SFÂNTULUI EMINESCU

Mihai Eminescu

ÎN SPIRITUL SFÂNTULUI EMINESCU

CA OM APARȚIN IERBII, SUNT PACE VOUĂ !

O ROUĂ CARE SE TOPEŞTE SUB SOARE,

CA VIAȚĂ NOUĂ

VIAȚĂ ŞTIINȚĂ-CONŞTIINȚĂ DE POCĂINȚĂ,

DAR POT FI SCUIPATUL CARE DISPARE CĂLCAT SUB PICIOARE,

UN PION MUTAT LUMINAT ŞI CURAT, AUR STRECURAT,

PE IMENSA TABLĂ DE SAH, ÎN LEGE ŞI TOCMEALĂ,

CA SĂ DEVINĂ REGE ÎN ŞCOALA DE DINCOLO DE ŞCOALA

DE PE ORIZONTALĂ CÂMPIE, DEAL, MUNTE-PÂINE FIRBINTE,

MAGI, TRI LA NUMĂR, CA PLOPII FĂRĂ SOȚ,

TRI MAGI CU DRUM DUPĂ STEA ÎNAINTE,

SĂ SE RIDICE ÎN BLOC, CATEDRALĂ, PE VERTICALĂ DE PE ORIZONTALĂ

ÎN ŞCOALA DE DINCOLO DE ŞCOALĂ

ÎNTRU VIAȚĂ NOUĂ,

RĂSĂRIT DE SOARE, DE BINECUVÂNTARE,

PRIN CUVINTE ŞI FAPTE LUPTĂ DREAPTĂ

LA CURȚI DE DRAGOSTE ŞI DOR,

ROST, FOLOS LUMINOS ŞI ADĂPOST DE PACE ŞI PÂINE

CU ACOPERIŞ TRAS ÎN MÂINE - EMINESCU ŞI HRISTOS ORÂNDUIALĂ A POPORULUI NOST,

CĂ EMINESCU PE PĂMÂNT ŞI-N CER RĂMÂNE

"CRISTOSUL LIMBII ROMÂNE", CUM ZICI BEN NOTA BENE,

CĂ-I PACE ŞI PÂINE, COROLĂ MINUNE DE ÎNȚELEPCIUNE ŞI RUGĂCIUNE,

CU EXPERENȚE DE UMILINȚE, EVADARE, PRIN A LUI DUMNEZEU VRERE ŞI PLĂCERE,

IUBIRE ŞI ÎNVIERE, ÎN NEMURIRE.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

EMINESCU ŞTIA ASEMENI LUI IISUS,

CĂ PRIN DUMNEZEU CÂŞTIGI SLAVA CERULUI

ŞI BOGĂȚIILE PĂMÂNTULUI,

DAR ASTA NU SE POATE FĂRĂ SILINȚĂ, VOINȚĂ

ŞI SĂ AI PARTE DE RĂBDĂRI PRĂJITE UNSE CU FOAME,

DE SUFERINȚĂ, CĂ NU SE POATE SĂ NU TRĂIEŞTI FĂRĂ PROBLEME,

CĂ NEAVÂND DURERE UIȚI DE DUMBEZEU ŞI DE UNDE AI PLECAT,

ÎȚI UIȚI RĂDĂCINILE DE STEJAR,

UIȚI CĂ-N SFINȚENIA BUCURIEI,

CA OM POTRIVIT LA LOC POTRIVIT, LA TIMP POTRIVIT,

SĂ-ȚI ÎNMULȚEŞTI TALANȚII CU HAR, CHIAR DACĂ DIN ȚÂNȚAR FACI ARMĂSAR

NEŞTIIND, C-AI SĂ ÎNVEȚI SĂ MORI VREODATĂ,

CREZÂND C-AI SĂ RĂSARI, DEŞI N-AI  APUS NICIODATĂ

(RĂSARI, CĂ N-AI AVUT PARTE SĂ ASFINȚEŞTI VREODATĂ,

ÎN CARPAȚII IUBIRE,

DEŞI CU INIMĂ DE PIATRĂ,

DAR CA FRAȚII TOT LAOLALTĂ,

TOT PE ACEEAŞI CREŞTINĂ VATRĂ, - CINSTEA FIIND PANĂ MÂNDRĂ ÎN CLOPUL CUI O POATE PURTA).

CU-N DUMNEZĂIESC ŞI NATURAL, FIRESC

Motto: "Nici buha nu-şi vede puii ei hâzi". (Ludovica Ferghete 75 ani, Ciuăncuța, Cj.)

În spiritul lui Eminescu pe prispă de izvor

Sunt fițingău, băietan, în poiană sub grumazu', gârliciu, 'ceterii, ca Mesia Iubirii

care-ncinge hora de sinfonii, de principii morale de sfinte Biblii şi ciocârlii,

de țară şi neam,

în olimpul, Rai, - curți de dragoste şi dor omenesc, ce-l am

cu-n dumnezăiesc şi natural, firesc, muntenesc şi câmpenesc,

în hora unirii iubirii întru răsărit de soare, de binecuvântare,

România tainică, profundă, mare,

primăvară încărcată de roadă de holdă, de poame de livadă-

lumină de hotar şi grădină cu stupină,

care mă înhamă la căruța cu cai suri opriți coale la o casă cu muşcăți-flori albastre, pe ferestre, în glastre,

să surâdă zărilor albastre, ca o Gecandă,

că i-a făcut, i-a tras cu ochiul, o nevastă focoasă, frumoasă,

cum nu fu alta mai frumoasă, mai ițoasă,

la românul lui Hristos în casă,

a scos aşii din mânecă în zi de lucru,

că românu-i măiastru, plecat de-acasă la moară,

o Mărioară să-i schimbe numele la grăunțe

din tristețe în frumusețe şi tandrețe

ori s-a dus cu lemne uscate s-aducă lemne verzi

şi dacă vine direct vine mai încet, întârzie,

însă dacă vine pe ocolite infinitul, subiect şi predicat e apropiat de obiect

întru răsărit de soare, de binecuvântare,

de țigan spânzurat ori mălai copt la soare.

Pavel Rătundeanu-Ferghete