Defaimarea lui Donald Trump / opinii

Defaimarea lui Donald Trump / opinii

In lumea crestina reapare in actiunea de defaimare a presedintelui SUA, care nu mai conteneste de la alegerea sa si il recomanda pe aceasta cale la un nou mandat, conflictul dintre anglo-saxoni provinciali, antiintelectuali si evrei cosmopoliti, interlectuali, privilegiati, similar celui din secolul trecut dintre germani sau rusi si evrei. Teama ca ii inlatura de la conducerea tarii, ca in Germania inainte de Hitler sau in Rusia inainte de Stalin, o articuleaza sustinatorii lui Trump, cu sloganul bine cunoscut in Lumea Veche: Jews will not replace us! (New Yorker, The Economist, Der Spiegel)

https://www.academia.edu/37712894/Razboiul_dintre_evrei_si_crestini

Asupra acestei cooperarii si colaborarii judaico-crestine, cu traditii indelungate, pozitive si negative, ne atrag atentia George Steiner si mai recent Henry Kissinger.

https://de.calameo.com/books/005516518c57ba4bb28ac?fbclid=IwAR2DMOTLnfdmqHg0sHptGDDvkjw2FBCp6u5FWgdmCCDBvzNZVHdeqUCnhc

După Marcion (excomunicat în anul 144 d.C.), există un Dumnezeu rau, razbunator al Vechiului Testament și unul complet diferit, bun, iubitor, al Noului Testament, de aceea conflictul judaicocrestin este inevitabil. Probabil antisemitismul incepe cu aceasta incompatibilitate, dihotomie si e mai raspandit decat se crede si in vremea noastra moderna, secularizara si rationala.

https://www.academia.edu/27248678/Evreii_conduc_lumea

http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/

https://www.academia.edu/36267172/Evreii_conduc_lumea_recolonizarea

https://www.academia.edu/36805855/Evreii_conduc_lumea_50.000.000.000_-_opinii

E suficient sa intrebati un crestin, fie el si laic, daca evreii Vechiului Testement conduc lumea, dacas instigatorii, profitorii crizelor, razboaielor etc. si veti constata ca Marcion are adepti.

http://www.logossiagape.ro/2018/03/04/viorel-roman-antiintelectualismul-protestant-si-ortodoxopinii/

Conciliul Vatican II (1965) respinge antisemitismul cu decretul Nostra Etate: Profetii Israelului sunt si ai crestinilor. O declaratie similara din partea evreilor lipseste inca. Oricum fantomele trecutului reapar in lumea noastra moderna, care nu poate totusi neglija doua milenii teologie si filozofie.

Corneliu Vlad: … de reflectat...

Adrian Boeru: Cred că, alegerea lui Trump și reacțiile, atât pozitive, cât și negative, la persoana și, în primul rând, programul lui politic, sunt, pe de-o parte, reacția populației la relocările, de la începutul anilor `90, cu tot lanțul de dereglementări, pe de alta, reacția celor ce au interese masive în aceste mișcări de capital, către China. Relocările/mișcările de capital au dus la transformarea unor zone din SUA, în special din centrul țării, în adevărate „cimitire” socio-economice, pe de altă parte, însă, e, în aceste „mișcări”, un interes strategic geopolitic, în vederea globalizării, cu implicații, iată, și în Europa- vezi Franța-, unde clasa de mijloc se simte amenințată. Problema e: cine e în spatele acestei „mișcări” a capitalului! Un fenomen similar a vut loc și în primele secole, de după nașterea lui Hristos, când, în Alexandria, doi frați: Philon și Alexandru, controlau „cuvântul”, adică dezvolta structura, să zicem, ideologică a lumii ce va să vină- e vorba de Philon Alexandrinul-, în timp ce fratele lui era bancherul regilor și al împăraților. E drept, e o analogie, care, evident, aduce, în același timp cu ea, recesiv, o disanalogie! Dar, cum ziceați, e de reflectat, sunt multe de spus!

Viorel Roman ... sa reflectam si la List der Vernunft (Hegel), adica la subtilitatea, siretenia Rationalului, Adevarului care ne depaseste intodeauna ... sau daca vreti, mai modern, la enciclica Deus Veritas est (Benedictus XVI), la Dumnezeul, Adevarul Vechiului si Noului Testament … pentru ca stafia lui Marcion bantuie inca …

Corneliu Sarbu; Mai intai: se spune 'al imparatilor". Apoi, e greu de crezut ca e valabila o analogie intre ceea ce s-a intamplat, cum ziceti, in primele secole dupa Hristor cu ceea ce se intampla astazi. Nu e cam multa "scenarita" implicata aici ? Oricum, actiunea lui Trump a cam trezit la realitate EU< care, insa, e cam ezitanta, printre altele din cauza miscarilor "populare" cam violente si din cauza atot felul de nostalgici ai trecutului, care tocmai acuma si-au gasit sa se manifeste: ungurii, britanicii (care nu vor sa traiasca "in imperiul greman") si cati or mai fi. Ceea ce e grav in situatzia de astazi din UE este multimea de actiuni nationale cu efecte centrifuge (vezi actiunea PSD din RO) intro epoca de turbulente politice care impune solidaritate si coerentza. Asta trebuie sa ne ingrijoreze, nu asemanarea cu primele secole... in Alexandria.

Adrian Boeru: Mulțumesc că mi-ați atras atenția! Mi-a scăpat! În ce privește „analogia”, în folosirea ei se impune și gândirea „disanalogiei”, adică a diferenței față de „modelul” analogiei, atunci când ambele sunt raportate la acesta, în totalitatea lui. Atât pentru analogie, cât și pentru disanalogie, rămâne o necunoscută petru care analogia nu are „unitate” de măsură! Blaga are o definiție a metaforei, cât se poate de sugestivă, spune: metafora e o structură analogic-disanalogică, raportată la un (X). Acesta, ca idee, poate lua diferite valori. Funcție de valoarea lui (X), este configurată atât analogia, cât și disanalogia, care „provine” din această „idee teorică”, cum numește Blaga valoarea lui (X)! În ce privește „scenarita”, atunci când vrei să mergi până la rădăcina lucrurilor, poți constata că acestea se petrec, într-adevăr, după un scenariu, dar e unul ca la plante, de exemplu: mulțimea plantelor, diferite ca aspect și nume, trăiesc având o rădăcină în pământ și o parte aeriană îndreptată spre soare- chiar și cele din ocean au această dublă sursă de alimentare. Nici științele nu ar fi posibile, dacă nu ar funcționa, cumva instinctiv, această unitate în diversitate! Domnul Roman a adus în discuție acea „List der Vernunft”, cu care Hegel a încercat să rezolve nerezolvând acel „triunghi” funcțional, utilizat de Blaga, care, spune el, se impune datorită precarității ființei omului, dar nu din cauza acesteia! Tocmai pentru că e vorba de „viclenia” rațiunii, nu putem gândi totalitatea devenirii, decât după ce o etapă a ei se încheie- atunci vine „bufnița Minervei”(Hegel!), filosofia!

Viorel Roman: ... excelent, mai ales daca luam in calcul ca Dumnzeu e Adevarul absolut, al Vechiului și al Noului Testament, la care fireste nici nu putem ajunge, dar nici nu putem, n-am voie sa renuntam la el ... pentru ca Deus Veritas est …

Corneliu Sarbu: Adevarul absolut, atat cat poate exista, se afla in matematica.

Adrian Boeru: Faptul că țineți să precizați: „atât cât poate exista”, spune că, de fapt, acest tip de adevăr nu e absolut! Mai corect, în matematică întâlnim exatitatea, nu adevărul, tocmai pentru că, în acest domeniu, din postulate, provin teoreme, care-și capătă valoarea tocmai din faptul că pot fi deduse rațional din acele propoziții evidente prin ele însele, pe care se întemeiază și din care provin. Noica făcea o distincție elegantă între exactitate și adevăr. Acesta, la rândul lui, are cea mai cunoscută definiție, pe cea dată de Aristotel, anume concordanța între propoziția/judecată și stare de lucruri la care se referă! Dealtminteri, la sfârșitul secolului XIX și în prima parte a sec. XX a avut loc marea dezbatere despre fundamentele matematicii și raportul ei cu logica. Au fost trei concepții: logicist: matematica se întemeiază în logică, altul, invers, logica în matematică și cel constructivist, inițiat de Brouwer, care, se pare, a câștigat asentimentul mai multor specialiști. Una din cărțile celebre e Principia Mathematica, scrisă de Bertrand Russell și Alfred Whitehead. Acesta din urmă e un filosof care a făcut, la un moment dat, o afirmație șocantă, anume că, zice: toată filosofia europeană este o notă de subsol la opera lui Platon. Tot în acea perioadă, Kurt Goedel a demostrat teoremele sale de incompletitudine, ale unui sistem formal, care zice că orice sistem formal, în măsura în care e non-contradictoriu e incomplet și că, în măsura în care e complet e contradictoriu, conține în sine contradicția! În cazul nostru, cel dintre analogie și disanalogie.

Corneliu Sarbu: … pana una, alta, dvs., filozofii, nu stiti nimic despre adevarul absolut: exista ? nu exista ? si scapatzi de problema trecand-o in seama lui Dumnezeu, despre care, iarasi, omul nu stie nimica ("a-L vedea pe Dumnezeu nu este cu putintza oameniloooor" se canta in corpul liturghiei ortodoxe), nici macar daca exista. Asadar, sa lasam filozofia sa ne vorbeasca doar despre ceea ce poate, adica despre modul in care gandeste si poate cunaoste lumea mintea omeneasca. Singura care explica, pas cu pas, incet-incet, lumea obiectiva (o sa-mi spuneti ca ce-i aia lume obiectiva !) este matematica impreuna cu fizica, ambele evoluand incet, corect si/sau gresit, in domeniul cunoasterii lumii obiective. Filozofia are, dupa parerea mea, ca si religia, legatura mai mult cu comportamentul in fapte si gandire al oamenilor decat cu explicarea lumii obiective = care exista in afara vointei si a gandirii mele).

Adrian Boeru: Cred că uitați câte ceva! Teorema lui Pitagora și tabla înmulțirii, le învățăm de la un filosof! Același care e și inventatorul cuvântului „filosofie”! Apoi, Descartes, Leibniz, ca și Newton, au mari merite în apariția și dezvoltarea matematicii. Ei însă o priveau ca pe „limba universala”, capabila sa elimine neînțelegerile dintre oameni, pentru a avea acces la un adevar universal valabil. Parțial, acest deziderat s-a realizat, dar numai parțial! Asta, pentru că, pe de-o parte, i s-a găsit aplicația în fizică, pe de alta,însă, fizica fiind o știință ȘI experimentală, aplicațiile ei, ale matematicii, au „suferit” de faptul că experimentele, ca orice empirie, sunt limitate de posibilitățile tehnice! Arhimede a formulat cunoscuta lege, pentru că nu a putut decât să se scalde într-o cadă de baie! Cu alte cuvinte, posibilitatea lui de a experimenta era limitată.Blaga are o carte:Experimentul și spiritul matematic, foarte instructivă, pentru un om de știință, care vrea să învețe, ca și pentru un filosof sau teolog. În plus, eu cred că filosofia e necesară, pentru un om de știință, așa cum humusul e necesar pentru creșterea plantelor! Și îl am ca exemplu pe Heiseberg, un foarte bun cunoscător al limbii eline, cu studii despre Platon, dintre cele mai interesante! E drept că științele au ieșit din filosofie, dar dacă își pierd rădăcina riscă să se ofilească! Asta, pentru că, și științele sunt produse de „comportamentul în fapte și gândire” al oamenilor, pentru că „lumea obictivă” există, e drept, „în afara voinței și gândirii mele”, dar o cunosc subiectiv, prin „voința și gândirea” mea- cunosc, deci, numai ce mi se arată, adică, numai fenomene! Lucrul în sine, vorba lui Kant, e incognoscibil! Putem vorbi despre el, dar nu-l putem cunoaște, după cum nici știința nu-l cunoaște, deși au fost încercări, atât în filosofie, cât și în teologie!

Alexander Timoschenko: Bine observat - şi la fel de bine exprimat! Aceeaşi apreciere şi pentru contribuţia d-lui Grama (nu e singura, la care constat o convergenţă de opinii cu subsemnatul)!