Nichita Stănescu (n. 31
martie 1933, Ploieşti – d. 13 decembrie 1983, Bucureşti) a fost un poet,
scriitor şi eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.
Fiind şi strigând
~*~
Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el și
apără-l!
El este al tău
cu blândețea lui de miel
și cu răbdarea lui de taur
cu omenia lui
de floare de zăpadă
ce se vede pe geam, Doamne,
pe fereastră și pe libertate!
Doamne!
poporul meu nu se spală de mine!
Eu nu mă spăl
de poporul meu!
Dacă-mi vine alt miros
decât mirosul lui,
mă spăl pe mâini
numai de propriile mele mâini
și mă las legat
de boarea de zăpadă
a poporului meu.
Mărul se poate spăla
numai de măr,
de pomul mărului nu! De pom nu!
Apără, Doamne, poporul român
și nu te spăla de el!
Pe maică-mea
care m-a născut pe mine
am dăruit-o poporului român.
Dăruiește-ți, Doamne,
pe Maica-Ta, care te-a născut pe
Tine,
poporului român!
Halleluyah!
~*~
Nichita Stănescu
Belgrad, 5 aprilie 1976
Manuscrisul poemului "Fiind și
strigând" al lui Nichita Stănescu a fost donat de Adam Puslojić Academiei
Române.
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1933.03.31+-+Nichita+Stanescu
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea
şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea
valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi
credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu