UN DIALOG OMENESC

În spirit Eminescu

Motto:"Nici buha nu-şi vede hâzi puii ei".(Vica,Ludovica Ferghete n.Mânzat, Ciubăncuța,CJ.)

În spiritul aventurii iubirii culturii

mă-n ham cu țară,Rai ce-l am

şi meam în ceea ce-n iubire-l am,

Mesia iubirii,în hora unirii iubirii,

fițingău sub grumazul ceterii,

în nepăsarea creşterii sub tălpi a ierbii

ori nepăsarea țzunami înălțat val peste val a mării

ce are pe mal pomul ațâțat cu-nfloriri pentru fructuoase rodiri cu nimb şi aură a onenirii,

de primăvară ce-şi duce prin vară

propria povară tomna bogată cu artă

să treacă peste iarnă la colț de iarbă

cu treabă-ispravă şi slavă de slovă-bucovă social-umană încărcată cu roadă de holdă,

de pomă de livadă-spirit Eminescu întru răsărit de soare,de binecuvântare,

de lumină din grădină cu stupină şi suflet de om înflorit

ca pom în acrobatic pe drod cu echilibru exempu

în belşug pur şi simplu pentru norod,

că nu trag caii suri opriți de badea folcloric,

harnic şi bun praznic,oprit pragmtic parodic

colea la o casă unde-i nevasta frumosă, ciupoasă,focoasă,fructuoasă,

cu hormonii ce bat neuronii,ziua de bine,de pace,de pâine,de mâine,ziua

cum nu fu alta sub soare mai frumosă, că bărbatu-i dus de-acasă la moară la o Mărioară

să-i schimbe numele la grăunțe în plină frumusețe şi tandrețe

pentru ca "el fugitivo" să evadeze din paranteze

şi să serbeze "Eldorado-Eminescu național spiritual raportat la universal

şi evadat luminat şi curat

"din tristețe de "țigan spânzurat" şi "de mălai copt la soare".

Pavel Rătundeanu-Ferghete

stropşeşti, zbuciumi iubire la înălțime, cu profunzimi, că se munceşte curat şi luminat, de poveste şi lumea după asta şti cine eşti, cu cine te însoțeşti, ce plăteşti (câți grițari, ce ceapă digerată; uneori pare a fi înțețept să meri țări împărțite până-ți vezi ceafa, ochiul soacrei cu tri nurori, ochiul din ceafă)... , că-s peste poartă, peste poate de făcut câte-n lună şi stele (omul, e mai ancestral, mai cosmic la minte, deşi e un pragmatic şi când nu te aştepți părând prins cu mâța-n sac ori cu mâța la oala cu smântână miau de plăcere)... şi înainte de a face curat,  ordine, e o mare zarvă cu dute-vino, zăpăceală, claie-grămadă, dezordine, ca-n filozofia lui Hegel, cu capu-n jos şi cu ""turul"pantalonilor în sus, adică un talmeş-balmeş, un pe dos, că-n dos există un miros... şi nu mori, "dacă n-ai învățat să mori vredată"?) să se pună mâna până atunci, să se pună lumea la cale şi sunt o grozăvie de lucruri halandala-portocala, sunt lucruri bine de făcut şi-n politică, şi care de care se sileşte să dea sens vieții, indiferent cine, de cine e voba (că nu mânci să trăieşti, deşi nimeni nu te guguleşte, ca păstorul blând care conştient mere după oaia rătăcită, la cheremul lupului, iar pe cea bolnavă o ia pe brață... şi numai dacă nu vrei nu eşti şi tu exemplu pozitiv, exemplu de urmat, că omul e esența şi excelența religiei, credinței socio cosmic şi careva brava pe facebook urând în numele lui Zamolxis şi exagera, chiar dacă era o zeu aț strămoşilor daci, era ca Deceneu, Burebista, Decebal, un strămoş al nostru balcanic, geto-daco Carpato-Danubio-Pontic-român, harnic, pragmatic), că te poți aştepta la orice, chiar dacă pe unii nu-i doare înclin în mânevă, nici în cot:-tu, io, am făcut sarmalele, am scos cozonacul din cuptor... -şi eu am..., şi-i o concurență de împrejurări, e concursul dintre iepurilă şi melc, e un babilon, vavilon, de vorbe şi cu tot zorul, e rând şi pentru sprovăială, e rânduit, că nu s-o băgat zilele-n sac, dar musca mai cade-n lapte, musca de pe căciula mincinosului, a celui care promite mereu, dar nimeni nu-l penalizează, condamnă, dacă doar promit, că sunt politicienii în general: promite, promite mereu marea şi sarea, dar nu crede în realizarea promisiunii, c-aşa-i politica, că nici cel care cere promisiunea, electoratul, nu crede în realizarea ei, fiind vorba: nu de vorbe, că de mulțamuri ni plin podul, ci concret sunt necesare de niscai fapte şi "praftica" omoară şi pe politicieni,

POVESTEA MEA CU BEN, UN DIALOG OMENESC CĂ SPROVĂIM ŞI NOI BĂBEŞTE LA RADIO-ŞANȚ.

PUR ŞI SIMPLU PAVEL DE ROMÂNIA

Ții flacăra indentității aprinsă în lume,

Ca Poet, eşti cu un nume cu renume, Culme eşti la rezolvat socio-umane probleme,

O poveste eşti cu nota bene în corola minune,

O poveste, o poveste de dor, o poveste de dragoste,

Pentru a şti cine eşti, ca să te cunoşti bună veste,

După cum munceşi după cum sărbătoreşti

Şi  după cum în lumină te înțoleşti,

Depinzând de cel cu care te însoțeşti,

după cele ce povesteşti râzând chipurile, că glumeşti,

Ca pâine de o ființă omenească EMINESCU,-

Conştiință națională românescă,

Întru răsărit de soare, de binecuvântare-

Drept de a fi zi de zi de zi pur şi simplu

Mesia iubirii, templu eliberării, firul ierbii

nepăsător crescând sub tălpi

Ca-n zbor fluturii de lămpi,

În iubire bun exemplu, drept de a candida la fericire cu înviere

Mai aparte, mai presus de moarte,

Fiind prin tainic şi profund,

Strălucire de apă în afund de izvor, pe prund,

Ca exemplu:

De ce oare nu vrea Biserica Ortodoxa Romana sa-l canonizeze pe Eminescu?

E “Biserica Romana” sau e o institutie care e subordonata altcuiva decat poporului roman? Eminescu e Cristosul Limbii Romane! Ii e frica Bisericii de El? Chiar doreste Biserica Romana sa tina slujbe in alte limbi? Oare pe cine serveste ea daca nu-i pasa de dainuirea limbii romane? De cine ii este frica? Sunt atatia sfinti canonizati in ultima vreme care nu ajung nici la degetul mic al lui Eminescu, fie ea chiar Mama Tereza. Deplorabila soarta au avut amandoi, Isus si Eminescu. Eminescu s-a urcat pe cruce langa Isus. Cat de mici suntem ca specie noi oamenii.

! E DUREROS !!! 

Si pe Silvestri tot asa l-au aranjat smecherii.

Dumnezeu sa-i ierte!

SAL'TARE TAICĂ ŞI NOROC !

ÎMI ZICEȚI  BEN TODICĂ ÎNFLĂCARAT,ANIMAT OBIECTIVAT DE O CAUZĂ NOBILĂ: CANONIZAREA LUI EMINESCU, DAR PE CINE MAI DOARE ÎN COT, ÎN MÂNECĂ, DE SFÂNTUL EMINESCU, ASTĂZI MAI ACERB CA ŞI ORICÂND FIIND SUPERB, EGOISMUL, ÎNTERESUL PERSONAL, CĂ PENTRU EI NU MAI ÎNSESMNĂ NIMIC: "NAȚIONAL", ŞI OAMENI CU FLER,CREZÂNDU-I DE CARACTER SUSȚIN ŞI DACĂ NU-I SUSTENSBIL, CĂ "PATRIOTISMUL" S-A DEMONETIZAT, ADICĂ:

ROMÂNUL NU MAI ARE DRAGOSTE, BUN-SINȚ, BUNĂ-CREDINȚĂ, NU MAI SUNT ROMÂNI ÎN CEEA CE-I IUBIRE, STARE DE BINE, SOARE-CĂLDURĂ DE OM, SIMȚIREA DE A ÎNFLORI PENTRU ROD, CA UN POM?

MARE NECAZ AVEM:

CANONIZAREA LUI EMINESCU, DEŞI PE ALȚII, CĂ-S STUPARI, ŞI-ŞI LING MÂNILE PÂNĂ-N COT, CĂ LE PARE INSIFIANT, NESEMNIFICATIV, CĂ NU LE AJUNG DOAR DEGETELE, CU TOATE CĂ LĂCOMIA MĂNÂNCĂ OMENIA. TU, CA MINE, AI UN IDEAL NOBIL, ȚARA, POPORUL ŞI EMINESCU ŞI DOAR EMINESCU, FIIND CREDINȚA ŞI SPERANȚA ŞI BATEM ŞAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA, DAR SAL'TARE ŞI NOROC! NOI N-AVEM RUŞINE, CĂ DUPĂ RUŞINE NU SE BEA APĂ ŞI DOAR TATA ÎMI ZICEA, CUM ZICI ŞI TU DESPRE TATĂL TĂU CU-N SUFLET LARG DESCHIS CĂ E: "PÂINE A LUI DUMNEZEU" ZICEA INTUITIV ŞI PERSPECTIV, INGENIOS: "PAVEL, DUPĂ SCRISUL TĂU MULȚI OR BEA APĂ", CA ALTĂDATĂ PLICTISIT, CĂ NU REUŞESC, CĂ NU PUBLIC SAU NU ŞTIU, CĂ NU-MI CÂŞTIG PÂINEA CU SCRISUL, (SUFICIENT DE GREU MUNCEŞTE EL ŞI CA AGRICULTOR ÎN SÂMPETRU-ALMAŞULUI ŞI, CA, MUNCITOR, FOCHIST, LA FABRICA DE IPSOS "RAPID" AGHIREŞ-FABRICI, Cj., A ZIS DUMNEALUI CU GURĂ DE FOC ŞI MÂINI DE AUR, CU DRAGOSTE PĂRINTEASCĂ VRÂNDU-MI BINELE, DEŞI A ZIS MÂNIAT CĂ ERA OSTENIT DE LUCRU (ERA DUPĂ CUM ŞTIU ŞI PILIT:) "O FI ŞI PENTRU PAVEL O LOPATĂ", DAR ÎN BUNĂTATEA LUI NEDÂND PASĂREA DIN MÂNĂ, PE CEA DIN GARD, A ZIS RĂSTIT, REVOLTAT, CĂ DE CE NU-S MAI DOTAT INTELECTUAL, SPIRITUAL,

MAI CU TALANȚI ÎNMULȚIȚI, CA-N ACEA PILDĂ BIBLICĂ, A ZIS SUPĂRÂNDU-MĂ, DAR NEMAICONTÂND, CĂ EL OMUL ĂLA ÎNALT PRIN AGHIREŞ-FABRICI, A ZIS CU TUPEU ŞI CU UN DUMNEZEU APARTE ŞI MAI PRESUS DE MOARTE, UN DUMNEZEU PARCĂ NUMAI A LUI: "EŞTI O BALIGA" (ASTA MI-A CĂZUT GREU DE ÎNGHIȚIT, DE DIGERAT) ŞI ÎN CE MĂ PRIVEŞTE A FOST ÎMBRĂCATĂ CĂMAŞA NEMULȚUMITULUI, DEŞI EU MULȚI ANI PENTRU MULȚI ANI AVEAM PE MINE "CHEMEŞA CIUMII", O AVEAM ÎN LOC DE CĂMAŞA FERICITULUI, CĂMAŞA MULȚUMITULUI, DAR A SCOS ÎN CALEA MEA, DUMNEZEU, MI-A SCOS PE BEN TODICĂ, CA CE MI MIE MAI DRAG PE LUME ŞI MĂ DESCOPERĂ CA VALOARE, CHIAR DACĂ SCRISUL, OPERA MEA NU-I OMNIA PREMIATĂ, N-ARE VALOARE DECÂT FAPTUL, CĂ SCRISUL M-A PROSCRIS, A DEVENIT O BOALĂ, O PASIUNE CU ÎNȚEȚEPCIUNE, CA O RUGĂCIUNE, CĂ TOTUŞI DUMNEZEU M-A CADORISIT ÎN SFINȚENIA BUCURIEI ÎNMULȚINDU-MI"TALAȚII" (NU-I OM SĂ NU-I FIE URSIȚI "NIŞTE TALANȚI" AŞA CUM FIECARE APARTE AVEM O CRUCE DE DUS CARPATO-EVERESTIC CU "EVRIKA" PE GOLGOTA, DAR FĂRĂ A ZICE: "HOP!" PÂNĂ A NU SĂRI, FĂCÂND EXACT CA BIVOLIȚA CARE DĂ ÎN SUŞTAR LA TIMPUL  POTRIVIT TOCMAI CÂND E PLIN RAS ŞUŞTARUL CU SCOPUL DE-AL VĂRSA BRAVÂND CU LUCRU RĂU, DEŞI CU DRSGOSTE, CU RĂBDAREA, TRECI PÂNĂ ŞI MAREA). UNII NU ÎL VOR PE EMINESCU SFÂNT, DEŞI NU LE VA OCUPA FOTOLIUL, CI-ŞI VA LUA DREPTUL SĂU, ÎŞI VA INTRA ÎN DREPTURILE CUVENITE, DREPTURI MENITE DE CÂND ERA ÎNCĂ ÎN PÂNTECELE MAMEI SALE.

DOAMNE AJUTĂ !CU DRAG,

PAVEL RĂTUNFEANU-FERGHETE

DUMNEZEU FIE PENTRU TODEAUNA CU POPORUL ROMÂN!

POETUL DESCHIDE FERESTRE SPRE CER iar Biserica nu vrea competitie.

Ea a fost intodeauna infricosata de poeti si vrajitoare.

Este ingrozita!,

ca sa zic asa deaceea ii prefera pe rug.

DUMNEZEU E MARE insa ei continua sa-l cocoloseasca.

Si eu ma ingrozesc

cand vad atata lume capabila in fruntea biserici

care nu CREDE.

UNDE EMINESCU E, DRAGOSTE E(POEM)

LUI IOAN PETRU GARDA

MOTTO: "CÂND URCI PE SCARA VIEȚII SĂ NU UIȚI SĂ DAI BUNĂ ZIUA, CA LA COBORÂRE SĂ AI CINE SĂ-ȚI RĂSPUNDĂ." (STELIAN FERARIU). PROVERBUL ACESTA ÎN ALTÂ VATIANTĂ L-AM GĂSIT ÎNTR-O SCRISOARE A UNCHIULUI PETRU FERGHETE, ÎNVĂȚĂTOR ÎN SÂMPETRU-ALMAŞULI, SJ., ȚARA SOARELUI-EMINESCU, TATA LUI MĂTUŞA ELVIRA STĂNESCU, FRATE CU BUNICUL FERGHETE VIOREL,FECIORUL  DASCALULUI IOAN RĂTUNDEANU-FERGHETE (SCRISOAREA E DATATĂ 1907, ANUL RĂSCOALEI):
"SĂ-ȚI  LAŞI ÎNTOTDEAUNA LOC ŞI PENTRU UN BUNĂ ZIUA."

***

UNDE EMINESCU SUSURĂ VÂNT-CUVÂNT
E PRIMĂVARĂ, OSANĂ-CÂNT,
SIPIRITUALĂ MĂSURĂ,
AVENTURĂ, NIMB ŞI AURĂ-BOREALĂ STELARĂ
DE NEAM ŞI ȚARĂ, DE RAI CE ŞI EU ÎL AM ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE, DE BINECUVÂNTARE,
CĂ UNDE EMINESCU E, DRAGOSTE E
ŞI ȚARĂ ŞI NEAM E
ŞI EMINESCU "CRISTOSUL LIMBII ROMÂNE", PACE ŞI PÂINE, ÎN COROLA MINUNE DE ÎNȚELEPCIUNE-RUGĂCIUNE,
CUM MÂNDRU ÎI ZICI CU SUFLET ŞI NOTA BENE,
CĂLDURĂ OMENEASCĂ, ZAMOLXIS-DUNEZĂIASCĂ-HRISTOS DE LUMINOS ŞI DE FOLOS CU ROST ŞI ADĂPOST, STARE DE BINE, DE MULT SOARE ŞI CĂLDURĂ SFĂNTĂ, CEREASCĂ, DE OM,
CU ÎNFLORIRE PENTRU ROD, DE POM,
PENTRU ROST ŞI NEAMUL NOST
CU-N SPECIFIC MAI
APARTE NAȚIONAL
CU-N DISTINCT UNIVERSAL NAȚIONAL "TUTI-MUNDI", "LAUDATOR TEMPORIS ACTI"
MAI PRESUS DE MOARTE,
INFINIT CU SUBIECT ŞI PREDICAT
DE LUMINAT ŞI CURAT-AUR CENUŞIU, AUR STRECURAT,
VEŞNICIE NĂSCUTĂ ÎN ABSOLUTUL IUBIRII, TEMPLU ELIBERĂRII, MESIE A IUBIRII CU ROUĂ PE COLȚUL IERBII NĂSCUT LA SAT
PĂSCUT CA LUMINĂ DE ÎMCEPUT, LUMINĂ A ZILEI CĂPĂTÂI, ZILEI DINTÂI,
CU TEI ÎNFLORIȚI PE ALEI,
CU ROD DE ALBI PORUMBEI-
INFINIT DE SFINȚENIE A BUCURIEI
ÎN TALANȚI ÎNMULȚIȚI DE SFINȚI PĂRINȚI
ÎNTRU HAR DAR ŞI AMAR A VEŞNICIEI
CE S-A NĂSCUT PATRIE LIMBA ROMÂNĂ LA SAT,
ÎN IUBIRE CU DREPT LA FERICIRE
ÎNTRU ÎNVIERE,
CU ÎNDEMÂNĂ ŞI PESTE MÂNĂ
ŞI-N ACADEMIA ROMÂNĂ, CA MÂNTUIRE,
CA SFÂNT, DOMNUL EMINESCU E LĂUDAT AVÂNDU-ŞI ISPRAVĂ OMENESCĂ FIREASCĂ
ŞI SLAVĂ CEREASCĂ, DUMNEZĂIASCĂ.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE 

EMINESCU UN APARTE,MAI PRESUS IISUS DE MOARTE       (POEM)
   LUI P.I.GARDA

DACĂ NU-MI PLÂNG DE MILĂ DE SILĂ,
MI SILĂ DE DRAGOSTE CU SILĂ,
SĂ FIU NĂTÂNG,
DEŞI-VERSURILE MELE: CALE LACTEE PRINTRE STELE,
CALE DE ADEVĂR ŞI VIAȚĂ NAȚIEI MELE ANCENSTRALE,
EU DOAR UN PĂCĂTOS, CĂUTÂNDU-L PE EMINESCU UN LUMINOS ŞI UN CU FOLOS,EU CAUT PE SCEST NEMAIPOMENIT OM POTRIVIT,
LA LOC POTRIVIT ŞI LA TIMP POTRIVIT SFINȚIT, BATJOCORIT,
RĂSTIGNIT, CA POM PENTRU ROD ÎNFLORIT,
ÎN IUBIRE PE UMĂR, PE BRAȚUI LUI, ALTAR AL SOARELUI ... CAUT
SĂ-I DAU BUNĂ ZIUA, ZIUA CONŞTIINȚĂ,
CARE SE CUNOAŞTE-N TOT ŞI-N DE TOATE ECHO-SĂNĂTATE,
SARE-N BUCATE, DUMNEZEU,
CULORI-CURCUBEU
ŞI NELINIŞTE, DRAGOSTE ,
A TOT CE ESTE BUNĂ VESTE DE POVESTE,
VIN VECHI ŞI CERCEI A COPILĂRIEI, CIREŞELE PUSE DUPĂ URECHI,
CĂ ÎN IUBIRE-L CAUT CU DREPT DE MÂNTUIRE, DREPT DE A CANDIDA LA FERICIRE,DREPT DE ÎNVIERE,
DREPT DE A MERGE CA CIUTELE CARE SE-ADUNĂ CÂND LI SE PARE CĂ TUNĂ ŞI FULGERĂ,
DRAGOMIR TRĂGÂND CLOPOTELE,
PENTU UTRENIE, LITURGHIE ŞI VECERNIE,
EU CĂUTÂNDU-L PE EMINESCU ÎN SFÂNTĂ PÂINE, TICHIRI MICHIRI,
CA FIU A LUI VERONICA
ŞI A LUI FERGHETE DRAGOMIR,
CA PUR ŞI SIMPLU,PAVEL DE ROMÂNIA,
ÎN IUBIRE EMINESCU ÎNGÂNAT DE IOAN, MARIA, CU CIOCRLIA,
CĂ-L CAUT PE EMINESCU ÎN COROLA LUMINII,
ÎL CAUT CULME A CULMII LUMINII
BĂTÂND TOACA LA BISERICĂ,
BĂTÂND APA-N PIUĂ
CA SĂ SE FACĂ ZIUĂ,
CĂ ANĂ LOGOJANĂ ZORILE SE REVARSĂ
ŞI OCHII SFINTE LACRIMI NU MAI VARSĂ ZIOREL-DE-ZIUĂ,
ÎL CAUT CA PE UN SFÂNT SĂ-I ZIC BUNĂ ZIUA LUI EMINESCU
ŞI PE UMĂR SĂ-I PLÂNG NĂTÂNG DE BUCURIE,
DE DRAG ŞI FĂINOŞAG
CĂ LA PLUG BOII-MI TRAG SĂ-MI TREC MIREASA PE BRAȚE , PESTE PRAG ,
CU NOBLEȚE ŞI TANDREȚE
APROPIINDU-MI INFINITUL
DE ABSOLUT CU SUBIECT ŞI PREDICAT,
APROPIIND DIN RESPECT VERB  PROVERB,
AURĂ ŞI NIMB,
PENTRU EMINESCU, APROPII INFINITUL, PRINCIPII MORALE DE BIBLII, APROPIU DE OBIECT CORECT, DE PERFECT,
DE LUMINAT ŞI CURAT-AUR CENUŞIU, AUR STRECURAT, CUM OMENIRII DUMNEZEU NI L-S DAT,
CĂ-N IUBIRE-I MÂNTUIRE, DREPT LA ÎNVIERE,
CĂ UNDE EMINESCU E,
DRAGOSTE E
ŞI DRAGOSTEA MEA PE A LUI O CERE
DESFĂTARE MÂNGÂIERE-ALINARE, VINDECARE -,
ÎN EL PRIN EL ÎNTUPAT FIIND ÎNSUŞI DUMNEZEU
DOR UŞOR ŞI GREU, CULORI-CURCUBEU,
UN APARTE SCUMP ŞI DRAG
ŞI UN MAI PRESUS DE MOARTE,
BRAȚ LA BRAȚ CU ISUS HRISTOS,
UN LUMINOS ŞI A PĂCII ÎNTRU PÂINE-RĂSĂRIT DE SOARE,
DE BINECUVÂNTARE ROMÂNIA MARE CU FOLOS,
ÎN HAZNĂ INDIFERENT DE ANOTIMP,
HAINĂ DE LUMINĂ ÎN OMENESC OLIMP,
ROADĂ DE HOTAR-GRĂDINĂ CU ROST ŞI ADĂPOST DE STUPINĂ, PACE ŞI PÂINE,
CA ACOPERĂMÂNT HRISTOS AL MAICII DOMNULUI,
ÎN COROLA MINUNE, ÎNȚELEPCIUNE ŞI RUGĂCIUNE-
"PACE VOUĂ!" DE VIAȚĂ BUNĂ, NOUĂ,
AZI CU DREPT DE A FI "LAUDĂ" DE ZESTRE
CU ZĂRI ALBASTRE ALE NOASTRE
TRASE ACOPERĂMÂMT FALNIC,DOINĂ DULCE, PESTE MÂINE ÎNTRU RĂSĂRIT DEZINTERESAT DE SOARE
ŞI DE OM ÎN RAZE LUMINAT,CURAT,
DE BINECUVÂNTARE ROMÂNIA MARE.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

Multi spun ca e un nonsens sa-l canonizezi pe Eminescu = o fi pentru ei asa cum pentru mine E un nonsens Globalizarea, E un nonsens Uniunea Europeana = SPRE VALAU DAM DIN CODITE FERICITI !!! Asta se vrea!

EMINESCU RAMANE SI PRIN EL DAINUIM

EMINESCU-DRAGOSTE ADEVĂRATĂ

EMINESCU E UN RĂSĂRIT DE SOARE ,

DE BINECUVÂNTARE,

UN NELIPSIT DIN INIMA NOASTRĂ,

DIN CASA DE PE MASA-MASĂ CU ZARE NECUPRINSĂ ALBASTRĂ,

CU MUŞCATE PE PERVAZ DE FEREASTRĂ ÎN GLASTRĂ,

DIN ȚARA MEA MÂNDRĂ, CULME-N LUME, CA O STEA,

CĂ EMINESCU

E UN IISUS APARTE MAI PRESUS DE MOARTE,

E O DRAGOSTE

ADEVĂRATĂ,

CONŞTIINȚĂ ROMÂNEASCĂ-OMENEASCĂ,

CONŞTIINȚĂ DE SPIRIRUALĂ VATRĂ,

CARE PE PICIOR MARE DE PLAI ŞI DE RAI A TRĂIT LA NOI VREDATĂ

PE PICIOR MARE,

CA ŞI CARPAȚII CU FRAȚII LAOLALTĂ, ROMÂNIE MARE

CU FRAȚII, DEŞI CARPAȚII AU INIMĂ DE PIATRĂ-MĂREAȚĂ DE VATRĂ ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,

DE BINECUVÂNTARE.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE