Domnul vrea să-i mântuiască pe toţi oamenii şi în bunătatea Lui
cheamă la El lumea întreagă. Domnul nu ia voinţa de la suflet, ci prin harul
Său El o îndreptează spre bine şi o atrage spre iubirea Lui. Când Dumnezeu vrea
să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorinţa de a se ruga pentru
acesta şi-i ajută în rugăciunea aceasta.
De aceea, trebuie ştiut că atunci când se iveşte dorinţa de
a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul însuşi vrea să miluiască acest
suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale. Nu trebuie însă confundată
această dorinţă de a te ruga insuflată de Domnul cu dorinţa iscată de legătura
pătimaşă faţă de cel sau cea pentru care te rogi.
Când rugăciunea izvorăşte numai din întristare faţă de
cineva aflat în viaţă sau care a murit, ea este liberă de orice legătură
pătimaşă. In această rugăciune sufletul se întristează pentru acesta şi se
roagă din inimă, iar aceasta e un semn al milei lui Dumnezeu.
Cuviosul Siluan Athonitul
Extras din ”Între iadul
deznădejdii şi iadul smereniei”, Ed. Deisis, 1996, pag. 197-198
Articol preluat de pe portalul ganduridinierusalim.com
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu