IMPRESII ASUPRA UNOR FILME ROMÂNEȘTI DIN AUSTRALIA

RESTITUIRI

IMPRESII  ASUPRA  UNOR  FILME  ROMÂNEȘTI   DIN  AUSTRALIA

IOAN MICLĂU-GEPIANU  DESPRE  CINEASTUL  BEN TODICĂ

         Prietenia mea cu Ben mi-a fost benefică. O întâlnire a talentului peisajului natural, cineastul, cu cel al peisajului literar, poetul, s-a transformat în niște activități ulterioare, care vor rămâne nu numai amintirea unei prietenii, ci roadele unei munci creative deosebite și de continuitate.

         BEN, o personalitate de un caracter ales, simplu, harnic, cinstit, veșnic îndrăgostit de locurile natale, de prietenii de altădată ai copilariei sale. În același timp un român-australian care a adus respect și valoare culturii australiene. Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni înzestrați cu atâta răbdare, înțelegere față de  oameni din jurul lor, adresându-se întotdeauna tuturor cu cele mai potrivite  cuvinte, ce se vădeau de departe izvorâte dintr-un izvor al unui cuget simțitor, educat și creștin.

       M-am străduit întotdeauna, la rândul meu, să-i răspund la fel de sincer și cu demnitate.  Prin practica și îndemnul muncii perseverente, cu inimă și dăruire, filmele lui Ben Todica din Melbourne încep a se derula, pe tematicile cele mai reale si senzationale ale vietii comunitatii etniei române din Melbourne si apoi din Australia.

        Dar, niciodata “Benoni din Ciudanovița”, cum îmi place să-l supranumesc, nu a uitat mica noastră biblioteca “Mihai Eminescu”, și să nu ne trimită o casetă video a filmului realizat. Niciodată nu a uitat simpla Revista “Iosif Vulcan”, de la apariția ei și până la sfârșitul apariției.  In aceste condiții sănătoase, am reușit și eu să-mi îmbogățesc activitatea, pe marginea multor filme primite, să întocmesc  descrieri/prezentări, spre a largi spațiul de informare și înspre cititorii Revistei “Iosif Vulcan”-Australia.

        Mă folosesc acum de acest moment inspirator venit din reamintire, să redau o asemenea prezentare a filmului: “La revedere George” realizat de Ben Todica, in anul 2003 precum și excepționalul film ”Mormintele cu Crucile”.

   

 “La revedere George”

    “ In aceasta prima jumatate a anului 2003, și totodată început de nou mileniu, un nou film românesc realizat la Melbourne, cu ocazia ceremoniei de înmormantare a lui George Pascu, emigrant român in Australia – sosește drept crestină donație bibliotecii “Mihai Eminescu”, din partea dlui Ben Todica. De fapt, la arhiva bibliotecii amintite, avem mai multe casete video cu filme românesti, din viața noastră românească traită aici lângă Tropice, donate de cineastul din Melbourne. Reprezentând diferite trăiri și evenimente: nunți, botezuri, activități culturale, cultural-religioase, etc., deci tradiții ce ni le păstrăm și prin care ne indentificăm si noi ca aparținând unei etnii anume.

      Primind acest nou film, am reflectat din nou asupra unui detaliu ce, intuitiv, mi se lumina in minte si anume, imortalizarea acelui aspect traditional al obiceiului de înmormantare la români, păstrat și împlinit oriunde ne-am găsi trăitori.

Asezat in fața televizorului, timp de doua ore și jumatate, am vizionat în întregime desfășurarea ceremoniei de înmormantare a celui ce a fost George Pascu. Iar dacă mi-au apărut câteva lacrimi in ochi, nu este o minune, ci o simțire ce o va incerca fiecare dintre dumneavoastră în fața unui asemenea moment de pietate, de trecere a acelei linii separatoare, a acelei linii de aur, dinspre viața pămantească  înspre cea a veșniciei. Realizarea filmului a fost sponsorizată de Wayne Pascu, unul dintre fii lui George Pascu, și desigur, cu participarea întregii familii, căci bunul Dumnezeu a binecuvântat casa lui George cu 7 copii, 5 baieți si 2 fete. George Pascu a fost un român simplu, a emigrat de tânăr, cand avea 17 ani. S-a căsătorit in Australia, alegandu-și iubita, o australiană, întemeind o familie frumoasă și trainică. Om plin de bunătate, iubit de cei din jur, așa cum de fapt în acest film povestesc prietenii, apropiați si cei ce l-au cunoscut. O descriere a personalității lui George Pascu a prezentat-o doamna Ileana Stan, apoi numeroși prieteni și membrii ai comunității române din Victoria au găsit cele mai calde amintiri despre viața celui trecut la veșnicie. “Să-i fie tarana ușoara!” El nu a fost nici profesor, nici universitar, dar vizionând filmul, vă veți convinge ca nici un milionar să fi fost, nu ar fi avut o înmormantare atât de bine și creștin pregătită, luxoasă chiar, așa cum au considerat cei 7 copii că merita tatăl lor”(…)

Urmărind in continuare filmul, din nou trebuie apreciat aspectul de calitate și claritate al imaginilor. Si cum din fericire realizatorul filmului îmi este bun prieten, l-am sunat la telefon, enumerandu-i câteva “ponturi”pe care le-am găsit eu a fi întradevăr de un profesionalism deplin, profund și ales, adică de surprindere în spațiu suficient vizibil, in lumini reale, cu intensitatea culorilor bine reglată pe tot timpul filmărilor făcute de Ben. Naosul(nava)deci interiorul bisericii, soleea de pe care cei doi preoți ortodocși, Pr.Dumitru Coman si Pr.Cristos Dimulianus oficiau, Catapeteasma(Iconostasul) înălțate strălucitor si aurit, fizionomiile Sfinților, fizionomiile credincioșilor prezeții în biserică, totul, totul, erau redate cu o claritate desăvârșită. Maica cea Sfantă cu Fiul în brațe se apropia ușor (pe ecran), încât aveai impresia că te apropii tu personal spre icoană. In smerenia, duioșia si spiritualitatea ortodoxă  icoanele au un rol cu totul deosebit. Cinstirea lor a fost întotdeauna o datină și o prezență vie in viața creștină. Iar noi românii, născuți și crescuți  în acelasi leagan al crestinismului suntem ca niște gemeni acestuia. In sfârșit, recomand românilor-australieni sa vizioneze aceste filme realizate de Ben, această realitate vie prinsă pe pelicula de filmare, căci este  încă o dovada a realității de tradiție și libertate a spiritualității ortodoxe române (…) Ioan Miclau- 22.06.2003

“Mormintele cu Crucile”

                                film realizat de Benoni Todică

         “Noi nu știm cum a mai trecut un an, iar această scurgere și grabă mare a timpului trebuie să ne învețe să ne îngrijim sufletele noastre”. (Pr.Dumitru Coman – Melbourne)

         Printre Crucile Românilor din Cimitirul mare al orașului Melbourne, se aud iar cântece cu rugăciuni pentru pomenirea morților, pentru binecuvântarea odihnei lor.

“Ei au nevoie de rugăciunile noastre, de dezlegările noastre, pentru iertarea păcatelor lor și pentru miluirea noastră de asemeni”! Cu aceste creștinești îndemnuri, Preotul Bisericii Ortodoxe Romane din Melbourne, Pr.Dumitru Coman, însoțit de un mare număr de credincioși, s-au adunat a împlini această îndatorire evanghelică de pomenire a sufletelor morților și a le aduce flori la mormintele lor, an de an.

               Prin strădania omului de inimă mare, a cineastului Benoni Todică, avem acum imortalizat pe pelicula casetei video această ceremonie creștină, săvârșită la mormintele românilor din cimitirul australian amintit.  Ne aflăm in fața unei Cruci de marmoră, cu datele biografice ingenios sculptate, inserată fiind și fotografia celui a cărui trup odihnește aici. Citim:

             IN LOVING MEMORY

                  ISAIA LUCHIAN

                 16.3.1906-30.5.1999

      iubit soț(dec.) tată, bunic, străbunic.

Cu Sfânta Biblie deschisă pe brațe, Preotul Dumitru Coman și Creștinii adunați în fața Crucii mormântului cantau:

 “Hiristos a inviat din morți,

Cu moartea pre moarte călcând,

Și celor din morminte

Viață daruindu-le”.

Frumos moment. Deși numai vizionam filmul, și ascultam cantecul de speranță in Hristos Mantuitorul, aveam impresia că sunt alaturi de acei frati creștini români, cerând miluirea lui Dumnezeu. Intre acei credincioși l-am recunoscut pe  Augustin Luchian, avea ochii și obrajii plini de lacrimi, cu mâinile îngrija flacăra lumânării ce o ținea nn fața Crucii mormântului, unde odihnea cel plecat din familia căreia aparținea și el. Deodată o ploaie deasă și curată porni să se aștearnă peste tot. Picurii

ei loveau frunzele și florile cimitirului, reânoind parcă și spiritul naturii. Însă ceremonia datinei nu s-a întrerupt. Enoriașii prezenți au deschis repede umbrelele lor protejând Cartea si Duhovnicul lor, iar preotul parcă mai încărcat de sfințenie, implora miluirea morților și viilor în numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Legat parcă invizibil dar sufletește de acest moment, m-am trezit si eu stând în fața televizorului, făcându-mi semnul Sfintei Cruci. Acest fapt l-am dezvăluit, desigur, bunului prieten Ben Todică, altfel aspectul rămânând o plăcere interioară și de suflet, dar întăritoare!”

       Credincioșii au adus prescuri și colaci și vin, sfințindu-le, le-au mâncat bucuroși între mormintele și crucile spălate acum de ploaia lui Dumnezeu.

      La un moment dat, pe ecran apare o întrebare: “Ce e viata?” In același timp, un strop de apă cade în palma unei mâini intinse. Ce-o fi insemnand asta? m-am intrebat.

Imediat am recunoscut darul/harul curat al cineastului Ben, care a avut indemnul intuitiv și metaforic al acestei imagini, ce purta legat in sieși inteleptul răspuns dat intrebarii: ”o picătură de apă”.

Am mai retinut apoi in desfășurarea filmului câteva versuri de adânc lirism pe care artistul le aduce ca pe un motto, duios dar dureror, și, totuși real pentru statutul nostrum de emigranți, căci purtam în noi povara grea a dorului si amintirilor natale. Iată-le:

 “Noi am plecat din țara mamă,

acolo au rămas munții cărunti,

pădurile cu doinele,

mormintele cu crucile!”

  “Și am luat cu noi culorile lor, sunetul lor, versurile și miresmele lor, toate închise in sipetul sufletelor noastre”. Și iar ni se spune răspicat, tot prin gura artistului: “Suntem responsabili de visele copiilor noștrii”, fiind acestea recunoașterea continuității și veșnicei perpetuări în viață a acestui neam al românilor. Ce să pot spune mai mult decât, a ruga pe Bunul Dumnezeu să țină în iubire Biserica Ortodoxa Romana din Australia, în aceeași iubire întreaga etnie românească trăitoare in aceasta frumoasa Țară- Australia (Revista “Iosif Vulcan”-Australia, 2003)

Cateva titluri de filme realizate de BEN TODICA, existente la arhiva Bibliotecii “Mihai Eminescu”-CRINGILA, N.S.W, AUSTRALIA

- Mormintele cu Crucile,

La revedere George,

Nae Georgescu in Australia (intervievat de C.Crăciun),

Nunta-Gavrila și Celina,

 Ziua Natională a Romaniei- 1 Decembrie 2000,

Mărturisirea Rabinului(The Rabbi’s Testimony),

Expoziții-pictor Dorina Bugariu,

Vasile Andru (un nume tot mai cunoscut în țară și in lume),

Corin Izvernariu (intervievat de Ileana Stan),

Nunta-Valentin si Adela,

Emisiunea in Limba Romana despre poetul Ioan Miclau,

Ordinarea Vrednicului frate Corin Izvernariu,

Pranz cu George,

Hramul Bisericii Ortodoxe Române-

Sfinții Apostoli PETRU și PAVEL din Melbourne-Australia,

Înainte-Botezul,

Artholes in Melbourne,

Nae Georgescu în Australia- intervievat de Cristian Crăciun, 

Loredana,

Dor de Țară-interviu cu d-na Alexandrina Stroiu,  si…,mai multe CD-uri, printre care – Teatrul Național București în Melbourne, 2004.

       Prietene, Ben Todică, “Să fii iubit”

       Cu frăție, Ioan Miclău-Gepianu

       Cringila, N.S.W,

       Wollongong.

        2018