VIORICA DĂNCILĂ NE STĂ CA O CATERINCĂ-N CALE CU MARE HIZEALĂ

VIORICA DĂNCILĂ NE STĂ CA O CATERINCĂ-N CALE CU MARE HIZEALĂ

~*~

Vica n-a fost o fentă pentru mine,

ci o soțioară nota bene, dreaptă-n bine,

la mare artă, savantă,

în aiastă țară cu neam

şi rai ce-l am

cu-n întreg plai cu mioare păscând în biserici pe răzoare

întru răsărit de soare,

a lui a fost bla, bla, a fost odată,

c-a fost eficace, ca o utrenie cu liturghie de pace

şi omenie în vercenie de spice

a democrației, cu rezoluție şi rezolvare, cu vrăjală Liviu Dragnea pe față

întru răsărit de soare fără circ de binecuvântare

şi, dar cine naiba-i vrednic politic pragmatic

şi de cantarincă:

alba-neagra,

de duminică în biserică, pe Arcă,

că la vreme şi de nevreme corupția e complicata ecuație

a baronei Dăncilă,

că tot pe orizontală e fatală, fală straiță goală,

în corola minunea întunecimii,

că luminii i se fură culmea culmii,

că după noi potopul i se fură cuvântul,

se încurcă în exprimare, la gramatică

şi frazologia-i vorbă golă,

că această femeie e tromboneală ideală,

fuge imbatabil de pârnaie

şi igrasia peste noi dă năvală

şi buruienele cresc între cucuruzi

brici cresc cu buimăceală, cresc voiniceşte nefiresc ca nişte brazi

în culori de nelinişte

ce ne sufocă în nelinişte

şi prostie,

domnie cu aroganță şi mârlănie

de mămăligă,

care strigă tâmpită,

n-ai nici o clasă, eşti o proastă,

că fără har finaciar, curat murdar

ni se iau talanții îmulțiți cu har,

că ni s-a dat şah mat, dând în infarct

cu infinitul apropiat de obiect în absolut

de mişcare politică a luminii primitive, cu gaură-n buzunar,

Întunecându-ni-se lumina zile dintâi,

zilei de început, de idioțenie,

că nu-i soluție să te simți bine cu aşa politichie

fără rază de soara stricându-ne buna dispoziție din pâinea caldă,

care cu omenie, în bine şi-n ce ni se cuvine,

nu ne mai scaldă

cu mult soare şi căldură de om,

cu-n dram de picant şi savant-istorie,

cu omenie şi benefic, pragmatic,

că nu-i sigur când te aventuri ca de întâi aprilie

pentru'ca să înlături:

răul, din calea către Hristos,

că răul cu dovezi clare

ne mai stă devastator, ne  stă-n cale:

fără adevăr şi fără viață sau vrednic,

ne stă în cale cu voarbe goale.

~*~

Pavel Ratundeanu-Ferghete