Vorbind cu Melania
~*~
Am o mare rugăminte, ce Ți-o adresez
direct,
Pentru că slova-Ți finală mă face puțin circumspect :
Nu pleca, încă, niciunde n-aș putea
să Te găsesc!
Sunt un crin și fără Tine, aș putea
să m-ofilesc!
Cu vorba ta, creștină, inima-mi
învelesc,
Înfrunt gerul năpraznic și gheața o
topesc
purtându-ți ruga Sfântă, ca un umil
pelerin,
la Dumnezeu plec fruntea și Lui mă
închin!
Să nu ai îndoială! El este pe pământ!
Din prea multă Iubire, cu Sufletu-i
Cel Sfânt
Nu Dă, însă, pedeapsă Satanei ucigaș
Vrând ca noi toți să-l frângem,
mintenaș,
doar prin credință-n pururi,
evlavie și pace,
Ce
Lumina-vor Iadul, din noaptea-i zi va face!
Nu ne-a creat El chipul și-asemănarea
Lui
Să ne lăsăm uciși de mâna orișicui!
Iar când călcăm pământul, El însuși,
Dumnezeu,
Să nu-L strivim cu pasul prea apăsat
și greu!
Să-L lăsăm să rodească, doar să-L
stropim cu apa
Înțelepciunii vii, căci în noroi, cu
sapa
împroști totul în jur, iar de vrei
să-l pătrunzi,
în mlaștină nu poți decât să te
înfunzi..
Și ne privește Domnul, ascultă,
înțelege
Cu marea-I milă Iartă, chiar și-o
fărădelege,
Greșeală ori prostie, minciună,
conspirații
El Luptă, încontinuu, să ne avem ca
frații
Și pe pământ și-n ceruri să fim noi
îngeri buni
Ducând spre nemurire, Sfintele
Misiuni!
În Cald, Luminat și Pașnic, al
Domnului Cămin
Să ne unim cu toții-ntr-o inimă de
crin!
AMIN!
~*~
Cristina-Marina Murgea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu