Interviuri
neconventionale-
raspunde scriitorul DAN
SALAPA
Iulie 2008
Stefan Doru Dancus: Cum va simtiti ca mare scriitor?
Dan Salapa: Nu sunt un mare scriitor, dar asta
nu inseamna ca nu ma pot simti intr-un anume fel, pe care cineva, poate eu,
poate altul, l-ar putea cataloga drept... mare. Mare, dar nu infatuat, nu
arogant, nu cu capul pe sus. Ci mare doar atat cat sa-mi vad lungul nasului si
sa imi pun... puterea maretiei in slujba frumosului, a scrisului in continuare,
a devenirii pe care o poate declansa scriitura mea... Nu exista scriitor mare
decat in acceptiunea restransa a acestei catalogari. Un scriitor este mai
aproape de adevar sau mai departe. Arta scrisului, literatura este iubire de
semeni, deci dumnezeire. Ori nu exista un Dumnezeu mai mare si un Dumnezeu mai
mic, nu exista Dumnezei intermediari. Exista Unul. Iar noi, Il cautam cu
scrisul nostru. Uneori, suntem mai aproape de El, alteori, mai departe. Suntem
mari doar in masura in care scrisul nostru ii convinge si pe alti semeni de-ai
nostri sa se apropie de Dumnezeu, devenind astfel mai frumosi, mai curati, mai...
mari. Literatura nu este viata, nu este nici copie a vietii. Este o icoana a
ceea ce vrem sa fim. Viata, la randul ei, nu este literatura pentru ca nu se
poate trai conceptual, imaginativ, metaforic. Viata naste literatura, iar
literatura infrumuseteaza, esentializeaza viata. Scriitorul este mereu intre
viata si literatura: uneori, ia din viata si pune in literatura, alteori,
inlesneste vietii sa ia cate o pagina de literatura si sa se oblojeasca cu ea.
Scriitorul sta pe muchia de argint dintre viata si literatura si nu poate trada
nici viata nici literatura. Cand tradeaza viata, moare ca scriitor, cand
tradeaza literatura, moare ca sine. Iar cu sinele mort, un scriitor este de
doua ori inexistent: o data pentru el, o data pentru literatura.
Stefan Doru Dancus: Cati bani castigati din aceasta
activitate?
Dan Salapa: Nu castig bani din aceasta ‘afacere’, scrisul. Poate sunt unii care
castiga suficient cat sa spuna, da, traiesc din scris, si traiesc bine, dar eu
nu cred. Literatura este ‘vanare de vant’, este vanatoarea mistretului cu
coltii de argint, este ascultarea razelor de luna batandu-ti in geam. Nimeni nu da bani pe leganarea
vantului, dar toti ne dorim sa fim leganati, nimeni nu investeste in piatra
care starneste undele lacului, dar toti admiram freamatul adancurilor, nimeni
nu poate inregistra profit din desenul aripei in zbor, dar toti vrem sa zburam
macar in vis, macar o data... Scriitorul este si leganare, si profunzime, si
zbor. Pe asa ceva se poate pune pret? Nu exista scriitori bogati asa cum nu
exista bogati scriitori. Un scriitor cand ajunge bogat, exista riscul sa nu mai
poata fi scriitor. Un bogat nu poate ajunge scriitor decat cu riscul de a fi
recunoscut in aceasta calitate doar de cei pe care ii plateste sa-l aplaude ca
fiind scriitor. Dar asta nu inseamna ca bogatii nu au dreptul la scris, pentru
ca scrisul nu este proprietatea ‘celor’ saraci!
Stefan Doru Dancus: Ce diferenta este intre scriitorul
roman si cel din America?
Dan Salapa: Nu exista diferente. Scriitorul este
universal valabil, el nu are frontiere pentru ca arta nu are astfel de
zadarnicii. Scriitorul roman este doar prin nastere roman, iar americanul este
tot prin nastere american, dar amandoi sunt scriitori, lucreaza cu aceleasi
seturi de unelte, se adreseaza aceluiasi halou de idealuri umane, fac impreuna
aceiasi lucrare pan-universala... O carte poate fi tradusa din romana in
engleza sau invers, asa cum poate fi tradusa in si din orice limba a
pamantului; la fel, o carte, insa, poate fi tradusa in orice limbaj, pentru orice
civilizatie, daca aceea civilizatie are capacitatea de a o recepta. Daca nu,
generatia urmatoare o va intelege, cu siguranta. Scrisul este mesaj peren,
universal si indestructibil pentru ca reprezinta Omul in ipostaza sa de copil
al lui Dumnezeu. Diferenta ar putea surveni, totusi, la capitolul bani, in
America reusindu-se... performanta de a fi platite mai bine drepturile de
autor. Dar, daca tinem seama ca acolo viata este mai scumpa, echilibrul
venituri-cheltuieli al unui buget de scriitor american este, in linii mari,
acelasi cu cel al unui scriitor din Romania.
Stefan Doru Dancus: Cine va castiga, internetul ori
cartea tipatita?
Dan Salapa: Desigur, aceasta-i intrebarea!
Vedeti, chiar si acest interviu il realizam gratie internetului, cartile se tiparesc
mult superior calitativ si rapid datorita tehnologiei digitale, gestiunea
editurilor se tine mult mai eficient si economic cu ajutorul soft-urilor
dedicate acestui sector. De ce ne-am speria de Internet? Marile biblioteci ale
umanitatii au recomandare expresa de a-si gestiona si prezerva depozitele in
format electronic, de ce ne-am speria de o lectura de pe monitor? Pe de alta
parte, literatura chiar daca nu inseamna viata ad literam, ea respira viata,
lectura unei carti este un gest intim, o apropiere Om-Divin ca intr-o
rugaciune. Poate ca omul se va dezbara de acest tip de apropiere, cu timpul,
dar isi va gasi in lectura internauta o modalitate alternativa a acesteia.
Altfel, se va aliena. Generatia viitoare isi va rezolva singura aceasta
problema, orice solutie am sugera noi, astazi, ea, la timpul acela, va fi
desueta, atemporala, prafuita...
Stefan Doru Dancus: Cum va legitimati ca scriitor in
fata lui Dumnezeu?
Dan Salapa: Cu umilinta, poate nici nu merit sa
am vreo legitimatie... De altfel, ce inseamna ‘legitimatia’ aceasta? Orgoliu? Vanitate? Iubire
de sine? Sau o posteritate pe care o stabilesc cei de dupa noi? Memoria
bibliotecii nu este egala cu memoria viitorimii! Poti avea sute de carti, si sa
nu te tina nimeni minte, asa cum poti sa fi scris doar un volum si sa fii
centrul luminos al multor generatii... Dumnezeu este etern, iar in fata
eternitatii orice lucrare omeneasca este palida. Legitimatia mea in fata lui
Dumnezeu sunt copiii mei si cartile mele. Copiii mei sunt sangele meu propulsat
in viitor, iar cartile mele sunt eu si generatia mea rasfranta in mine,
sagetati spre orizont! Dumnezeu ne legitimeaza pe toti, nu noi ne legitimam in
fata Lui.
Stefan Doru Dancus: Continuati acest inceput: VREAU SA
SPUN CA...
Dan Salapa: ...orice as spune, mai raman multe
de spus. Orice spunere, insa, trebuie sa poarte in ea o samanta de Adevar, de
Lumina, de Cale. Traim vremuri amestecate, asa cum au fost mereu vremurile.
Depinde de fiecare dintre noi, in parte, spun batranii, sa discernem samata
curata de neghina. Este important sa invatam sa facem acest lucru, si sa ne
alegem cu grija Maestrii intr-ale acestei invatari. Intr-o vreme in care ne
insinguram prin solidarizare cu televizorul si computerul, intr-o vreme in care
ne gasim parteneri de dialog si imperechere virtuali, in vremea aceasta, in
care ferocitatea banului pune stapanire pe noi precum lepra evadata din
leprozeriile de la marginea lumii, pare a fi greu sa ne regasim ca oameni.
Alienarea de tipul acesta este, oare, programata, este controlata de cineva,
doreste cineva sa ne izolam unii de altii pentru a fi mai usor manipulabili? Si
aceasta-i o intrebare, pentru un Hamlet modern... Planeta balteste sub furtuni
devasatatoare, pe de o parte, pe de alta, se usuca precum buzele beduinului
departe de oaza binefacatoare. Cine este vinovat de toate acestea? Nimeni sau
cu totii, desigur. Si chiar daca vom gasi un vinovat, ce putem face? Ce-i putem
face, este simplu, problema este daca vom putea sa mai facem ceva pentru a ne
insanatosi planeta! Arta poate salva omenirea doar salvandu-i sufletul.
Mantuirea prin arta este primul pas spre Mantuirea Cereasca. Mantuiti prin
arta, vom avea ochii mai larg deschisi spre imprejurul nostru... Poftiti in
biblioteci, haideti sa accesam si Internetul, sa citim, sa scriem, sa dialogam,
sa ne intalnim unii cu altii, sa ne imbratisam, sa ne strangem mainile, sa ne
zambim! In felul acesta, vreau sa spun, nu vom fi singuri, si vom fi salvati!
Stefan Doru Dancus: Autograf pentru cititorii revistei ‘Caiete Silvane’:
Dan Salapa: Cu respectul datorat oricarui
cititor de revista, ma inclin deopotriva in fata bucuriei lor si a suferintei
lor de cititori. Caci nu exista lectura fara sa te bucuri de cele citite, iar o
bucurie sincera nu poate fi decat eliberarea de o suferinta, de o apasare, de o
incertitudine... Bucuria lecturii este bucuria celor alesi.
Autor: Stefan Doru DANCUS
Sursa PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu