luni, 30 septembrie 2019

Adrian Munteanu - O IDEE REVOLUȚIONARĂ PENTRU POEȚII ROMÂNI




Voi care vă canoniți să scoateți câte o carte, adunând cu sudoare banii solicitați de edituri,
Voi care scrieți cu sânge, neștiind dacă el va mai curge prin vene, după atâta solicitare a creierului și după atâta încrâncenare a tâmplelor,
Voi care vă străduiți să lăsați un semn al trecerii voastre prin această lume, o lume care vă ignoră dacă nu faceți parte din gașca mai-marilor zilei,
Voi care, culmea, plătiți încă odată, ca să vă cumpărați cărțile, după ce, de la editură, primiți doar cinci exemplare,
Voi cei care vă finanțați lansările de carte, achitând transportul și cazarea, ca să organizați un eveniment într-un oraș unde s-ar putea să asiste o mână de oameni și astfel să dobândiți falsa iluzie că vă știe lumea,
Voi, miile de poeți din România, cu mai multă sau mai puțină înzestrare primită de Sus, dar preocupându-vă onorabil de cuvântul ziditor în loc să înfundați cârciumile,
Voi cei care renunțați la covrigul de dimineață, ca să mai adunați un leu pentru viitoarea “capodoperă” pe care sunteți siguri că o aveți în manuscris,

Voi, așadar, de ce n-ați lua exemplul poetului american din imaginea de mai jos, întâlnit de mine într-un târg de weekend-end în Seattle! Scoteți-vă dintr-un ungher ascuns ruginita mașină de scris, luați-vă câteva foi, un scăunel pliant și scrieți pe un mic panou sau pe cutia mașinii de scris, în fața voastră, așa cum a scris el, ceva de genul:

Poems
Your Topic
Your Price
(Free is a Price)

adică:
Poeme
Subiectul tău
Prețul tău
(Gratuitatea este un preț)

Adică să vă oferiți să scrieți poezie la solicitarea clientului. Nu cred că poetul român ar trebui să facă precum americanul, adică să scrie de amorul artei, ajungând la gratuități. El își permite, probabil, pentru că nu duce grija zilei de mâine, iar banii pentru o poezie comandată și livrată sunt doar așa, un mizilic. Fiecare, după cum crede că-i sunt puterile poeticești, poate stabili un preț, după calitatea inspirației. Nu un preț prea mare, ca să nu îndepărteze solicitanții, dar nici prea mic, având în vedere că vine și Fiscul ca să-și tragă partea lui din talentul vostru artistic și din timpul vostru consumat prin vânturi și ploi. Bașca neuronii răvășiți de atâta concentrare.

Acum, după ce v-am arătat, cu exemplu concret, cum ați putea face ca munca voastră să fie productivă, eu zic să vă grăbiți, că apare concurența. Personal mi-am găsit mașina de scris prin pod( se mai găsesc și pe la consignații) și s-ar putea să vă treziți cu mine la un colț de stradă, cu toată recuzita. Chiar îmi imaginez cum va fi și cum voi ajunge să realizez livrări personalizate ale eventualelor comenzi. De pildă, dacă vine un bărbat și cere un sonet de dragoste, ca să-l ofere, de ziua ei, soției, prietenei sau amantei lui(cred că cele din urmă au șanse mai mari la un asemenea cadou unic), iar pe respectiva persoană de sex feminin o cheamă...de pildă, Frosa, pot să-i fabric repede această strofă:

“Spune-mi tu, Froso, unde-ți e popasul,
În cuib zănatec, în amurg de ceară,
Unde-ți așezi piciorul, să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?”

Ehei, altă viață, nu?

Sau vine altul și cere o poezie pentru iubita lui pe care o cheamă Gherghina. Cu maximă operativitate, i-aș putea oferi următoarea strofă:

“Umple, Gherghino, cu vin vechi potirul,
Fructul luminii, limpezit de muze.
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul!”

Reflectați cu seriozitate și haideți la treabă!
Să demonstrăm că avem și noi, poeții, un rost pe lumea asta și nu ne ocupăm numai de împletit coronițe din flori uscate!
Mult succes noilor întreprinzători!

Cu drag de la

Adrian Munteanu











ADRIAN MUNTEANU in Canada







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu