asia. Așa, turcii găsind aici la
Dunăre două țărișoare mici ne-au îngenunchiat, ne-au făcut să suferim enorm,
ne-au umilit, au băgat spaima în noi, ne-au jefuit de câte ori au vrut
obligându-ne să le plătim tribut.
În concluzie, din nefericire, datorită
patologiilor psihologiei poporului român (pe care le tratăm, cum am spus, pe larg în cartea noastră
„Psihologia și pedagogia poporului român) noi am fost toată istoria noastră un
popor victimă, un popor îngenuncheat, cu capul plecat, umilit, nefericit și
jefuit. ACEASTA ESTE MAREA ȘI DUREROASA PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ, FAPTUL CĂ AM FOST
TOATĂ ISTORIA UN POPOR VICTIMĂ. Ce trist, ce umilință că noi, românii, nu am
putut și nu putem ieși din Starea de
Victimă de la Decebal până azi ! Cum de a fost posibil lucrul acesta? Cum de n-am putut și noi să dăm un Conducător
mare, sau mai mulți Conductori mari, cum de am fost incapabili să ne unim și să
luptăm cu agresorii, cum de am avut nenorocul acesta ? Explicația acestei mari
nenorociri pe care o trăim de aproape 2000 de ani am dat-o în cărțile noastre.
Acum, ajunși la începutul mileniului trei ne întrebăm îngrijorați: oare vom mai
putea noi vreodată să IEȘIM DIN STARE ADE VICTIMĂ A ISTRIEI ? Mai ales acum, în
perioada postcomunsită, când am văzut că Organismul național românesc, după
Războiul mascat invizibil foarte complex din decembrie 1989 care l-a dat jos pe
Ceaușescu și a distrus Statul român, este muribund, înjumătățit. Acum șansele
noastre de a ieși din STAREA DE VICTIMĂ SAU DE SUBISTORIE A POPORULUI ROMÂN,
CUM O NUMEA EMINESCU, sunt și mai mici, poate inexistente. Dar ca să vedem din
ce cauză ne găsim noi și astăzi, după aproape 2000 de ani de la înfrângerea lui Decebal și de la dispariția
Statului dac, (nu și a poporului dac, care a continuat să existe atomizat în
săticele ce se întindeau de la Bug până în Centru Europei) ÎN STAREA DE POPOR
VICTIMĂ și ca să vedem dacă putem ieși
din starea aceasta de POPOR VICTIMĂ AL ISTORIEI, și care ar fi metodele, soluțiile, sau Soluția, Calea prin
care noi, românii, am putea să ieșim din această stare de POPOR VICTIMĂ AL
ISTORIEI va trebui să cunoaștem ce este
aceea SITUAȚIA MINUS INFORMAȚIE și FENOMENUL MINUS INFORMAȚIE, descoperite de
noi încă din deceniul al 8-lea al secolului trecut. Fără să știm ce este aceea
Situația minus informație (SMI) și
Fenomenul Minus informație (FMI) noi ca indivizi umani și ca popor nu știm nici
ce este cu noi în istorie, încotro mergem și
nici cum putem să ieșim din starea de popor victimă al istoriei. Așadar
pentru prima dată dumneavoastră, dragi cititori, auziți de aceste noi concepte
în Psihologie, în Economie, în Pedagogie. Care sunt și mari descoperiri în
științele sociale…Cunoscând aceste descoperiri, Descoperirea conceptului de
Situație Minus informație și a conceptului de Fenomen Minus informație noi o să
reușim să ne cunoaștem mai bine pe noi, ca indivizi umani și ca popor, o să
înțelegem mai bine situația tragică în care se găsesc poporul român și România,
și care sunt soluțiile prin care am
putea ieși din situația de Popor victimă…În continuare, mai jos, acum după ce
am văzut ce este Problema românească și cum se definește ea, vă vom explica în
ce constau aceste descoperiri și care este obiectul și substanța lor.
POVESTEA DESCOPERIRILOR NUMITE DE NOI
SITUAȚIA MINUS
INFORMAȚIE (SMI) ȘI FENOMEN MINUS
INFORMAȚIE (FMI).
MAREA LOR IMPORTANȚĂ
În vara anului 1964 m-a trimis tatăl meu
cu bicicleta la Bălcești să duc ceva Directorului farmaciei de aici… Am
ajuns eu la Bălcești, am predat domnului farmacist ce îmi
dăduse tatăl meu să-i dau și m-am întors să vin acasă. În timp ce coboram
coasta Bălceștiului lanțul și torpedoul
bicicletei s-au blocat astfel că am fost aruncat pur și simplu în față. M-am sculat eu de jos, am pus lanțul
la bicicletă, singura operație pe care știam să o fac, dar degeaba. Roata din
spate și lanțul bicicletei rămâneau blocate.
Am încercat eu să forțez roata, în zadar însă. Ce era să fac, am luat-o
pe lângă bicicletă înapoi către casă, târând după mine bicicleta cu roata din
spate înțepenită mai bine de 14 kilometri.. Am ajuns acasă frânt de oboseală după mai bine de patru
ore…A doua zi am fost cu bicicleta la mecanicul
din satul nostru, la nea Fane Calculează, care era șofer la mat,
prietenul tatălui meu, să îmi repare bicicleta. El ne repara bicicleta întotdeauna când aveam o problemă…A luat nea
Fane bicicleta, s-a uitat la ea, a scos
o cheie din geanta bicicletei, a
desfăcut puțin o piulița și a
făcut apoi cu bicicleta câțiva pași să
vadă dacă merge. Într-adevăr acum bicicleta mergea, torpedoul și roata nu mai
erau blocate.
– Nu are, nene, nimic, mi-a spus
omul…Piulița asta s-a strâns prea mult
și a apăsat pe, și aici a spus numele unei piese…Trebuia numai să iei cheia și
să mai slăbești puțin piulița asta…Uite, dacă ți se mai întâmplă altă dată,
acum știi ce ai de făcut…Slăbești piulița asta, și nea Fane mi-a arătat piulița
pe care trebuia eu s-o slăbesc, și nu mai ai probleme. Acum i-a încalecă
pe ea…
Am încălecat pe bicicletă, bicicleta mergea
perfect…I-am mulțumit omului, l-am întrebat cât face…
Lasă că
dă Nicolae o bere, mi-a spus ne-a Fane. Când am ajuns acasă am meditat
la ce se întâmplase și mi-a picat
deodată fisa…Așadar, eu aș fi putut să
repar bicicleta când s-a înțepenit și aș fi putut să vin pe ea dacă aș fi știut
două lucruri: 1. Să iau cheia din gentuța bicicletei și 2, să slăbesc piulița
care bloca torpedoul.
Hm ! ce chestie, mi-am spus. Deci în
viață atunci când te afli într-o situația grea, neprevăzută, din care trebuie
să ieși bine, dacă nu ai toate cunoștințele să ieși din situația aceea o
pățești, așa cum am pățit-o eu. Însă dacă ai cele două cunoștințe, sau trei sau
patru în plus, care te pot ajuta, tu poți ieși cu bine din situația aceea. După
ce mi-a picat fisa și am înțeles ce mare rol pot juca în viața omului două
cunoștințe, sau câte sunt necesare, uneori sunt necesare o cunoștință, alte
ori, depinde de situații, ai nevoie de 10, de o sută de cunoștințe, mi-am
propus să învăț să descompun, să demontez bicicleta în piesele ei și apoi s-o
fac la loc. Mi-am, propus să învăț să
repar lucrurile, astfel ca atunci când se vor fărâma să știu să le repar. Bunicul meu dinspre mamă deși era țăran,
plugar, a fost la viața lui tâmplar, dulgher, croitor, știa să pună șiță pe
casă, să acopere casa cu fier, ce mai, știa toate meseriile necesare într-o
gospodărie, într-un sat, de aceea era și foarte solicitat. Mi-am adus apoi
aminte o întâmplare din copilărie. Aveam cinci sau șase ani, nu eram la școală,
și când mergeam pe la bunicul dinspre mamă, Ștefan Dumitru, Domnul să-i țină pe
toți în grija Lui, mi-a atras aminte un ceas CFR, care bătea secundele rar și dulce, de parcă timpul
era veșnic și mergea agale…O dată când bunicul nu era acasă am luat ceasul și
l-am desfăcut ca să văd ce are înăuntru. Știind că o să vină bunicul am montat
piesele la loc, vai, dar mi-au mai rămas piese pe dinafară, iar ceasul
bineînțeles că n-a mai mers, a rămas mut. Când a venit bunicul de frică i-am spus că am desfăcut ceasul ca să văd ce
are înăuntru și mi-am cerut iertare… Bunicul a văzut că eram speriat, m-a
liniștit și mi-a spus că o să-l repare el. Și chiar cu mine de față s-a apucat să-l repare. Și în
nici cinci minute a reparat ceasul.
Așadar, am raționat eu, copilul care eram
nu dețineam cunoștințele care să-mi permită să repar ceasul, pe când bunicul
poate că îl mai reparase, el deținea cunoștințe care i-au permis să repare
ceasul. Eu mă aflam deci într-o situația când aveam Minus cunoștințe să repar ceasul. Pe când bunicul era în
Situația de Plus cunoștințe. Da, așa era. Habar nu aveam eu în momentul acela
că făcusem în mod inconștient una dintre cele mai Mari descoperiri din
Psihologie, Pedagogie, Economie, Sociologie și Viitorologie. Da, chiar așa. Ca
să vedeți ce înseamnă întâmplarea și inspirația lui Dumnezeu„.
Mai târziu în timpul Facultății și după
Facultate, fiind Profesor de Psihologie și Pedagogie la un Liceu pedagogic, și
fiind o fire însetată de cunoaștere, un pasionat de cercetare în domeniile
acestea, m-am aplecat asupra acestor Situații, de Minus informație și de Plus
informație și în urma unei cercetări care a durat mai mulți ani, am
descoperit, am observat că Situațiile acestea
joacă un rol extraordinar de important în viața elevilor, în viața oamenilor în
general, în viața instituțiilor, a colectivităților, în domeniile în care lucrează oamenii, în
educație, în sănătate, în cercetare, etc și chiar în viața unui popor, și a
Civilizației umane. În urma acestei cercetări asupra Situațiilor de Minus
informație și Plus informație, de Fenomen Minus informație și Plus informație
am scris o carte care se află și acum în stare de manuscris. Cartea se numește
„Psihologia și Pedagogia Situațiilor de Minus informație și de Fenomen Minus
Informație”. Ca să vedeți cât de adevărată
este această Concluzie și cât de importantă este cercetarea pe care am
făcut-o atunci prin anii 1978-1980 o să dăm mai multe exemple:
Doi elevi care au terminat liceul și dau
Concurs la intrare în facultate: unul a
învățat toate lecțiile, 30 de lecții, să spunem, celălalt a învățat 30-6, 24 de
lecții, această diferență de -6 lecții, care înseamnă Situație Minus informație
va face ca unul să intre la facultate iar celălalt să nu intre, obligat fiind
să dea la altă facultate. Va avea alt destin. Acel minus 6 lecții, i-a hotărât
destinul, i-a schimbat destinul.
Când un om se află într-o Situație de
Minus Informație, (SMI) se află într-o funcție și nu deține toate informațiile
care să îi permită să ia cele mai bune decizii, are mari șanse să ia decizii
greșite, să nu găsească cele mai bune
soluții pentru a rezolva problemele pe care le are de rezolvat. De aceea va fi
tot timpul nesigur pe el, complexat, tensionat, stresat. Fapt care îl poate
face să se îmbolnăvească de stres. Omul acela are toate șansele să greșească și
să fie dat afară. Să fie deci nefericit. Dimpotrivă, dacă un om, în orice
funcție oricât de grea ar fi, nu se află în Situația de Minus informație, SMI
și este un om bine pregătit, foarte informat, adică va fi în Situația de Plus
informație (SPI), el va găsi întotdeauna cele mai bune soluții pentru a rezolva
problemele, va lua deciziile cele mai bune, va fi un om și un specialist
eficient, nu va fi stresat, nici complexat și nesigur pe el, dimpotrivă va
lucra cu drag, cu spor și va avea un
randament mare.
De aceea este bine ca educatorii într-o
școală, muncitorii și inginerii într-o Uzină, cercetătorii într-un Institut de
cercetări, medicii într-un spital, Miniștri într-un Guvern, etc să se afle în
Situația de plus informație (de SPI) pentru că atunci vor avea randamentul cel
mai mare. Iar instituția (Uzina, Institutul) în care lucrează oameni aflați în
Situația de Plus informație va avea un
randament ridicat, va prospera și va fi învingătoare pe piața
concurenței. Iată de ce este bine ca o țară să aibă o Școală națională, un
Sistem Național de învățământ foarte
bun, eficient (și nu cum îl are România acum, Sistem de Învățământ distrus de
cei care s-au aflat la conducerea Ministerului Educației), pentru că în cazul
acesta Țara respectivă va avea muncitori, ingineri, tehnicieni, medici,
profesori, cercetători buni, și va fi capabilă să se dezvolte foarte mult. Dacă într-o țară, la locul lor de muncă,
marea majoritate a celor care lucrează se află în situația de Plus Informație
(SPI) Economia acelei țări va funcționa bine, va avea un randament
ridicat. Țara va avea un nivel ridicat
de trai și un nivel educațional ridicat, psihologia oamenilor va fi
liniștită, comportamentul lor va fi unul
calm, pozitiv, starea lor psihică va fi una de satisfacție, de confort psihic,
iar relațiile dintre oameni, climatul social și cultural în acea țară vor fi
foarte bune, propice atât dezvoltării ființei umane cât și societății,
Sistemului socio-economic național în ansamblul lui. Acel popor și acea Țară
vor fi sigur bogate, puternice și fericite !
Dar dacă marea majoritate a oamenilor care
lucrează într-o Economie națională se află în Situația de Minus Informație, SMI
? Oamenii aceia la locul lor de muncă vor fi tot timpul nesiguri pe ei, vor
face greșeli, vor trăi într-un stres continuu, nu vor ajunge să găsească
soluțiile cele mai bune și să ia deciziile cele mai eficiente, situație în care
Economia va avea de suferit. Nu va fi o Economie competitivă, nivelul de trai
și nivelul educațional al societății vor fi scăzute. Deci nu va fi bine de acel
popor cu certitudine. În această Situație ne găsim noi, românii. Așadar putem să facem o corelație între
Situația de Minus informație (SMI) a indivizilor unei Societăți, Eficiența Sistemului național de Învățământ,
eficiența scăzută a acelui Sistem
socio-economic național și nivelul de competitivitate și prosperitate al
națiunii respective. Exisă o Relație aproximativ direct proporțională, difuză,
subtilă, dar foarte sigură între
Situația de Minus informație în care trăiesc și lucrează indivizii umani ai
unei națiuni, între eficiența scăzută a Sistemului de învățământ și Eficiența,
Puterea, bogăția acelei națiuni. Aceasta este o Lege care funcționează în orice
Sistem socio-uman, atât în interiorul Sistemului personalității umane cât și în
relația dintre un individ uman, o personalitate umană și grupul, mediul în care trăiește și lucrează, și eficiența Întreprinderii,
a Instituției în care muncesc oamenii sau a Sistemului socio-economic al
națiunii, pe care am numit-o Legea Situației Minus (sau Plus) informație.
Această lege dedusă de noi, așa cum am
spus, funcționează în orice Societate și este foarte importantă. În Scrisoarea
literară și pedagogică următoare o să vedem ce implicații dureroase și grave a
avut această Lege asupra poporului român în istorie și asupra situației
României în perioada postcomunistă, când România a devenit Obiectul și Victima
celui mai mare, mai pervers și distructiv Război din istoria noastră. Război
care a distrus Organismul național românesc în proporție de peste 80 la
sută, așa cum arătam cu date și cu
argumente solide în cea de-a Treia a „Scrisoare
literară și pedagogică ”,ceea ce face ca poporul român și națiunea
română să fie foarte vulnerabile, să se afle într-o situația grea, foarte
periculoasă. Care poate să ducă la dispariția noastră de pe scena
Istoriei.
Continuare în Scrisoarea literară și pedagogică următoare.
01. 2017 prof Ștefan Dumitrescu,
scriitor, Purtătorul de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu