C-A TRECUT... LĂSÂNDU-NE PRADĂ... LA CÂINII IERNII, CÂINI RĂI - CU-N IDEAL, ÎN DRAG ŞI SFÂNT

C-A TRECUT... LĂSÂNDU-NE PRADĂ... LA CÂINII IERNII, CÂINI RĂI

Lui Florin Vasilescu

~*~

Vine împărăteasa doamnă ca o toamnă pe sprânceană impetuasă

şi ne alertăm să existăm cu domna-n alb şi-n iarnă,

că ne trece peste punte cu curu-n două luntre să suspinăm

îmbrăcați şi orbiți într-a lumunii haină,

că-n marea trecere vine, vine, să ne răcească sângele-n vene,

să-l domolească să-l facă mai alene,

în haina viu colorată de realitatea coruptă

şi rebela responsabilitate, în artă,

că dumneaiei toamna cernită a făcut şi vara să dispară ca o pâine,

din eterna primăvară trecând suavă zână în veşnicia poeziei,

trecând de visul teilor înfloriți,

cu doar ei doi şi cu o mulțime pestriță pe alei cu porumbei...

îmbrățişați şi gură-n gură pe picioare de plai

şi guri de rai

să fie cununați ca şi urmaşii-urmaşilor lor, în rost de popor, să fie botezați, să fie ca cei botezați

cu dumnezăiesc firesc de patrie limba română,

în grai omenesc cu îndemână şi peste mână din neam în neam, în raiul omenesc, pământesc, ce-l am, c-a trecut alba dealul, baba cu colacii şi țăranii în uioşe şi-n ciorici, peste care de frig se îmbracă cu suman,

că el, românul, şuhan

n-a trăit nicicând în van,

dar aman a trecut vara ca o pâine,

să lese iernii loc să dreagă busuioc

şi să țâpe batista ca un tricolor național peste țambal,

c-a trecut toamna din mâine,

din liturghie de pâine

şi vine iarna ca un câine...

toamna,lăsându-ne pradă, la câinii iernii,

la câini răi,

pe-un picior de plai,

pe-o gură  de rai...

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

CU-N IDEAL, ÎN DRAG ŞI SFÂNT CA-N CER ŞI PE PĂMÂNT

~*~

Cu toții suntem sub povara crucii

implicați cu mult soare şi multă căldură de om,

cu responsabilități ca cei blazați şi botezați,

la obiectivul păcii şi obiectivul muncii aplecați, că, în marile speranțe

înfloreşte-n modul tău cu stil impecabil şi util

ca un pom,

pentru rod, pentru norod păstrând în performanță echilibru cu noblețe,

tandrețe şi frumusețe dând larghețe, în multul năduf şi desnădejde

să ai triumf, care dă magna cum laude păsării phonex şansă,

undă verde: să se renască din propria cenuşă,

prin ce-i în guşă şi-i şi-n căpuşă.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE