Frontiere celeste și terestre

Frontiere celeste și terestre

Vizita Papei Francisc și Catedrala Mântuirii Neamului, lângă Palatul lui Nicolae și Elena Ceaușescu, vor delimita și armoniza frontierele celeste și terestre ale tuturor românilor. Cerul, firește, n-are limite, granițe, dar cine se uită la realitatea pământeană, vede umbrele frontierelor celeste și nori sumbrii, ca la slavii de sud, unde același neam cu aceeași limbă, croații catolici se războiesc cu frății lor, sârbii ortodocși sau bosniaci musulmani. Conflictul religios dintre israeliți, sunniți și șiiți în Orientul Apropiat și Mijlociu este fără sfârșit. Marile conflictele sunt religioase, tot așa cum alianțele durabile, credibile sunt numai ale partenerilor de aceeași credință.

Romania este de jure în mai toate organizațiile occidentale. Moldovenii, cu toate că au un Mitropolit moscovit, își doresc, ca și vlahii din Serbia, aceeași orientare, spre Vest, nu spre Est, dar asta nu schimbă faptul că greco-pravoslavnicii au o altă viziune decât occidentali asupra lunii, vieții, mântuirii. Singura lor oportunitate de a ieși în lume a fost vizita generoasă a Fericitului Papă Ioan Paul II, care a acceptat toate condițiile de la București, știind că are de a face cu latini izolați și traumatizați de un mileniu, de la Marea Schismă, în Gradina Maicii Domnului.

Dar oferta de refacerea unității creștine, mana întinsă a Romei a rămas până acum fără răspuns, cu toate că ea urmează sa aibă loc „fără condiții“, Papa Francisc, pentru ca pentru Sf. Papă Ioan Paul II oricum creștinismul respiră cu doi plămâni, ortodox și catolic, oriental și occidental.

Revoluția din 1989, democrația occidentală, economia de piață, societatea civilă, sunt Forme fără fond. Ați mințit poporul (și pe occidentali) cu televizorul! La Revoluție, țiganii, romanes, romii, cum li se spune acum, i-au înlocuit pe naționaliștii olteni.

O alternativă occidentală românească, credibilă nu există fără Biserica unită cu Roma interzisă de ortodocși. Mimarea Apusului cu reforme pe hârtie a eșuat.

Nu numai Președintele Franței (Nicolas Sarkozy ) o ia la fugă când îl vede pe omologul său român (Traian Basescu). Creditul, credibilitatea greco-ortodocșilor moldo-valahi a scăzut atât de dramatic, că și ei se întreabă dacă mai merită maimuțăreala, acceptarea umilințelor și a mofturilor din Vest, de neintales și de aceea de neaceptabile în Est. Orient vs occident.

N-ar fi mai bună teocrația orientală, decât democrația a la Westminster?

Clasa politică ortodoxă moldo-valahă se legitimează mereu cu ”am primit ordin de la Înalta Poartă, Constantinopol, Berlin, Moscova, FMI, UE”, fără să ascundă ca este și azi in pectore adepta modelului greco-pravoslavnic, autoritar și autocefal a lui Putin și Erdogan. Moscova și Istanbul. China roșie a mandarinilor, India castelor fără de scăpare și Rusia au succese și nu sunt democratice ca în vest, adepte ale economiei de piață și nu întrețin nici măcar paraziții societății mimetice, civile.

Pe de altă parte, modelul SUA sau cel vest european a pierdut din atractivitatea din timpul Războiului rece, pentru că nu mai face față drepturilor imigranților, femeilor, șomerilor, pensionarilor. În fond, ceea ce lipsește acum este elanul marelui proiect al refacerea unității creștine.

În locul lui, a unității dintre ortodocși și occidentali, s-a instaurat o dictatură a materialismului, a relativității, paralizantă, ca și un sentiment general de lehamite, jenă generat de pierderea unei mari șanse istorice. Moldo-valahii nu pot renunța la lanturile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane?

În ciuda tuturora, românii se folosesc de noua libertatea de mișcare. De bine de rău, occidentalii îi sprijină pe români, oricum ei nu pot părăsi UE/FMI/NATO pentru ca s-ar prăbuși în gol: dezmembrarea țării, mizerie materială ca în Africa, convulsii sociale și în final dictatură orientala.

De aceea, singura lor speranță ar mai fi Biserica și vizita Papei Francisc. Pentru că, fără un dialog în vederea refacerii unirii, nu ca în anul 1700, sub patronaj nesincer austriac, maghiar și adversitate pe față greco-pravoslavnică, ci ca în anul 2019, cu toate drepturile și îndatoririle unui stat creștin cu frontiere celeste și terestre garantate de Roma și civilizația occidentală, din care va face parte nu numai de jure ca până acum, ci și de facto, model pentru toți românii și țările din Balcani.

Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

 

Anexă

Ideea refacerii unității creștine conditio sine qua non a integrării autentice a României în civilizația occidentala este laitmotivul discursului meu și înainte de prăbușirea dictaturii din Lagărul ortodoxocomunist. Dar, după vizita la București a Fericitului Papă Ioan Paul II și aderarea de jure la UE/ NATO s-a trecut pe neobservate la bine-cunoscuta politica a „Formelor (occidentale) fără fond“ și „Zicem ca ei (occidentalii) și facem ca noi (ortodocșii)“.

De aceea, reproduc o luare de cuvânt a senatorului Adrian Păunescu (1943-2010) în Parlamentul României pe când mai era o speranța, care astăzi este deja greu de imaginat:

Am fost întrebat de mulți colegi cum de am permis, cum de mi-am îngăduit sa aduc la o emisiune a mea, de la "Realitatea TV", pe un om care exprimă puncte de vedere total diferite, uneori opuse celor în circulație în România: domnul Viorel Roman, profesor român din Germania, la Bremen. Aș vrea sa spun, încă o dată, public un fapt: dacă nu ne vom obișnui cu ideea ca dialogul înseamnă chiar întâlnirea unor puncte de vedere diferite, profund diferite, atunci înseamnă ca democrația noastră este o spoială și o totală minciună în ceea ce exprimam noi cu alte cuvinte.

Omul respectiv are un punct de vedere diferit de ceea ce circula îndeobște prin România și eu cred că este important sa auzim acest punct de vedere și sa facem antrenamentul necesar întâlnirii cu aceste opinii contrarii celor care au circulat și circula, la aceasta ora, prin România. Unul dintre colegii noștri, domnul Mihai Ungheanu, a fost într-una din aceste emisiuni, în acea emisiune a mai fost și un istoric, domnul Mircea Dogaru, un remarcabil istoric.

După primul șoc, am continuat, am făcut trei astfel de emisiuni, pentru ca mi se pare că e important să dăm minților noastre o hrană corespunzătoare de probleme cu care nu suntem de acord. Așadar, vă vorbesc din perspectiva unei empatii totale, pentru că pe mine faptele care decurgeau din ceea ce spunea Viorel Roman în aceste emisiuni, ca și în cărțile sale și în articolele sale publicate în

"România Mare" sau în "Flacăra lui Adrian Păunescu", faptele ce decurg din aceste cuvinte mă interesează.

Mă interesează dacă, într-adevăr, catolicismul este o condiție a intrării noastre în Europa.

Mă interesează dacă există acest punct de vedere pe continent și așa mai departe, lucruri pe care leați văzut.

Mă interesează dacă suntem o plantație de sclavi la marginea Imperiului, cum susținea el, parcă pentru a ne trezi.

Și eu cred ca exercițiul acesta democratic și dur este necesar unei treziri la o noua conștiință europeană a noastră, a românilor, chiar bătându-ne pentru propriile idei.

https://www.academia.edu/29967067/Papa_Francisc_in_Romania