PÂINE DE O FIINȚĂ ROMÂNUL, DUMNEZEU-CUVÂNTUL-SOCIAL-UMANĂ-CONŞTIINȚĂ

PÂINE DE O FIINȚĂ ROMÂNUL,

DUMNEZEU-CUVÂNTUL-SOCIAL-UMANĂ-CONŞTIINȚĂ

~*~

S-avem nu o zi, ci o viață bună românească frumoasă-omenescă pâine de o ființă,

românul, get-beget poet cu Dumnezeu-cuvântul,

îşi are în am, avântul:

firească omenească prin Eminescu: conştiință bună,

cu bunăcuvință şi Dumnezeu bunăvoință,

duh de adevă-luceafăr şi duh de viață,

spirit eminescian să ne avem în unvesal şi intergral, moral, să ne menținem natural, monumentali, în specific, național,

şi-n raiul, prin raiul, ce-l am

ca cei din pretutindeni,

aflați la antipozi cu zi de zi în a fi,

drept de a fi,

şi de ce nu? prin cei de acasă: neoşi, serioşi, mândri, de ce nu de ceea ce suntem?

că suntem, prin ce avem,

că suntem cum suntem ceea ce suntem

prin țară şi neam,

în raiul, ce-l am

cu plai şi oameni nedezrădăcinați din glie,

din puful de ciocârlie Ioan, Florică şi Marie,

din colbul, praful cinstii de a fi oameni de omenie,

că rămaşi în rădăcini nu suntem duşi de acasă,

chiar dacă viața ne fu amară şi nu ne fu frumoasă,

nu ne-am dus, ca să nu devenim nişte precari străini printre avari şi lacomi străini, 

care-n propriul lor înteres

ne folosec ca hârtie igenică ori preş pentru goz roz,

ca fes ostenindu-ne cu stres! Uitând pe Eminescu ori a nu şti cine-i Eminescu, e un păcat de moarte, că acest conațional e conațional-unversal,

iar noi cei ce nu-l ştim devenim tri supărări, în tri supărări,

nişte nimeni, orfani pierduți în golul de pretutindeni

şi pe nicăieri suntem şi nimeni, "hipeni- străini":

fără neam şi țară în plină primăvară cu patria şi dulcele ei glonț şi grai, un rai ce-l am,

doar în suflet de poet-om şi om-poet

şi nici atât înstrăinat de Eminescu şi omenesc, mai mult în cult,

că ni sterp propriul pom om,

pâine de o ființă, trestie gânditoare

şi conştiință cu izvoare,

mane-născătoare, de popoare.

~*~

Pavel Ratundeanu-Ferghete