ÎN EXEMPLU EMINESCU PUR ŞI SIMPLU

ÎN EXEMPLU EMINESCU PUR ŞI SIMPLU

~*~

Am eu o poveste, care mă face de poveste

că nu-s inteligent şi eficient: nu-s deşertăciune şi vânt,

Don Quijhote,

în luptă cu morile de vânt.

În exemplu pur şi simplu Eminescu eficient,

în toate şi tot,

Domn Savaot, inteligent,

cântare a cântărilor,

că fiecare e poveste, de poveste,

aparte, în rostul lor de bună veste,

Eminescu, cu rostul omenesc de templu

ca un rost eficient,

în ce mi dor,

că de Vica mie mi tare dor,

la curți omeneşti, pământeşti şi cereşti,

pentru cine Vica şti cu cine şti:

cine şi ce-mi eşti,

spun asta fără mister sub cer om ca un fluture, efemer sub cer

şi nu mi greu, dar nici uşor,

dor călător, de călător de la curți de dragoste şi dor,

unde mi-am băut mințile, dar am făcut tot ce-am putut,

ca să adun binele țării mele,

Iisus a durerii, aşa că de ce mi dor de dor,

de această primăvară, Magdalena,

în toamna tuturor cu nimb şi cu aură,

a mea şi a ei sub plopi şi tei, a lor,

că eram cât o rândunică,

dar acuma trăsnet,concret,

sunt,

în biserică impecabil ca poet, sunt pe pământ, în drag şi sfânt,

sunt: cât un stol,

în primăverii/toamnei,

spectacol.

Tu ca tu, dar eu legendă vie-om de omenie,

în socio-uman rol, că nu trăiesc, în van, în gol,

cu pertu adresat lui Eminescu şi lui Iisus,

că totu-i de cuvinte mai presus,

mai Iisus, o ştii şi tu, înălțător şi anti-inflamator de la curți de dragoste şi dor, cu fior,

cu viitor, că nici ea, Viruța, sora lui Sabina şi a lui Dragomir,

un trandafir cu flori şi spini,

neânstrăinat de țară,

neplecat, între străini,

deşi acasă pe frunte avea cununa de spini,

că nici ea nu era uşă de biserică, e o remarcă cu adresă directă, la lelea, mândra lui Iuănaş,

din satul natal Sâmpetru-Almaş,

dar mătuşa Viruța mă încânta îndumnezăirea de pe Arcă,

că-n ipostaza ei de Evă avea propria-i slavă

ca o curcă înveselită, fericită, în față la oglindă: "oglindă, oglinjoară,

cine-i mai frumoasă şi mai ageră la noi, în tară ?"

(era fată fecioră? / în greşală, rătăcire şi candida la fericire,

în autentica oglindă a timpului,

pe altarul soarelui, în grădina Maicii Domnului

desfăşurată festiv la propria-i nuntă,

în perspectiv Iuănaş provita proactiv,

că-i gagică, din cauza lui, nu prea dusă la biserică,

 ca atare, nu mai era autentică valoare,

fată dezverginată, nu mai era fată fecioară,

fată mare, că musca de pe năframă ca un Casanova, cu Don Juan,

era băgată-n lapte,

că doar simțirea şi cu sentimentele,

în hotar pentru muzicanți cu tineretul era, în clacă,

la hotar, la seceră,

fără să-i fi împins tizeşii, din spate,

că era necesară propia lor nuntă,

la care aceeaşi trio cânta şi încânta instrumental tradițional şi național:

primaş, contralău şi gordunaş jucându-se jocul miresii, româneşte, răpăguş,

cerdaş şi învârtita de pe Almaş,

cu gust, cu stil de viață şi artist,

că la nuntă se leagă podul, se fură mireasa, din muşuroi, regina furnică

şi-i de la noi până la voi tot mațe de unguroi,

oaie mâncată de lupi cu mațe împrăştiate pe la toate casele ca să se adune binele,

că binele până nu-i să ni se gate zilele

trebuie să se adune ca-n rai, binele, a se pune

mai dându-se la nuntă găina şi fata răsuflă rază de soare,

că-i distractiv la nuntă,

în fotosinteza, c-are totul loc, în grădină, c-aici frunza procesează lumina,

în culori-curcubeu, cu dialog de drag şi făinoşag:

monolog şi dialog cu Dumnezeu cu folos

şi rost de Tatăl nost, care ne înveleşte mireasa,

în culori de nelinişte şi apa, la nunta din Cana Galilei,

se transformă-n vin

cu înfloriții şi eminescienii plopi fără soț şi teii-nfloriți pe alei cu zâne-porumbei

de poveste şi de bună veste,

că la intrarea lui Gavril casa de lumină pur şi simplu se umplu

cu cântarea cântărilor, în rostul lor,

în rost de popor sub tricolor la curți de dragoste şi dor magna cum laude, omenească undă verde,

în destin pe cont propriu senin: destin, mândrie şi orgoliu, clandestin,

că unii oameni sunt buni, iar în alții de doi bani,

sunt egoişti, catrastofe, că nu poți avea-n ei, încredere

întru binecuvântare, întru răsărit de soare.

~*~

PAVERATUNDEANU-FERGHETE