CHIAR ŞI LENEA SĂ SE ELIMINE + Pavele, Țăranul meu Iubit! + Serotinina

CHIAR ŞI LENEA SĂ SE ELIMINE

~*~

Ah! Rămân eu îndatorat

pe mine însumi senin şi stăpân,

în Patria inimă română,

iubire Eminescu, cu îndemână,

în propriu-mi destin, corolă de lumină pe cont propriu, cu albină-regină,

fără mândrie şi orgoliu, în grădină,

că-n imaculat, doamnă Rusu

(nu mă înteleg de ce mă adresez ca hristosului luminat şi curat,

cu "pertu", tabu,

deşi aprecierile tale îmi îmulțesc cu bonus Iisus zilele,

zilele legendare, că sunt învingător, pâine şi pace de toate zilele,

adevărată bucurie

de Românie:

cu Ciocârlie, Ion şi Marie ostenind cu drept la veşnicie pe omeneasca glie de poezie cu suprem, că suntem ceea ce suntem cât cuprindem acuşi acuşi: Brâncuşi,

iubire în absolut de lumină de început a lucrului bine făcut,

un obiectiv un motiv creeativ, pe cât posibil perspectiv,

în culori distanțate, dar cu multă realitate de sănătate manifestă uman cu artă,

care mă frapează când fac gargară cu pioneză,

că am fost acidentat cu o maşină... de baberit,

maşina celui mai iubit întru răsărit de lumină pe a lumii mălăină cu humă de grădină, culme a culmii în corola luminii şi minunii,

că noi născuții cu dar la sat, în bine basma vărgată Dumnezeu

peste lume: curcubeu, ne-a aruncat,

dar din dar din plai să facem rai

şi sunt obiective prin bună-cuvință şi conştiință,

cu ştiință a ce-i respect,

infinit cu proces de producție şi stres apropiat de obiect,

în ecuație,

pentru impecabil şi extrem de bine,

util, în ce se cuvine, că eşti inspirată,

de poveşti şi însoțindu-mă spiritual național, monumental universal,

îmi dărui din propriu-ți genial şi magistral

de cer senin prin destin cu preplin de divin de prescură şi vin

şi de discret concret de poet,

că eminent mă responsabilizați şi perceptibil impecabil irepetabil

că mi s-arată iară şi iară soarele,

să-mi îmulțească zilele cu binele,

că ce se seamănă se seceră, se adună în rai să se pună,

că mă încântați cu viitor de dragoste şu dor

la curți de dragoste şi dor cu aspect sănătos, cunoscător, născător de prosper

şi cu super caracter

alduit ca-n cer şi pe pământ rezolvând în sfânt

cu inspirație omeneasca ecuație,

ca româncă adevărată

şi cu prețuirea ta, cumpănind în echilibru de balanță, cumpănă a încununării cu spini a românilor slugi la străini fără performanță,

o surpriză şi bună credință rimânii

au speranță care nu moare întru răsărit de soare

de binecuvântare de Românie profundă de omenie şi mare prin viața simetrrie

cu dialectic şi mişcare de primenire,

bine pentru mai multă lume, căruia-i dărui să dăinui,

că tu eşti: o cunună, un absolut a omului om în luptă pentru o viață mai bună,

cu iubirea: coloană a infinitului,

în lumina zilei dintâi, lumină din grădina edenică de început omenesc,

cu simțire de vreme bună/de ploi:

cu după noi potopul, în renume:

"pace şi război Tolstoi" spectaculos şi de  senin destin de Hristos şi extraordinar femenin,

de ce omul e,

că unde dragoste e, Dumnezeu e la temperatură în sensul bun de aventură,

în univers cu vers carambol, în care ca-ntr-un lăcaş de cult eu sunt un generos, un mai mult,

lăsând de-o parte ce-i imfamie şi moarte,

că tu, eşti mai aparte prin cuvânt,

un sfânt şi scump pe pământ,

făcându-ne dreptate, în culori de curcubeu în timp record: olimp şi Dumnezeu

să câştigi tu şi să câştig şi eu şi dându-ne democrație:

soluție demnă la ecuație

şi libertate necenzurată,

că tu arzi emoțional prin a scrisului artă

combătând ce nu-i ca la carte,

ce de fapt ne ia peste picior, ne trage-n piept şi nu-i drept

(adică la un adică: ce nu-i bun simț, bună-cuvință

şi firesc şi românesc întru omenesc, conştiință

şi cade în vergea aşiderea

ca lumea rea ce ne tot închide cărarea,

calea către adevăr şi către viață dragoste grea, Hristos,

viață liberă în veşnică primăvară de nepovară

de neam şi țară;

pentru care tu: om-femeiesc, zee-femeie om între oameni, pentru omeni,

că eu unul prin tine sincer,

deninteresat, înger ceresc,

sunt avantaj;

pentru asta să zic: " te iubesc",

că şi prin tine în ochii lumii cresc culme a culmii,

lumină a luminii în corola minunii,

că tu eşti o vâlvătaie, floare albastră

de măiastră Zamolxis, a noastră

simplă de şcoală care mă înalță legendară

iubire de neam şi țară,

şi drept la fericire,

de pe orizontală pe verticală social-umană

noi, amàndoi, dăruindu-ne relaxat binelui

pe altarul soarelui,

pe imensă tablă de şah canadiană a pământului

cu viață mai bună,

tablă şah pe care îți porți picioarele,

în dialectică umană de primenire,

cu fericire,

pentru a-ți da într-o bună zi aur cenuşiu strecurat,

şah-mat, pe enorma pământească-omenească tablă de şah,

cum trebuie firesc să se întâmple scump la vedere întru răsărit de soare,

că există un răsărit de soare a celui mai iubit din prostie răstignit,

pentru iubirea cu mod special genial universal

şi pentru prețuirea ce ne-o poartă cu artă

pentru a candida din belşug

cu brazda de sub plug,

pentru a candida preț la nemurire,

pentru a candida cu veşnicie-poezie,

la modă şi-n vogă, implicați şi responsabilizați,

cu sinfonie şi culoare, sărbătoare a vieții,

pentru a candida ponderent la fericire,

în permanentă primenire,

pentru a scăpa de şocant şi coşmar,

noi, amândoi, inspirat îmulțindu-ne talanții cu har de oameni potriviți

la locul pitriviți sfințiți;

mă copleşiți,

de fapt vă spun drept, că lupt cu dragoste şi dor

la curți viitor- Eminescu de dragoste-amor

şi dor de izvor prosper de viitor cu caracter,

cu prețuirea ta, că tu îmi aduci hristic magna cum laude,

laudă de zestre,

mă domesticeşti şi îmi urci crucea zărilor albastre laudator temporis acti,

o urci demn, Domn Savot, împachetat omenos în binele tot,

o urci Iisus pe Golgota,

pe dealul căpăținii, crucea,

o urci corifeic să zdrobeşti cu rota trio-eroic şi pragmatic,

ca român a

românilor de pretutundeni

cu bun gust şi artist

bună veste şi vestit

şi la mine, în Cibăncuța,

în nord-vest

cu raportări eminesciene-someşene, nota bene,

că neghina se triază, se alege, după lege boni-bon,

se alege din grâne ca nota bene să ne legene-lumina să ne lumine

şi să ne aline,

ca modalitate din cruda realitate,

chiar şi lenea să se elimine,

ca dezordinea să nu ne domine

şi să ne dezbine.

~*~

PAVEL RATUNDEANU FERGHETE

*
***
*
*

Pavele, Țăranul meu Iubit!

Mă ierți că am uitat să spun  Dumnezeu s-o odihnească pe Vica!

Acolo unde e, e doar Frumos și Bun!

De Dumnezo bine!

Frumos şi bun!

de Cristina-Marina Murgea

~*~

Era frumos şi era bun

între cei buni, frumoşi la gând!

Când îṭi vorbea cu glasul blând,

vorbele-n inimă simțeai cum se pun!

Când îl priveai, uitai de plâns

Şi ochii ascultai ce-ṭi spun!

Erai  frumos învăluit şi bun!

Nimic nu ȋți părea constrâns!

Gândeai! Gândul nu era strâns,

Ci liber şi frumos de bun!

Gândurile-astea, eu le-adun

Şi de frumos mă las pătruns!

Când îṭi zâmbea plăcut, firesc,

farmecul fin te cuprindea uşor!

Cu acest zâmbet, nu mă tem să mor!

Iubire e, în freamăt îngeresc!

Când a luat a cerului ‘nalt drum,

Deşi hulit, frumosul ne-a lăsat! Bun,

dar căutat-au mulṭi până acum

ca să găseasc-acel frumos şi bun!

De-ar fi frumosul doar ceva comun,

cei ce trăiesc, cei ce-ntr-o zi apun

şi-ar umple sufletele cu-acest Dar Bun!

Lumea ar avea doar frumos şi bun..!

Nu ştiu, poate că sunt nebun

când versuri de frumos şi bun compun!

În suflet eu, mereu, îmi propun

..să văd ce e frumos şi bun,

să fiu frumos şi  să fiu bun!

SEROTININA: HORMONUL ŞI CUVÂNTUL-FERICIREA

La mine-n brață, Vica era o dulceață palpitantă,

pentru unul ca mine: cu diabet şi poet,

Era în detaliu de suflet, un concret:

era frapantă şi crocantă, entuziastă şi cu artă,

forte sexy, pe ce-a dreptă,

mă da pe spate,

dintr-o lovitură zmăoaica, dobora şapte,

în luptă dreaptă, luptă, că năuca e: zee-femeie,

era simetrie şi de omenie,

c-avea un plus de Iisus,

avea serotinina un bonus,

ce domină grădina cu albina:

hormonul şi cuvântul,

care-i da adevărul, avântul.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE