PUR ŞI SIMPLU PAVEL DE ROMÂNIA
Ții flacăra indentității aprinsă în
lume,
Ca Poet,eşti cu un nume cu renume,
Culme eşti la rezolvat socio-umane probleme,
O poveste eşti cu nota bene în corola
minune,
O poveste, o poveste de dor, o
poveste de dragoste,
Pentru a şti cine eşti, ca să te
cunoşti bună veste,
După cum munceşi după cum sărbătoreşti
Şi
după cum în lumină te înțoleşti,
Depinzând de cel cu care te
însoțeşti,
după cele ce povesteşti râzând
chipurile, că glumeşti,
Ca pâine de o ființă omenească
EMINESCU,-
Conştiință națională românescă,
Întru răsărit de soare, de
binecuvântare-
Drept de a fi zi de zi de zi pur şi
simplu
Mesia iubirii, templu eliberării, firul
ierbii
nepăsător crescând sub tălpi
Ca-n zbor fluturii de lămpi,
În iubire bun exemplu, drept de a
candida la fericire cu înviere
Mai aparte,mai presus de moarte,
Fiind prin tainic şi profund,
Strălucire de apă în afund de
izvor,pe prund,
Ca exemplu:
POVESTEA MEA CU BEN, UN DIALOG
OMENESC CĂ SPROVĂIM ŞI NOI BĂBEŞTE LA RADIO-ŞANȚ.
De ce oare nu vrea Biserica Ortodoxa
Romana sa-l canonizeze pe Eminescu?
E biserica romana sau e o institutie
care e subordonata altcuiva decat poporului roman? Eminescu e Cristosul Limbii
Romane! Ii e frica Bisericii de El? Chiar doreste Biserica Romana sa tina
slujbe in alte limbi? Oare pe cine serveste ea daca nu-i pasa de dainuirea
limbii romane? De cine ii este frica? Sunt atatia sfinti canonizati in ultima
vreme care nu ajung nici la degetul mic al lui Eminescu, fie ea chiar Mama
Tereza. Deplorabila soarta au avut amandoi, Isus si Eminescu. Cat de mici
suntem ca specie noi oamenii!
E DUREROS !!!
Si pe Silvestri tot asa l-au aranjat
smecherii.
Dumnezeu sa-i ierte!
SAL'TARE TAICĂ ŞI NOROC !
ÎMI ZICEȚI BEN TODICĂ ÎNFLĂCARAT, ANIMAT
OBIECTIVAT DE O CAUZĂ NOBILĂ: CANONIZAREA LUI EMINESCU, DAR PE CINE MAI DOARE
ÎN COT, ÎN MÂNECĂ, DE SFÂNTUL EMINESCU, ASTĂZI MAI ACERB CA ŞI ORICÂND FIIND
SUPERB, EGOISMUL, ÎNTERESUL PERSONAL, CĂ PENTRU EI NU MAI ÎNSESMNĂ NIMIC:
"NAȚIONAL", ŞI OAMENI CU FLER, CREZÂNDU-I DE CARACTER SUSȚIN ŞI DACĂ
NU-I SUSTENSBIL, CĂ "PATRIOTISMUL" S-A DEMONETIZAT, ADICĂ:
ROMÂNUL NU MAI ARE DRAGOSTE, BUN-SINȚ,
BUNĂ-CREDINȚĂ, NU MAI SUNT ROMÂNI ÎN CEEA CE-I IUBIRE, STATRE DE BINE, SOARE-CĂLDURĂ
DE OM, SIMȚIREA DE A ÎNFLORI PENTRU ROD, CA UN POM?
MARE NECAZ AVEM:
CANONIZAREA LUI EMINESCU, DEŞI PE
ALȚII, CĂ-S STUPARI, ŞI-ŞI LING MÂNILE PÂNĂ-N COT, CĂ LE PARE INSIFIANT,
NESEMNIFICATIV, CĂ NU LE AJUNG DOAR DEGETELE, CU TOATE CĂ LĂCOMIA MĂNÂNCĂ
OMENIA. TU, CA MINE, AI UN IDEAL NOBIL, ȚARA, POPORUL ŞI EMINESCU ŞI DOAR
EMINESCU, FIIND CREDINȚA ŞI SPERANȚA ŞI BATEM ŞAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA, DAR
SAL'TARE ŞI NOROC! NOI N-AVEM RUŞINE, CĂ DUPĂ RUŞINE NU SE BEA APĂ ŞI DOAR TATA
ÎMI ZICEA, CUM ZICI ŞI TU DESPRE TATĂL TĂU CU_N SUFLET LARG DESCHIS CĂ E: "PÂINE
A LUI DUMNEZEU" ZICEA INTUITIV ŞI PERSPECTIV, INGENIOS: "PAVEL,DUPĂ
SCRISUL TĂU MULȚI OR BEA APĂ", CA ALTĂDATĂ PLICTISIT, CĂ NU REUŞESC, CĂ NU
PUBLIC SAU NU ŞTIU, CĂ NU-MI CÂŞTIG PÂINEA CU SCRISUL, (SUFICIENT DE GREU
MUNCEŞTE EL ŞI CA AGRICULTOR ÎN SÂMPETRU-ALMAŞULUI ŞI, CA, MUNCITOR, FOCHIST,
LA FABRICA DE IPSOS "RAPID" AGHIREŞ-FABRICI, Cj., A ZIS DUMNEALUI CU
GURĂ DE FOC ŞI MÂINI DE AUR, CU DRAGOSTE PĂRINTEASCĂ VRÂNDU-MI BINELE, DEŞI A
ZIS MÂNIAT CĂ ERA OSTENIT DE LUCRU (ERA DUPĂ CUM ŞTIU ŞI PILIT:) "O FI ŞI
PENTRU PAVEL O LOPATĂ", DAR ÎN BUNĂTATEA LUI NEDÂND PASĂREA DIN MÂNĂ, PE
CEA DIN GARD, A ZIS RĂSTIT, REVOLTAT, CĂ DE CE NU-S MAI DOTAT INTELECTUAL, SPIRITUAL,
MAI CU TALANȚI ÎNMULȚIȚI, CA-N ACEA
PILDĂ BIBLICĂ, A ZIS SUPĂRÂNDU-MĂ, DAR NEMAICONTÂND, CĂ EL OMUL ĂLA ÎNALT PRIN
AGHIREŞ-FABRICI, A ZIS CU TUPEU ŞI CU UN DUMNEZEU APARTE ŞI MAI PRESUS DE
MOARTE, UN DUMNEZEU PARCĂ NUMAI A LUI: "EŞTI O BALIGA" (ASTA MI-A
CĂZUT GREU DE ÎNGHIȚIT, DE DIGERAT) ŞI ÎN CE MĂ PRIVEŞTE A FOST ÎMBRĂCATĂ
CĂMAŞA NEMULȚUMITULUI, DEŞI EU MULȚI ANI PENTRU MULȚI ANI AVEAM PE MINE
"CHEMEŞA CIUMII", O AVEAM ÎN LOC DE CĂMAŞA FERICITULUI, CĂMAŞA
MULȚUMITULUI, DAR A SCOS ÎN CALEA MEA, DUMNEZEU, MI-A SCOS PE BEN TODICĂ, CA CE
MI MIE MAI DRAG PE LUME ŞI MĂ DESCOPERĂ CA VALOARE, CHIAR DACĂ SCRISUL, OPERA
MEA NU-I OMNIA PREMIATĂ, N-ARE VALOARE DECÂT FAPTUL, CĂ SCRISUL M-A PROSCRIS, A
DEVENIT O BOALĂ, O PASIUNE CU ÎNȚEȚEPCIUNE, CA O RUGĂCIUNE, CĂ TOTUŞI DUMNEZEU
M-A CADORISIT ÎN SFINȚENIA BUCURIEI ÎNMULȚINDU-MI "TALAȚII" (NU-I OM
SĂ NU-I FIE URSIȚI "NIŞTE TALANȚI" AŞA CUM FIECARE APARTE AVEM O
CRUCE DE DUS CARPATO-EVERESTIC CU "EVRIKA" PE GOLGOTA, DAR FĂRĂ A
ZICE: "HOP!" PÂNĂ A NU SĂRI, FĂCÂND EXACT CA BIVOLIȚA CARE DĂ ÎN
SUŞTAR LA TIMPUL POTRIVIT TOCMAI CÂND E
PLIN RAS ŞUŞTARUL CU SCOPUL DE-AL VĂRSA BRAVÂND CU LUCRU RĂU, DEŞI CU DRSGOSTE,
CU RĂBDAREA, TRECI PÂNĂ ŞI MAREA). UNII NU ÎL VOR PE EMINESCU SFÂNT, DEŞI NU LE
VA OCUPA FOTOLIUL, CI-ŞI VA LUA DREPTUL SĂU, ÎŞI VA INTRA ÎN DREPTURILE
CUVENITE, DREPTURI MENITE DE CÂND ERA ÎNCĂ ÎN PÂNTECELE MAMEI SALE.
DOAMNE AJUTĂ ! CU DRAG,
PAVEL RĂTUNFEANU-FERGHETE
POETUL DESCHIDE FERESTRE SPRE CER iar
Biserica nu vrea competitie.
Ea a fost intodeauna infricosata de
poeti si vrajitoare.
Este ingrozita!,
ca sa zic asa deaceea ii prefera pe
rug.
DUMNEZEU E MARE insa ei continua sa-l
cocoloseasca.
Si eu ma ingrozesc
cand vad atata lume capabila in
fruntea biserici
care nu CREDE.
DUMNEZEU FIE PENTRU TODEAUNA CU
POPORUL ROMÂN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu