o cruce a iubirii

Thomas Bergersen - Immortal

Aşa se nasc îngerii

Să vrei să o iubeşti încet, încet, atât de încet,

scufundat în necunoscut

să îi asculţi doar respiraţia inimii,

în şoapte calde s-o dezbraci,

iar ochii ei senini să-ţi lumineze noaptea!

Să vrei să o descoperi, pas cu pas,

ninsoare de petale

să-i aduci din cel mai alb trandafir,

raze de soare, de lumină, din el să-i faci,

ca dragostea să i-o închini!

Să vrei să vezi cum răsar, din primul vis zămislit,

cioculeţii hulubilor ei dornici de iubire,

să vrei să o săruţi toată, toată,

să vrei să o alinţi cu gura ta, nesătulă vreodată de ea,

să-i simţi gustul, miresmele şi-aroma iubirii.

Ca un nebun să o iubeşti!

Să vrei să-i simţi vibraţia cu-a ta cum se uneşte,

devenind una singură, minunată!

Să-i simţi tremurul sânilor cum se zbat

sub săruturile, sub mâinile

şi-atingerile tale,

într-una să o mângâi, s-o guşti,

s-o muşti uşor, uşor,

să o cunoşti, s-o recunoşti

şi să rămână pururea cu tine, în tine,

în mintea şi-n inima ta atât de dornică de ea.

Să vrei s-o simţi pe tine, întinsă, desfăcută,

ca o cruce a iubirii, amândoi un tot,

un crucifix topindu-se sub flacăra vrăjită

a iubirii voastre curate, veşnice.

Ah, cât o vrei! O vrei cu tine!

Să vrei tot ce-şi doreşte

şi tot ce-i place,

să vrei cu ea să pluteşti,

aşa cum nu ai plutit toată viaţa!

Să vrei să-i simţi în vene murmurul iubirii,

îmbătat de sunetele ei de dragoste,

să vrei să simţi cum freamătă şi cum palpită,

să simţi susurul bucuriei

şi cum plăcerea vă inundă!

Să vrei să te răscolească cu respiraţia ei sacadată,

cu geamătul iubiririi să te readucă la viaţă,

să vrei să te privească

cu ochii ei miraţi, de diamante negre,

să vrei să-ţi şoptească, mereu şi mereu, că te iubeşte!

Iubirea ce i-o porţi în suflet, în stele să o scrii,

din fiecare dimineaţă, un răsărit să-i dai,

cea mai iubită să se simtă,

să-i mulţumeşti că-i steaua, iar tu un meteor,

din viaţa ta frumoasă

o jumătate să i-o dăruieşti.

Cu-ncrederea şi gândul să porneşti,

vrei cerul plin de stele

şi-o noapte lungă, lungă,

vrei îngerii să-ţi cânte şi tot n-o să-ţi ajungă,

vrei clipa dimineţii şi zile cu mister,

în dar de ţi le-oferă, nimic n-ai să-i mai ceri.

Să vrei să ţi se desfacă în braţe

cu voluptatea bujorului ce înfloreşte,

cu iubirea cea arzând, ca văpaia din ea,

cu cerul în privirea ei limpede.

Doamne ce gust are!

O săruţi şi nu te mai saturi!

Să simţi cum o cutremură săruturile tale!

Miroase toată a iubire, gustul iubirii veşnice...

Aşa se nasc îngerii, în lumea ce-ai visat!

Simţi cum îţi cresc aripi şi zbori,

zbori acolo unde este numai iubire,

iubirea din toate timpurile,

din toate cerurile, din toate universurile.

Da, te iubeşte! Simţi asta, da, ah, te iubeşte,

cum numai ea ştie să iubească!

6 decembrie 2017

Irina Lucia Mihalca