Voi care vă
canoniți să scoateți câte o carte, adunând cu sudoare banii solicitați de
edituri,
Voi care
scrieți cu sânge, neștiind dacă el va mai curge prin vene, după atâta
solicitare a creierului și după atâta încrâncenare a tâmplelor,
Voi care vă
străduiți să lăsați un semn al trecerii voastre prin această lume, o lume care
vă ignoră dacă nu faceți parte din gașca mai-marilor zilei,
Voi care,
culmea, plătiți încă odată, ca să vă cumpărați cărțile, după ce, de la editură,
primiți doar cinci exemplare,
Voi cei care
vă finanțați lansările de carte, achitând transportul și cazarea, ca să
organizați un eveniment într-un oraș unde s-ar putea să asiste o mână de oameni
și astfel să dobândiți falsa iluzie că vă știe lumea,
Voi, miile
de poeți din România, cu mai multă sau mai puțină înzestrare primită de Sus,
dar preocupându-vă onorabil de cuvântul ziditor în loc să înfundați cârciumile,
Voi cei care
renunțați la covrigul de dimineață, ca să mai adunați un leu pentru viitoarea
“capodoperă” pe care sunteți siguri că o aveți în manuscris,
Voi, așadar,
de ce n-ați lua exemplul poetului american din imaginea de mai jos, întâlnit de
mine într-un târg de weekend-end în Seattle! Scoteți-vă dintr-un ungher ascuns
ruginita mașină de scris, luați-vă câteva foi, un scăunel pliant și scrieți pe
un mic panou sau pe cutia mașinii de scris, în fața voastră, așa cum a scris
el, ceva de genul:
Poems
Your Topic
Your Price
(Free is a
Price)
adică:
Poeme
Subiectul
tău
Prețul tău
(Gratuitatea
este un preț)
Adică să vă
oferiți să scrieți poezie la solicitarea clientului. Nu cred că poetul român ar
trebui să facă precum americanul, adică să scrie de amorul artei, ajungând la
gratuități. El își permite, probabil, pentru că nu duce grija zilei de mâine,
iar banii pentru o poezie comandată și livrată sunt doar așa, un mizilic.
Fiecare, după cum crede că-i sunt puterile poeticești, poate stabili un preț,
după calitatea inspirației. Nu un preț prea mare, ca să nu îndepărteze
solicitanții, dar nici prea mic, având în vedere că vine și Fiscul ca să-și
tragă partea lui din talentul vostru artistic și din timpul vostru consumat
prin vânturi și ploi. Bașca neuronii răvășiți de atâta concentrare.
Acum, după
ce v-am arătat, cu exemplu concret, cum ați putea face ca munca voastră să fie
productivă, eu zic să vă grăbiți, că apare concurența. Personal mi-am găsit
mașina de scris prin pod( se mai găsesc și pe la consignații) și s-ar putea să
vă treziți cu mine la un colț de stradă, cu toată recuzita. Chiar îmi imaginez
cum va fi și cum voi ajunge să realizez livrări personalizate ale eventualelor
comenzi. De pildă, dacă vine un bărbat și cere un sonet de dragoste, ca să-l
ofere, de ziua ei, soției, prietenei sau amantei lui(cred că cele din urmă au
șanse mai mari la un asemenea cadou unic), iar pe respectiva persoană de sex
feminin o cheamă...de pildă, Frosa, pot să-i fabric repede această strofă:
“Spune-mi
tu, Froso, unde-ți e popasul,
În cuib
zănatec, în amurg de ceară,
Unde-ți
așezi piciorul, să nu piară
Urma
fierbinte ce-mi ucide ceasul?”
Ehei, altă
viață, nu?
Sau vine
altul și cere o poezie pentru iubita lui pe care o cheamă Gherghina. Cu maximă
operativitate, i-aș putea oferi următoarea strofă:
“Umple,
Gherghino, cu vin vechi potirul,
Fructul
luminii, limpezit de muze.
Alintă apa
dulce din havuze
Ce-a adormit
cu trudă trandafirul!”
Reflectați
cu seriozitate și haideți la treabă!
Să
demonstrăm că avem și noi, poeții, un rost pe lumea asta și nu ne ocupăm numai
de împletit coronițe din flori uscate!
Mult succes
noilor întreprinzători!
Cu drag de
la
Adrian
Munteanu
ADRIAN MUNTEANU in Canada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu