MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ in DOAR O VORBĂ.....!

LICĂRIREA TABORULUI

Fericitul Trifon Turkestanov

        De ce oare zâmbeşte făptura întreagă în zilele de praznic? De ce oare atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, cu nimic dintre cele ale pământului asemănătoare, şi însuşi văzduhul altarului şi al bisericii se face purtător de lumină. Aceasta e adierea harului Tău, aceasta e licărirea luminii Taborului; atunci şi cerul şi pământul, pe Tine lăudându-Te, Îţi cântă: Aliluia!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoaşterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, cap. Acatist de Mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”, p. 133

ACELAȘI AER

Sfântul Ioan din Kronstadt

          A-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, a-i împărtăși bucuriile și necazurile, a-l hrăni, a-l îmbrăca la nevoie, a respira – ca să spunem așa – același aer cu el, consideră toate acestea tot atât de firești precum a mânca tu însuți și a te ocroti pe tine, nu le lua drept acte de binefacere, de iubire de aproapele, ca să nu te lauzi cu ele. „Căci unul altuia suntem mădulare” (Efeseni 4, 25).

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 330.

P R I E T E N U L   A D E V Ă R A T

Sf. Ioan Gură de Aur

           Eu numesc prieten al meu nu numai pe cel care mă laudă, ci și pe cel care mă mustră, pentru a-mi îndrepta greșelile. Mai cu seamă acesta din urmă mi se pare că este prieten al meu și că mă iubește. Nu ți-i deloc prieten acela care laudă toate faptele tale, fără deosebire, și pe cele bune, și pe cele rele... În rugăciunile lor către Dumnezeu, creștinii se roagă întâi pentru prietenii lor și apoi pentru ei.

Brațele Maicii Domnului

Arhim.  Cleopa Ilie Cuvinte duhovniceşti

             Brațele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor și ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine ține Fecioara Maria în brațe? Voi știti pe cine ține? Pe Cel ce a făcut cerul și pământul și toate cele văzute și nevăzute. Știti voi cine este Maica Domnului și câtă cinste, câtă putere și câtă milă are? Este mama noastră, că are milă și de săraci și de văduve și de creștini. Pururea se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toți.

(Ne vorbeşte părintele Cleopa vol 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 9)

Nu e de ajuns să crezi, mai trebuie și să faci voia lui Dumnezeu

15 Mai 2016 Arhimandritul Cleopa Ilie Cuvinte duhovniceşti

N E G U R A

Sfantul Ioan din Kronstadt

            Grija fata de cele ale vietii materiale acopera asemenea unei neguri orizontul sufletului, întuneca ochii inimii, leaga sufletul. Tu nu te îngriji de nimic, lasa toata grija si toata preocuparea pe seama Domnului, asa cum ne învata Apostolul purtator de duh. Sa nu-ti para rau de ceea ce dai altuia. Acestea sunt o arvuna ale noilor si marilor îndurari ale Domnului fata de tine.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 233.

TAINA MUZICII

Compozitorul Arvo Part

         Pentru mine, cea mai mare valoare a muzicii e dincolo de culoarea sonora. Timbrul deosebit al instrumentelor este o parte a muzicii, dar nu cea mai importanta. Aceasta este capitularea mea în fata tainei muzicii: muzica trebuie sa existe prin ea însasi… Doua, trei note. Taina trebuie sa fie prezenta, independent de fiecare instrument. Cântarea gregoriana mi-a aratat ca în spatele artei de a combina doua sau trei note se ascunde o taina cosmica.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 70.

Cum ne apărăm de „gura lumii”?

Ierom. Arsenie Boca

        Vrăjmaşii mântuirii sunt: lumea, trupul şi diavolul.

        Lumea e gura satului, gura vicleanului şi, de multe ori, gura celor din casă cu tine. Aceştia sau lumea îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le iei înainte cu un pas şi să te faci mai bun. Cine vrea să biruie prima piedică în calea mântuirii are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea. De aceea, cei ce biruie lumea nu sunt o adunare de leneşi, ci ostaşii lui Hristos. Şi precum le este lupta, aşa şi mântuirea.

          Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu el decât prin osteneală şi foame. Sufletul multor oameni n-ar mai vrea să le moară trupul, aşa s-au învoit şi s-au legat de tare cu plăcerea de lumea aceasta. Parcă auzim cuvintele bogatului: „Acum, suflete, ai multe bunătăţi adunate pentru mulţi ani. Mănâncă, bea şi te veseleşte!”. Iar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! În noaptea aceasta voi lua sufletul tău” (Luca 12, 19).

          Cealaltă parte de piedică ce ne-o ridică vrăjmaşul în noi înşine e iubirea de sine, „primul pui al diavolului”. Arme asupra diavolului avem trei: numele Domnului, numele Maicii Domnului şi Sfânta Cruce.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 21-22)

VINOVATIA IN PROCENTE

Arhimandritul Zaharia Zaharou

             Trebuie sa învatam sa ne vedem propria greseala, când ajungem la vreo neîntelegere, de pilda. Îmi amintesc ca o pereche a venit la Parintele Sofronie – erau certati – si era limpede ca unul era mai vinovat decât celalalt. Si Parintele Sofronie a întrebat-o pe sotie: „Cât la suta crezi ca esti de vina?” A raspuns: „Doar cinci la suta. Dar sotul meu este nouazeci si cinci la suta vinovat”. Si Parintele Sofronie i-a zis: „Atunci îndreapta acel cinci la suta si sa vedem daca celelalte nouazeci si cinci la suta mai ramân!” Aceasta este ceea ce face adesea ca slujirea duhovnicului sa fie o sarcina grea, primita cu nerecunostinta de cei care se spovedesc: iarasi si iarasi trebuie sa arate aspectele negative, greseala cuiva. Sa aduca acea persoana la întelegerea greselii, asa încât sa poata sa ia vina asupra sa. Pentru ca numai atunci are loc vindecarea. Pâna nu luam vina asupra noastra, nu vom afla odihna, precum spun monahii veacului al patrulea.

Arhimandritul Zaharia Zaharou, Largiti si voi inimile voastre!, traducere de monahia Mariam Vicol in colaborare cu monahiile Tecla si Fevronia de la Essex, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2009, p. 292

Nu deznădăjdui în necazuri

Sfântul Cuvios Isaac Sirul

          Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.

              Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.

(Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 47-48)

Cauzele pentru care avem ispite

Sf. Maxim Mărturisitorul

           Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit, ci caută pricina lor și astfel vei afla îndreptare. Căci sau prin acela, sau prin altul, trebuia să te supui judecăților lui Dumnezeu.

Dacă ai obiceiuri rele, nu ocoli reaua pătimire, ca prin aceasta, smerindu-te, să dobori mândria. Unele ispite aduc oamenilor plăceri, altele aduc întristări, iar altele – dureri trupești. Căci, după felul patimilor care zac în suflet, doctorul sufletelor dă leacul potrivit, prin judecățile Lui neștiute.

             La unii, ispitele vin pentru iertarea păcatelor săvârșite în trecut, la alții, pentru cele lucrate acum, iar la alții, pentru a fi opriți de la cele ce vor să le facă. În afară de acestea, mai sunt cele date pentru încercare, precum s-a întâmplat lui Iov.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, p. 71)

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA