ÎNTÂMPLĂRI HAZLII
DE SEZON
PRIMĂVARA
MUSTĂȚI NEGRE
PE BOTIC
de Melania Rusu Caragioiu
MUSTĂŢI-NEGRE-PE-BOTIC
Pisoiaşul meu
cel mic –
Mustăţi-negre-pe-botic,
A fugit ieri
pe-nserat;
Să vedeţi ce
s-a-ntâmplat:
Toată lumea e
la cină;
La desert, tarte şi lapte.
Dar deodată o vecină,
La portiţă tare bate!
Cine-i? Ce-i? Sări bunicul,
De la masa din umbrar.
- Pleacă Fane militar?
Sau ce-i, frate, aşa urgent?
(Vezi, bunicul rămăsese
Cu deprinderi de sergent,
De la vechiul regiment.)
Sare Gelu şi deschide:
- Sărut mâna, Tanti Ana!
Tanti astăzi nu surâde;
Încruntă urât sprânceana:
- Vă rog, luaţi pe „Miorlăilă”!
E în plopul de la geam;
Miaună de-ţi face milă!
........................................
Micul meu pisic poznaş
De pe gard sări în plopul
Vecinului buclucaş...
Ar sui mai sus, i-e frică!
E doar un pui... de pisică;
Să coboare jos nu poate –
Treabă complicată, frate!
- Ne scuzaţi! Răspunde mama,
Cu o mină supărată;
Vom lua acuma scara,
Şi-l dăm jos pe Mâţu-ndată!
.............................................
Toate bune. Dar cum facem?
Scara mică, plopu‘-nalt!
Miţu, prost, cum ne zăreşte
Face până jos un salt...
Eu, încremenit şi palid,
Vreau să-i sar în ajutor,
Dar pisoiul meu, obraznic,
A luat-o la picior!
Să-mi mai fie mie milă,
Că te bate Tanti Ana?
Că ţi-ai rupt, sărind, piciorul?
Stai, că-ţi dau eu! Lighioană!
Vine seara, cade deasă;
Am intrat cu toţi în casă.
................................................
Cin’ se-alintă printre noi?
Drăgălaşul de pisoi!
Am uitat de supărare...
Simt cât îl iubesc de tare !
ARICIUL RICI-NICI
de Melania Rusu caragioiu
Rici-Nici pleacă la plimbare;
Poartă-o pălărie mare,
Cu moţ aspru de mistreţ;
Se crede foarte isteţ !
Are şi treabă-n pădure,
Lângă tufele de mure,
Să pândească
din cotlon
Vipera neagră,
cu corn.
Stă la pândă plin de ace,
Înarmat. N-are ce face!
Vipera din colac sare,
Face-un salt până-n cărare
Unde Nicu tocmai vine,
Cărând coşniţa de-albine,
La prisaca din poiană...
Sare vipera vicleană!
Rici se-asvârle-n drumul ei,
Din ciocnire sar scântei,
La pământ reptila pune,
Trosnind oase o răpune!
Vipera din bici plesneşte,
Dar pe Rici nu-l nimereşte!
Nicu-e tare speriat...
Află ce s-a întâmplat,
Când îl vede bucuros,
Pe Rici-Nici, victorios...
VARA
ÎNTR-O ZI
de Melania Rusu Caragioiu
Într-o zi
copiii din satul cu nuci,
Cei mici jucându-se pe sub uluci,
Şi-au amintit că n-au fost demult în
pădure,
Şi s-au copt pădureţele şi poate găsesc
mure...
Au luat coşuleţele lor, de răchită
Şi câte o bucată zdravănă de plăcintă
împletită
Şi au plecat cu doamna pe lunga potecă,
Ce duce tocmai la cabana Berbecă.
S-au tot oprit pe drum să strângă
fructe,
De trei ori au mâncat fragede bucte,
Vreo două izvoare au secat în cale,
Dar drumu-i lung şi nu se mai vede în
vale.
Ionel s-a cam
îndepărtat de grup,
Credeau cu toţii, că era vreun truc;
Curând s-au dumirit unde s-a dus,
Când s-a auzit mormăit de urs...
Nu vă speriaţi, copii!
Ursul nu l-a mâncat!
Ionel era doar galben de-atâta alergat!
GÂSCANUL MOȚAT
de Melania Rusu Caragioiu
Un gâscan,
Rotund şi dolofan,
Îşi plimba alene
Sacul de pene.
Cu moţul pieptănat
Şi capul înălţat,
Gâgâie de-ţi ia auzul,
Şi opreşte... autobuzul!
Când spoieşte gospodina
Vara capul în
vopsea,
Sperie apoi
găina,
Semănând a...
bidinea!
E fudul şi plin de sine:
E gâscan! Şi nu
oricine,
E şef de ciopor!
Vezi bine!!!
Să nu te apropii de el,
Că e gata de măcel!
Dă din aripi şi
din cioc!!!
E un tată plin de zel ...
Semeţ, ca un căpitan,
Este stăpân pe tăpşan,
Îngrijeşte de boboci
Şi e dârz... ca un hultan!
Montréal, 2006
TOAMNA
MICA
FIARĂ
de Melania Rusu Caragioiu
Ieri, un şoricel de-afară
S-a strecurat
în cămară.
Nas mic, botic
şi mustaţă:
Amatorul de dulceaţă,
S-anvârtit şi s-a urcat,
Sus, pe raftul încărcat.
Ce mai bunătăţi, bădie,
Mămăliguţă, iahnie,
Poame uscate şi pâine,
Să tot mănânci până mâine!
O ulcică de smântână
Şi puţin caş de la stână,
Toate ascunse de bunica,
Să nu le simtă... pisica.
Chiţ-chiţ se văzu împărat
Şi se puse pe mâncat.
După ce-a făcut dezastru,
S-a ascuns dup-un pilastru,
Şi cu stomăcelul plin
A şi adormit... puţin!
Uite, se deschide uşa,
Vine buniţa şi Nuşa-
Pisicuţa-jucăuşa.
Nuşa, are miros fin,
Şoarecele e hain;
Se încinge joc de moarte,
Buna e speriată
foarte!
Şoarecele şi
pisica,
Nu mai ţin cont de nimica:
Alimente răsturnate,
Păcat de aşa bunătate!
- Ce-ai căutat în cămară!?
Zice Buna, mică fiară,
Ce voi pune azi pe masă
Din mâncarea cea aleasă?
De ce n-ai rămas afară,
Să rozi ştiuleţii sub scară?
Acuma eşti pedepsit,
Pus la colţ şi... ronţăit!
MICUL
COFETAR
de Melania Rusu Caragioiu
Radu șade jos în curte
În căsuța de hârtie,
Toată ziua face turte
Și pe Pufi îl îmbie.
A văzut-o ieri pe Lia
Făcând prăjituri gustoase,
Împreună cu mămica;
Ce prăjituri ! Delicioase!
Și-a zis Radu: ,,Fac și eu
Pentru Pufi; ce-o să-i placă!
Cine-a zis că este greu?”
... Și s-a pus ca să le facă...
Pune apă și făină;
Nu-i greu să fii cofetar!
S-a lipit mâna de cocă!
- ,,Na, că n-am
luat cântar !’’
Cu chiu, cu
vai, dezlipește
Cocă, șorț,
masă și mâini,
Strânge, bate,
plămădește...
- Pufi, nu
pleca! Rămâni !
Întinde pe-o
tavă mică
Coca ,,bine
preparată”,
- Vrei să vezi
ce gust bun are?
Stai, Pufi,
că-ți dau îndată !
Deodată, bietul câine
Sare brusc, pe două labe,
Gumă are sărăcuțul,
Între fălcile lui slabe!...
- Pufi, Pufi, vin’ la mine !
Îți descleștez acum botul !
Nu zic: ,,să-ți fie de bine !”
Vezi, nu mi-a reușit tortul !
IARNA
AM CITIT
ÎNTR-O POVESTE…
despre acei tineri curajoși
de
Melania Rusu Caragioiu
iIarna te îndeamnă-adesea
Să pornești cu ea la drum;
Hotărârea luată-n pripă
Îți șoptește Hai, acum!
Pregătindu-se în grabă
Doi prieteni dintr-un sat,
Spre oraș, fără zăbavă
Au plecat cu troica – navă.
I-a surprins pe cei doi tineri
Vifor, răscolit din Nord...
Nu era nici o suflare –
Spații fără de norod!
Caii sub nămeți rămas-au
Sub poveri calde de blănuri,
Troica troienită-n nea
A rămas cu tot ce-avea.
Iar cei doi curajoși tineri
Cu patinele-n picior
Au plecat pe râul bocnă
Înghețat, spre... ajutor...
În cojoace vătuite și ușoare de purtat,
Înfundând pe cap căciula,
Firul apei l-au urmat.
O haită de lupi se-arată!
Ce să facă atunci băieții?
S-au speriat: vor pierde lupta,
Peste câmpuri, cu nămeții.
Și-au gonit pe pârtia bună,
Tot pe râul înghețat!
Haita săngeroasă aleargă!
Oare prada le-a scăpat?
Fug patinele-ascuțite;
Îi fugăresc lupii răi;
Iarna a netezit
cărare -
Râul înghețat,
spre văi...
Lunecă pe
luciu-oglindă
Lunecoasele
patine,
Lunecă haita
flămândă
Fără spor!
Crunte jivine!
Îndelung, când
cade seara
Lupii urma le-au pierdut !
O lumină văd pe maluri !
Inimă, curaj și minte
Au învins zăpezi și moartea,
Cu izbândă inainte !
ÎN MAGAZIN
de Melania Rusu Caragioiu
Zin, zin, zin, cântă căruciorul,
Roţile lui zic, maga-zin, maga-zin,
- Veniţi copii,
am raftul plin!
Şi sus, urcate
cu elevatorul
Stau bunătăţi
şi lucruri,
Nu mai luaţi cu zorul !
- Pentru fetiţa
cu funtiţă,
Am o roşie
rochiţă,
Pentru păpuşa
ei din braţe,
O poşeţică
tricotată din aţe,
-Pentru căţelul
care aşteaptă afară
Un biscuit,
Pentru bunica, o pară!
Pentru tata, batiste şi lame,
Pentru pisică, un şoricel de scame.
-Să n-o uităm nici pe mămica,
Se supără, dacă nu-i cumpăraţi
nimica!!!
Răspunde fetiţa înciudată:
- Dacă îi cumpărăm mamei ciocolată,
Iar ne-o împarte nouă toată!
Mai bine să-i luăm flori…
-Cât mai des, nu numai de sărbători.
Sau..., să-i luăm un fular cald,
Sau..., un inel de smarald...!
- Zin-zin-zin, magazinul e plin,
Luaţi de toate, voi copiii cuminţi,
Zin-zin-zin şi să nu uitaţi nici de
părinţi!!!
Zin-zin-zin,
Şi astfel căruciorul gol devine plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu