PRONIA MANTUITOARE
Fericitul Trifon Turkestanov
Împarate al veacurilor, Care fara
stricaciune pururea esti, Cel Ce cu puterea mântuitoarei Proniei Tale în a Ta
dreapta tii toate caile vietii omenesti, Tie multumire Îti aducem pentru toate
binefacerile Tale cele stiute si cele tainuite, pentru viata pamânteasca si
pentru bucuriile ceresti ale Împaratiei Tale celei ce va sa fie. Tinde dar si
de-acum înainte milele Tale peste noi, cei ce-Ti cântam: Slava Tie, Dumnezeule,
întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 123.
ROADELE OSTENELII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi, iarasi, un plugar care aduna cu
bucurie roadele ostenelii sale. Gândeste-te cu ce bucurie se vor desfata de
roadele trudei lor aceia care acum se ostenesc întru nevointa credintei si a
rabdarii. „Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau
si plângeau aruncând semintele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând
snopii lor” (Psalmul 125, 5-6). Vazând aceasta, sa nu slabesti întru nevointa
cea pentru cucernicie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 77
DOMNITORUL
Sfantul Tihon din Zadonsk
Ti se întâmpla sa vezi un domnitor
intrând într-o oarecare cetate. Baga de seama cu ce bucurie si cinstire îl
întâmpina si îl primesc pe el cetatenii; ei curata drumul si ulitele pe care va
trece alaiul, se împodobesc în felurite chipuri, îsi pleaca fruntea si
genunchii înaintea celui care trece si asa mai departe. De la aceasta
priveliste vazuta, întoarce-ti mintea prin credinta catre cele care nu se vad,
iar de la cele trupesti catre cele duhovnicesti. Hristos, Fiul lui Dumnezeu si
Împaratul Ceresc, a venit pe pamânt atunci când S-a nascut pentru noi din
Preasfânta Fecioara si a intrat la noi, în aceasta lume, ca într-o cetate. Noi
suntem cetatenii acestei necuprinse cetati, care nu-i facuta de mâna omeneasca;
El a venit la noi, robii cei nemernici, si „ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel
de Sus, ca sa-i lumineze pe cei ce sed în întuneric si în umbra mortii si sa
îndrepte picioarele noastre pe calea pacii”, dupa cum cânta Sfântul Proroc
Zaharia (Luca 1, 78-79). Si a venit întru smerenie si blândete, în chip de rob
– „chip de rob luând, facându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 7). Cum oare
se cuvine sa-L întâmpinam si sa-L primim pe El? Cu ce bucurie si cinstire?
Rusinos ne este sa iesim înaintea Împaratului nostru cu prisos de trufie si de
îngâmfare, când El a venit la noi cu smerenie! Nu-i este bineplacuta Lui o asemenea
întâmpinare. Rebeca mergea calare spre mirele ei, Isaac, si când l-a vazut pe
el înaintea sa, s-a dat jos de pe camila, dupa cum ne marturiseste despre
acestea Scriptura (Facerea 24, 64). Întocmai trebuie si noi sa coborâm din
mândrie ca de pe o camila înalta, sa mergem pe jos, sa-L întâmpinam pe Mirele
nostru cu smerenie mare si sa ne plecam genunchii si inimile noastre. Catre
acestea ne îndeamna pe noi Prorocul, zicând: „veniti sa ne închinam si sa cadem
înaintea Lui!” (Psalmul 94, 6).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 84.
CURATAREA POMULUI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca un gradinar, când curata
un pom – un mar sau altul asemenea –, îi taie vlastarii si ramurile
netrebuincioase, care vlaguiesc pomul de puteri si opresc roadele din cresterea
lor sau care pot sa-l si usuce, de nu vor fi taiate dintru început. Tot omul
este asemenea unui pom si dinlauntrul sau, din inima, întocmai unor cioturi si
unor lastari, se ivesc gândurile cele rele, poftele necurate, mânia, rautatea,
iubirea de argint, hotia, minciuna, viclenia, lacomia, cârtirea, hula si toate
celelalte, dupa cum zice Hristos: „Din inima ies gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19).
Precum gradinarul curata un pom, taindu-i ramurile si cioturile
netrebuincioase, pentru ca acestea sa nu strice pomul când vor creste, asa i se
cuvine oricarui crestin sa-si curete inima si sa taie din ea cugetele rele
îndata ce vor începe sa iasa din inima si sa se arate, pentru ca nu cumva,
crescând ele, sa pagubeasca omul launtric si duhovnicesc. Asa precum cioturile
si lastarii netrebuinciosi, crescând din pom, îl secatuiesc de vlaga si astfel
îl fac neroditor, iar mai apoi îl si usuca, întocmai si gândurile rele, de nu
sunt taiate de la început, ci li se îngaduie sa creasca, îl aduc la istovire pe
omul cel launtric si duhovnicesc, îl fac neroditor si îi preschimba sufletul
într-o ramura uscata, iar mladita uscata se va scoate afara din via lui Hristos
(Ioan 15, 6). Sfârsitul unui asemenea suflet este arderea, dupa cum zice si
Scriptura: „Iata, securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face
roada buna se taie si se arunca în foc” (Matei 3, 10).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 178
L U M I N A
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Lumina este izvorul dupa care
îmi înseteaza neîncetat sufletul, mai mult decât dupa orice. Lumina si
puritate, sfintenie si omenie – le învat, le iubesc, le doresc, le caut si le
gasesc: în gândul omului curat, în cuvântul tainic al cerului, în lumina
fireasca a soarelui, în tremurul sfios al stelelor, în toate cele ce nu fac
altceva decât sa ne sopteasca despre taina universului, despre negraita cauza a
tuturor, pe care noi, fara sa gresim, o numim Dumnezeu; despre chipul slavei
Sale între oameni, care este Iisus Hristos.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 64.
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU
BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu