luni, 30 septembrie 2019

PE ALTĂ PLANETĂ, CU ARTĂ, NUNTAŞ LA NUNTĂ




PE ALTĂ PLANETĂ, CU ARTĂ, NUNTAŞ LA NUNTĂ

~*~
Cu puterea de a trăii,
vii, coboi, din vii pe sub nuc,
pentru a nu fi singur cuc şi ca marele singuratic, îl caut pe cel mai iubit dintre pământeni,
îl caut între străini şi pretutindeni între români,
ca din dor, în dor, să fiu, în mare trecere şi eficient, cu elocvență, prestanță şi performanță, în rachetă pe altă planetă,
cu artă, să fiu nuntaş la nuntă.
~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete




ÎNSĂ CETĂȚENE AL PATRIEI, IARBA -LIMBII ROMÂNE, DEŞTEAPTĂ-TE ANDREI MUREŞANU- !

~*~
Gârlița lui Sadavovianu e de viță nobilă domnească, rurală:
bărbătească/femeiască,
o fire sărbătorească
ca de fața bisericească
a bălții
şi codrului fără modru: mândru cu lac abastru având pentru ceată barcă, în mare trecere
ca
un anume cu nume şi renume, cel iubit e numit şi supra numit: Nicoară Potcovă, şi să tragem linie colorat intens
cu sens eceea ce-i iubire: om haiduc, de mare PESPRECTIVĂ, candidat
pentru adoua venire: OM fain-fainel, rebel, scoțând-o cu Mihai Viteazu la capăt, cu doză de adrenalină,
cu perspectivă de a sparge de ispravă ideală rutină de oboseală,
într-a lui Dumnezeu calitate şi slavă
ca bucovă, de ceaslov, ispravă,
din care mulți ca din Biblie,
duh de adevăr şi duh de viață simetrie,
cu bună dispoziție dezlegară citire rezolvând marea dilemă,
memorabilă ecuație din şcoala cetățenească
şi omenească, firească, din şcoala cu voință şi scop se se nască-n feciorie şi hărnicie oiricie,
acea parte aparte de carte,
de libertate şi dreptate,
un fel fain făinel, în drept de a fi zi de zi "laudă"/ ladă, de zestre,
zări şi flrori albastre în cât binele fără şăinăleală, cruțare,
cu sens viața hopşa-şa, pate a unui imens, cât cuprinde undă verde, magna cum "laude" dându-ne şanşa să
îmbrăcăm cheneşa fericirii, şansa durerii
şi mesie a iubirii a învierii cristrice: pâine şi pace,
liturghie-n spice trasă-bine confirmat, pentru omenire-n mâine
Ispravă,
ca fără îndoială cu fir întins către şcoală,
de dincolo de şcoală,
trasă şuhan cu iubire fără a fi într-o ureche fără pereche,
pe verticală, îmbunătățită cu citire,
cu dreptul de cantida la feticire,
cu atitudine, pasiune şi înțelepcine,
cu drept la înviere la adoua venire,
în socio-uman cu sens netrăind nemernic, în van,
dcă grâul deşteptă-te patrie limba română ni de triat, ales, de pleavă şi neghină,
că grâul, ni cuvântul, Dumnezeul-pâine, a celui din mâine,
urmaş al urmaşilor, cântare a cântărilor, în pâine: pace,liturgie-nspice, curat şi luminat,
în grâul curățat de neghină şi ales în lumină lumină lină Ioan Alexandru,
din lumină înviere, pentru lumina cu procesare , chimie, de fotosinteză în frunză,
în frunza din edenica, inspirată cu ideal, grădină,
cu ispravă şi firul de neghină ales,
eliminat din viață ca stres,goz,
~*~
Pavel Ferghete




PENTRU A REZOLVA OMENESCĂ ECUAȚIE

~*~
, ION Cristofor,
ca scriitorO.K.:
dragoste şi dor de dor, în nevoia de ajutor O.K. şi bună veste
la curți de mare trecere/ petrecere, de înterese,
trebuind de bine, prietene, să-ți pese
ca om de bine, ca om harnic, cu fluturi în stomac...
şi lui Dumnezeu pe plac.
Pavel Rătundeanu-Ferghete
P.S. dacă nu laşi pijamaua acasă, prost rău, fără nici o legatură cu mine ca adăpost şi artist, că nu vă
scrieți părerea, recomandarea critică- eseu, pentru Uniunea scriitorilor, Dumnezeu, o intectuală,
legală şi oficială instituție, biserică,
că la ce bun s-avem stres, roz,
ascuns sub preş ca săne margă fără amejamente buhul ca să ne parvină doar hirul, evidentul mânii lui
Dumnezeu, tupeul, care ni s-a pus țap ispăşitor, în cap, uitând...
să ni se streseze dragostea de viața, gargară cu pioneze, unii neştiind să gestioneze marele concert al vieții, nu-l
ştiu să-l dirijeze
ca iepurile garagație, obrăznicie,
din munte, de pe deal şi din câmpie,
iepurile sidrofie şi rapsodie
să deabuzna, iama-n blid, în farfurie
ca s-avem mult soare
şi multă căldură de om fără asemănare,
în sentimente şi prețuire să-n floare omul, ca un pom, Dom,
prospețime, iubire la înălțime,
în drept memorabil, responsabil şi drept ca dreptul,
ca dreptul de a te naşte, eşti în drept de a candida la fericire?
însă deşteaptă-te cetățean al vieții patrie limba română şi dreptății, elexir fragil a tinereții,
că nu s-au isprăvit neică, cu neisprăviții, corupții, din şoul cavou/ distrație pe sub tei, în copou pe degenarate
alei, văduvite chiar de minunea de tei, lipsiând: onorea, delicatețea de românească biserică,
hoardă şi tagmă de jefuitori haini
dând năvală nimicitor, globalizator de țară şi de neam prăduitori,
de veşti mai proaste,
că-s pierdere intenționată de naționalitate
de şi vânzători, cozi de topor
pe la dragi curți de dor, lipsită de scutieri, de justițiari,
că nădăjduim în bine,
cu mar îngrijorări şi multe aşteptări pentru mai multe şi mai mar: bune,drepte orânduieli
şi deşteptări întru omeneşti îndreptări
între albastre şi româneşti zări.
(Noi într-un fel fain-fainel trebuie să ne motivăm
cu lucru bine făcut,
prin țară şi neam,
din lumina facerii a zilei de început).
~*~
Pavel Rătundeanu-ferghete




ÎN UTIL IMPECABIL-DURABIL, CAPITAL DE ÎNCREDERE, A LUI DUMNEZEU VRERE ŞI PLĂCERE

~*~
Pentru un sens imposibil scrii util, Matei,
în sens blazat sub tei înfloriți pe alei,
în stare de spirit, cu frecuş sentimental de dans de poet concret :
impecabil, durabil: sonet/
catren cu toamna perfect,
absolut infinit a iubirii, infinit etern, de om pozitiv a salvării:
potrivit iubit şi sfințit la locul potrivit,
în timp, la timpul potrivit,
cu toamna ce-ți dă impresia aristică că doamna, domnia ei,
te face să nu rămâi de căruță,
pe tine speranță, în baltă,
pe mine artă-credință şi căință,
în Ciubăncuță,
deşi-ți dă papucii , doamna, ai impredia artistică, doamna, toamna, care din biserică, de pe arcă pleacă,
din obiectivul păcii şi din obiectivul muncii:
pace şi pâine, pe drumul vieții, liturghie-n spice,
capital încredere tras în mâine pentru cel care vine.

~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete






CA SOARELE, CARE LUMINĂ LUMINII, PROCEZAZĂ FOTOSINTEZĂ, ÎN FFRUNZĂ


~*~

.Acuma citesc, cancan,
în Coran,
că a trăii/a nu trăii, în van,
e socio umană, întrebarea hamletiană,
citesc pe blogul fenomen, a maistrului Ben, un arian,
că cineva trebuia să mă facă să râd şi acel prieten de pretutindeni, poate să se ducă-n rai,
că râsul detensionează,
te face să cânți din frunză,
ca soarele, care procesează fotosinteză, în frunză,
în arome şi culori, colori bio eficiente, în chimie,
în sănătate şi puritate,
că tu, Nicolae Matei de nebun te sfădeşti, cerți,
cu dumneaiei doamna,
toamna, care-ți dă compromițător, papucii,
din obiectivul păcii şi din nebunia muncii,
din care te-a pensionat prin stuf cu triumf şi tromf versificat,
că la bine ne însoțim nobil şi sublim,
în mod sincer de super caracter iezer,
fără a nu ne pierde cu vorba, locuțiuni şi poverbe, că tu nud având echitate, în cruda realitate
fără responsabilitate,
deşi tu Matei, un garantat, în calitate, înainte
de orice, liturghie de pâine şi pace
în exigente holde de siguranță-n spice,
cu dulce natural, unic şi specific adorat,
energizant garantat, pentru popor la curți din sat,
curți cu dragoste, spor eficient şi dor,
un bio sănătate, care ne cucereşte hrănind la fel de bine cu strălucire popor,
în normal echilibru, clipe de aur, tezaur şi faur făurar
ca un fachir, în drept de a fi în echilibru pe drod
între pământ, în drag şi sfânt cer,
exact pentru ce pe lume te-ai născut
lucru bine făcut, în lumina de început
ca veşnicie născut ospitalier, cu omenie,
exact de bază adus acasă de cocor/ barză,
care nupțial, tradițional, iese, în primăvară, din iarnă,
la colț de iarbă, patrie de limbă română,
pentru mâine, pentru cel care vine,
un ceva, cineva, din țara mea, logostea,
o bază, erodându-mă, în osteneală, de boală,
în şcoală de dincolo de şcoală:
pomnițe din rai, silință de a schimba cu perseverență,
în numele lui Dumnezeu, să schimb viața,
în aură şi nimb,
că cineva trebuie să te învețe ce nu ştii: frumusețe şi noblețe-tandrețe,
ce nu ştii, deşi erai pornit pe drum de credință, speranță şi grai.

~*~

PAUL RATUNDEANU-FERGHETE









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu