POLUAREA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Atmosfera
este extrem de poluata. De ce? Din forma aceasta de a dezvolta tehnica, nu cu
scopul în sine de a evolua, ci cu scopul de a se îmbogati omul. De aceea azi un
copil nu merge la scoala ca sa învete acolo sa fie om, ci sa-si câstige niste
cunostinte ca sa devina si el apoi sef. Sa-si câstige o putere în grup, sa
domine. Ori scoala ar trebui sa formeze personalitati. Sa-l învete pe om sa fie
întotdeauna om. Om adevarat, respectând poruncile lui Dumnezeu, care sunt
necesare si vitale. Acum, de la individ si pâna la marile dezvoltari sociale
totul este poluat din cauza abuzurilor. Asta e întâi. Apoi vine aceasta – ca
oamenii nu primesc raspuns de niciunde.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 67
A R I P I L E
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asemenea
puisorilor sub aripile unei closti, lumea toata sta sub aripile lui Dumnezeu,
toate soboarele îngeresti, toti oamenii, toate animalele necugetatoare, lumile
materiale. El aduce lumina în toti si în toate: unora le da lumina ratiunii,
altora lumina fizica; tuturor le da caldura: unora caldura duhovniceasca,
altora caldura fizica. Si asemenea unei closti, aude piuitul si scâncetul
puilor de sub aripile Sale. Domnul ne aude suspinele cele mai tainice, rugaciunile,
laudele, ne vede nevoile. „Acopera-ne pe noi cu acoperamântul aripilor Tale”
(cf. Psalmul 60, 5).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 413
TRECEREA EUHARISTICA
Arhimandritul Sofronie Saharov
Întreaga
Euharistie consta într-o „pomenire” – înteleasa nu în sensul obisnuit, ca o
reamintire doar, ci ca o intrare existentiala în lumea lui Hristos, în
dimensiunile sale divine si umane. Pastile noastre, si prin urmare si
Euharistia noastra, sunt o trecere de pe pamânt la cer, de la moartea în pacat
spre vesnicia sfânta a Tatalui.
Arhimandritul Sofronie Saharov,
Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr.,
Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 118.
TRISTEȚEA SINGURĂTĂȚII
Savatie Baștavoi
,,Nevoia de
a spune ceva lumii este o nevoie profund umană, cea mai profundă și omenească
nevoie. Spre deosebire de oameni, animalele se ascund în locurile cele mai
tăinuite și fac totul pentru a nu fi găsite. Animalul descoperit este un animal
mort, pe când noi simțim că trăim doar în măsura în care ne descoperim altora.
Experimentul Facebook a demonstrat asta în chip desăvârșit. Pe de altă parte,
avem ocazia să vedem ce avem de spus lumii fiecare dintre noi. Cu cât ne descoperim
mai des, cu cât suntem mai expuși lumii și trăim cu gândul la ea, cu atât ne
golim mai mult. O poză cu pantofii noi? O poză cu noi? În fiecare zi aceiași.
Tot mai pustii. Tot mai singuri. Tot mai neinteresanți. Când noi înșine nu mai
găsim mulțumire înlăuntrul nostru, ne facem o poză ca poate altcineva, oricine,
va găsi că suntem interesanți. Tristețea umanității a atins apogeul. Iar noi
suntem martori. Oare cum de Dumnezeu ne găsește încă interesanți?
MĂREȚIA SUFLETULUI
Savatie Baștavoi
....După ce lumea s-a luptat să-l despartă
pe om de Dumnezeu, acum se luptă să-l despartă de propriul suflet. Nimic nu are
omul mai prețios decât sufletul său. Sufletul întreg, cu toate puterile lui, cu
energia lui, cu setea lui de cunoaștere, cu setea de adevăr, cu setea de
frumos. Când sufletul omului se deschide, cerurile se prăbușesc în el, aceste
ceruri trecătoare. Puterea sufletului este mai mare decât iadul, mai mare decât
orice suferință, mai mare decât boala și moartea. Cuprindeți în sufletele
voastre lumea și o preschimbați în lumină. Lumina adevărată care tămăduiește
orice rană. Numai într-un astfel de suflet Se arată Dumnezeu. Numai un astfel
de suflet este viu cu adevărat și prilejuiește fericirea necontenită.
PUTEREA GANDULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Stii din
viata ca gândul poate sa se înalte de oriunde, ca nici un fel de ziduri nu-i
pot atine zborul. Într-o clipita poate sa se avânte din odaia în care te afli,
sa zboare pe deasupra norilor, dintr-o parte a lumii într-alta, dintr-un oras
într-altul, dintr-o tara într-alta. Iar sufletul, acest nucleu gânditor, este
chip al lui Dumnezeu, minuscula icoana a nemarginitului Duh al lui Dumnezeu.
Daca gândul nu-ti poate fi oprit între patru pereti, nu-l stinghereste nici
spatiul, nici timpul, cine sau ce l-ar putea opri pe Dumnezeu, Cel care a creat
toate câte sunt? Ar putea oare sa-I stea în cale peretii, sa-I impuna limite
spatiul si timpul, oricât ar fi ele de infinite, dupa masura noastra omeneasca?
Stapânirea Sa se întinde peste tot locul! Ochiul Sau vede tot si pe toti. Pe
cei ce se ascund în locuri tainice – în creierul muntilor sau în cetati
inaccesibile – El îi vede ca-n palma. Uneori Domnul îsi ascunde fata de la
tine, de parca ar vrea sa te lase în bezna sufleteasca, sa te chinui în ea, ca
sa nu uiti niciodata lumina lui Dumnezeu, cea prin care si sufletul tau viaza
si ca daca Dumnezeu îsi va întoarce fata de la tine si îl va lua de la tine pe
Duhul Sfânt, atunci vei ramâne definitiv în bezna iadului, în chinurile
iadului, si vei cunoaste, fie si într-o mica masura, ce va însemna cândva
pentru tine iadul.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 91
TOATA SUFLAREA
PAMANTULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Toata
suflarea pamântului rasufla, adica nu poate trai fara aer. Toate fapturile
rationale si libere traiesc prin Duhul Sfânt ca si cum ar respira aerul, nu pot
ramâne în viata fara El. „Prin Duhul Sfânt tot sufletul viaza” (Antifon
utrenie, glas 4). Nu uitati ca Duhul Sfânt se afla fata de sufletul vostru în
aceeasi relatie ca si trupul fata de aer.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 463.
LAPTELE FIERBAND
Sfantul Simeon din Dajbabe
Întocmai
precum laptele spumega si se ridica atunci când fierbe, tot astfel se înalta
cel plin de mândrie atunci când se lauda pe sine. Întocmai precum laptele poate
da pe dinafara, tot astfel poate cel plin de mândrie sa saraceasca.
Sfantul Simeon din Dajbabe, The
Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina,
SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53
Sursa: Pr. Dr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu