DE ZIUA POEZIEI +

Adrian Munteanu

Acum, dacă-i poezie, să trăim!

DE CE-NEGRESC O COALĂ DE HÂRTIE

De ce-negresc o coală de hârtie,

Cine-mi citeşte slova vlăguită

Şi-un gând zdrobit sub tropot de copită

Pe care-abia în treacăt de-l mai ştie?

Pentru a cui risipă adormită,

Din care-am tot tăiat câte-o felie,

Însingurat mă-nchid în colivie

Ca să aştern uimirea-n trup ivită?

Nu stau la rând cei logodiţi cu rima

Să se prefacă strâmb că mă iubesc.

Nici nu îmi dau, din seva lor, infima

Limbă de timp când pizmele-aţipesc.

Secunda mea, fugind, se-nalţă prima.

Dar eu, în taina clipei, mai trăiesc.

Aș mai avea ceva de zis de ZIUA POEZIEI

DE CE MAI SCRIU SONETE AZI

De ce mai scriu sonete azi, când veacuri

De gesturi tandre-au devenit istorii,

Când melosul suavelor prigorii

A fost ucis în silnice atacuri?

Ca să mai simt parfumul fin al florii,

Să urc visări de taină în hamacuri

Şi magice săruturi din iatacuri

Să le prefac pe toate în victorii.

Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,

Uitate-atât sub un tărâm anost,

Prin văgăuni cu umbre reci împunse

De gândul blând, cel ce cândva a fost.

Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,

Mai scriu sonete, ca să am un rost.

*

Multumesc, Adrian, pentru aceasta provocare. Raspund si dau mai departe, intru cinstirea zilei Zanei noastre, Poezia. Hai sa facem lant de poezie, poate iese-o e-antologie! Cine e incumeta, sa raspunda!

Marian Ilie: Patimile de după

Când va cădea Guvernul Mondial

Eu o să sar în şaua de pe cal

O să-mi proptesc picioarele în scări

Şi-o să mă pierd în cele patru zări

Nu am să fiu nici trist că voi pleca

Nici bucuros de prevestirea mea

Ştiind că dup-aceea între voi

Se va isca un şi mai crunt război

Pe-a cărui speţă nu vreau să insist

Că din imens ciolanul globalist

Veţi tăbărî din nou ca apucaţii

Şi iar va fi zaveră între naţii

Va curge iarăşi sânge peste glii

Când blânzii taţi vor fi ucişi de fii

Şi vor fi date Cerului obol

Frumoasele femei cu pieptul gol

Sosiţii din eter internauţi

Vă vor ucide pruncii nenăscuţi

Iar magistraţi imperiali în robă

Vor sechestra şi praful de pe tobă...

Aşa e lumea asta pământească

Unde s-a fost Cristosul să se nască

Să îşi asume şi să ducă-n astre

Paienjenişul patimilor noastre

N-au fost de-ajuns dară două milenii

Că nu nă dezlegarăm de vedenii

De vreri ş-nchipuiri care de care

Mai zămislii lumeşte  mai amare

Nu mai e mult de aşteptat - se spune -

Şi va veni din nou Cristos în lume

Trompeţi din Cer vestind Apocalipsa

Îi vor întinde soarelui eclipsa

Iar Dumnezeu pe cerul Gurii Sale

Va strânge din consoane şi vocale

Cuvântul Începutului anume

Acel Big-Bang făuritor de lume

De-l va rosti din nou să spun nu pot

Totul ar fi Nimic  Nimicul Tot

Ce e acum ar fi doar un Black Hole

Ce va sorbi şi Binele şi Răul...

*

"A fi poet este o condiţie şi nu o profesie." afirma Robert Frost și astăzi este mai necesară ca oricând, în condițiile globalizării forțate a vieții umane, uniformizării existenței pe planeta noastră. Din fericire în ultimii ani au crescut substanțial numărul proiectelor ce vizează promovarea poeziei române contemporane. În majoritatea localităţilor au loc evenimente culturale, lecturi publice, recitaluri poetice susţinute de poeți contemporani dar și de tineri iubitori de limba română. Ieri în Bucureşti, la AGIR a avut loc lansarea volumului de poezii Pe aripile POEZIEI, autor Vasile Groza, Editura Rawex Coms. O întreagă pleiadă de poeți români din țară și diaspora, printre care şi domniile voastre, contribuie la ridicarea prestigiului culturii române, a marilor valori umane în lume. Felicitări tuturor!

La mulți ani tuturor poeților! Trăiască POEZIA!

Poetul Ionel MARIN şi redacţia revistei Bogdania

*