PE ALTĂ PLANETĂ, CU
ARTĂ, NUNTAŞ LA NUNTĂ
~*~
Cu puterea de a trăii,
vii, coboi, din vii pe sub nuc,
pentru a nu fi singur cuc şi ca
marele singuratic, îl caut pe cel mai iubit dintre pământeni,
îl caut între străini şi pretutindeni
între români,
ca din dor, în dor, să fiu, în mare
trecere şi eficient, cu elocvență, prestanță şi performanță, în rachetă pe altă
planetă,
cu artă, să fiu nuntaş la nuntă.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
ÎNSĂ CETĂȚENE AL
PATRIEI, IARBA -LIMBII ROMÂNE, DEŞTEAPTĂ-TE ANDREI MUREŞANU- !
~*~
Gârlița lui Sadavovianu e de viță
nobilă domnească, rurală:
bărbătească/femeiască,
o fire sărbătorească
ca de fața bisericească
a bălții
şi codrului fără modru: mândru cu lac
abastru având pentru ceată barcă, în mare trecere
ca
un anume cu nume şi renume, cel iubit
e numit şi supra numit: Nicoară Potcovă, şi să tragem linie colorat intens
cu sens eceea ce-i iubire: om haiduc,
de mare PESPRECTIVĂ, candidat
pentru adoua venire: OM fain-fainel,
rebel, scoțând-o cu Mihai Viteazu la capăt, cu doză de adrenalină,
cu perspectivă de a sparge de ispravă
ideală rutină de oboseală,
într-a lui Dumnezeu calitate şi slavă
ca bucovă, de ceaslov, ispravă,
din care mulți ca din Biblie,
duh de adevăr şi duh de viață
simetrie,
cu bună dispoziție dezlegară citire
rezolvând marea dilemă,
memorabilă ecuație din şcoala
cetățenească
şi omenească, firească, din şcoala cu
voință şi scop se se nască-n feciorie şi hărnicie oiricie,
acea parte aparte de carte,
de libertate şi dreptate,
un fel fain făinel, în drept de a fi
zi de zi "laudă"/ ladă, de zestre,
zări şi flrori albastre în cât binele
fără şăinăleală, cruțare,
cu sens viața hopşa-şa, pate a unui
imens, cât cuprinde undă verde, magna cum "laude" dându-ne şanşa să
îmbrăcăm cheneşa fericirii, şansa
durerii
şi mesie a iubirii a învierii
cristrice: pâine şi pace,
liturghie-n spice trasă-bine
confirmat, pentru omenire-n mâine
Ispravă,
ca fără îndoială cu fir întins către
şcoală,
de dincolo de şcoală,
trasă şuhan cu iubire fără a fi
într-o ureche fără pereche,
pe verticală, îmbunătățită cu citire,
cu dreptul de cantida la feticire,
cu atitudine, pasiune şi înțelepcine,
cu drept la înviere la adoua venire,
în socio-uman cu sens netrăind
nemernic, în van,
dcă grâul deşteptă-te patrie limba
română ni de triat, ales, de pleavă şi neghină,
că grâul, ni cuvântul,
Dumnezeul-pâine, a celui din mâine,
urmaş al urmaşilor, cântare a
cântărilor, în pâine: pace,liturgie-nspice, curat şi luminat,
în grâul curățat de neghină şi ales
în lumină lumină lină Ioan Alexandru,
din lumină înviere, pentru lumina cu
procesare , chimie, de fotosinteză în frunză,
în frunza din edenica, inspirată cu
ideal, grădină,
cu ispravă şi firul de neghină ales,
eliminat din viață ca stres,goz,
~*~
Pavel Ferghete
PENTRU A REZOLVA
OMENESCĂ ECUAȚIE
~*~
, ION Cristofor,
ca scriitorO.K.:
dragoste şi dor de dor, în nevoia de
ajutor O.K. şi bună veste
la curți de mare trecere/ petrecere, de
înterese,
trebuind de bine, prietene, să-ți
pese
ca om de bine, ca om harnic, cu
fluturi în stomac...
şi lui Dumnezeu pe plac.
Pavel Rătundeanu-Ferghete
P.S. dacă nu laşi pijamaua acasă, prost
rău, fără nici o legatură cu mine ca adăpost şi artist, că nu vă
scrieți părerea, recomandarea
critică- eseu, pentru Uniunea scriitorilor, Dumnezeu, o intectuală,
legală şi oficială instituție,
biserică,
că la ce bun s-avem stres, roz,
ascuns sub preş ca săne margă fără
amejamente buhul ca să ne parvină doar hirul, evidentul mânii lui
Dumnezeu, tupeul, care ni s-a pus țap
ispăşitor, în cap, uitând...
să ni se streseze dragostea de viața,
gargară cu pioneze, unii neştiind să gestioneze marele concert al vieții, nu-l
ştiu să-l dirijeze
ca iepurile garagație, obrăznicie,
din munte, de pe deal şi din câmpie,
iepurile sidrofie şi rapsodie
să deabuzna, iama-n blid, în farfurie
ca s-avem mult soare
şi multă căldură de om fără
asemănare,
în sentimente şi prețuire să-n floare
omul, ca un pom, Dom,
prospețime, iubire la înălțime,
în drept memorabil, responsabil şi
drept ca dreptul,
ca dreptul de a te naşte, eşti în
drept de a candida la fericire?
însă deşteaptă-te cetățean al vieții patrie
limba română şi dreptății, elexir fragil a tinereții,
că nu s-au isprăvit neică, cu
neisprăviții, corupții, din şoul cavou/ distrație pe sub tei, în copou pe
degenarate
alei, văduvite chiar de minunea de
tei, lipsiând: onorea, delicatețea de românească biserică,
hoardă şi tagmă de jefuitori haini
dând năvală nimicitor, globalizator
de țară şi de neam prăduitori,
de veşti mai proaste,
că-s pierdere intenționată de
naționalitate
de şi vânzători, cozi de topor
pe la dragi curți de dor, lipsită de
scutieri, de justițiari,
că nădăjduim în bine,
cu mar îngrijorări şi multe aşteptări
pentru mai multe şi mai mar: bune,drepte orânduieli
şi deşteptări întru omeneşti îndreptări
între albastre şi româneşti zări.
(Noi într-un fel fain-fainel trebuie
să ne motivăm
cu lucru bine făcut,
prin țară şi neam,
din lumina facerii a zilei de
început).
~*~
Pavel
Rătundeanu-ferghete
ÎN UTIL
IMPECABIL-DURABIL, CAPITAL DE ÎNCREDERE, A LUI DUMNEZEU VRERE ŞI PLĂCERE
~*~
Pentru un sens imposibil scrii util, Matei,
în sens blazat sub tei înfloriți pe
alei,
în stare de spirit, cu frecuş
sentimental de dans de poet concret :
impecabil, durabil: sonet/
catren cu toamna perfect,
absolut infinit a iubirii, infinit
etern, de om pozitiv a salvării:
potrivit iubit şi sfințit la locul
potrivit,
în timp, la timpul potrivit,
cu toamna ce-ți dă impresia aristică
că doamna, domnia ei,
te face să nu rămâi de căruță,
pe tine speranță, în baltă,
pe mine artă-credință şi căință,
în Ciubăncuță,
deşi-ți dă papucii , doamna, ai
impredia artistică, doamna, toamna, care din biserică, de pe arcă pleacă,
din obiectivul păcii şi din
obiectivul muncii:
pace şi pâine, pe drumul vieții, liturghie-n
spice,
capital încredere tras în mâine
pentru cel care vine.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
CA SOARELE, CARE LUMINĂ LUMINII, PROCEZAZĂ
FOTOSINTEZĂ, ÎN FFRUNZĂ
~*~
.Acuma citesc, cancan,
în Coran,
că a trăii/a nu trăii, în van,
e socio umană, întrebarea hamletiană,
citesc pe blogul fenomen, a
maistrului Ben, un arian,
că cineva trebuia să mă facă să râd
şi acel prieten de pretutindeni, poate să se ducă-n rai,
că râsul detensionează,
te face să cânți din frunză,
ca soarele, care procesează
fotosinteză, în frunză,
în arome şi culori, colori bio
eficiente, în chimie,
în sănătate şi puritate,
că tu, Nicolae Matei de nebun te
sfădeşti, cerți,
cu dumneaiei doamna,
toamna, care-ți dă compromițător, papucii,
din obiectivul păcii şi din nebunia
muncii,
din care te-a pensionat prin stuf cu
triumf şi tromf versificat,
că la bine ne însoțim nobil şi
sublim,
în mod sincer de super caracter
iezer,
fără a nu ne pierde cu vorba,
locuțiuni şi poverbe, că tu nud având echitate, în cruda realitate
fără responsabilitate,
deşi tu Matei, un garantat, în
calitate, înainte
de orice, liturghie de pâine şi pace
în exigente holde de siguranță-n
spice,
cu dulce natural, unic şi specific
adorat,
energizant garantat, pentru popor la
curți din sat,
curți cu dragoste, spor eficient şi
dor,
un bio sănătate, care ne cucereşte
hrănind la fel de bine cu strălucire popor,
în normal echilibru, clipe de aur, tezaur
şi faur făurar
ca un fachir, în drept de a fi în
echilibru pe drod
între pământ, în drag şi sfânt cer,
exact pentru ce pe lume te-ai născut
lucru bine făcut, în lumina de
început
ca veşnicie născut ospitalier, cu
omenie,
exact de bază adus acasă de cocor/ barză,
care nupțial, tradițional, iese, în
primăvară, din iarnă,
la colț de iarbă, patrie de limbă
română,
pentru mâine, pentru cel care vine,
un ceva, cineva, din țara mea, logostea,
o bază, erodându-mă, în osteneală, de
boală,
în şcoală de dincolo de şcoală:
pomnițe din rai, silință de a schimba
cu perseverență,
în numele lui Dumnezeu, să schimb
viața,
în aură şi nimb,
că cineva trebuie să te învețe ce nu
ştii: frumusețe şi noblețe-tandrețe,
ce nu ştii, deşi erai pornit pe drum
de credință, speranță şi grai.
~*~
PAUL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu