Un aşezământ medical „S.F.” în
România erei haosului
Ion Măldărescu 29 Septembrie 2019
Centrul Clinic de Boli Reumatismale Ion Stoia
De la geneză
şi până azi, de-a lungul mileniilor s-au scurs epoci ale istoriei umanităţii,
orânduiri sociale, evoluţii, catastrofe… Toate s-au ţesut pe Terra în umbra sau
în lumina omului. Nu puţine au fost dezastrele, OMUL a supravieţuit, uneori a
şi evoluat… nu totdeauna, însă. Împrejurările l-au purtat pe căi temerare sau, după caz, de bejanie, restrişte
şi suferinţă, dar, totdeauna, speranţa l-a ajutat să supravieţuiască şi să
învingă. Asemenea celorlalte vieţuitoare, miliarde de fiinţe umane s-au născut,
au procreat şi, după „legea firii” şi orânduiala Marelui Creator, s-au stins
lăsând loc urmaşilor.
În toată
această scurgere a vremii nu mică a fost menirea slujitorilor lui Esculap şi
Hipocrate. În războaie, calamităţi naturale sau în cele provocate de însuşi,
factorul - om, eforturile lor, unele chiar derulate cu sacrificiul suprem, le-a
înnobilat nu doar misiunea, ci şi personalitatea. Nicolae Constantin Paulescu,
George Emil Palade, Ioan Cantacuzino, Carol Davila, Şerban Minovici, Ana Aslan,
Victor Babeş, Toma Ionescu… vor purta cu cinste şi onoare nobilul blazon al
ştiinţei medicale, făcătoare de bine şi progres. Dar câţi îi mai urmează pe
aceşti „Cavaleri ai lui Asclepios”? Câţi au mai rămas de strajă la reduta
sănătăţii meleagului lui Ştefan, Mircea, Mihai, al celor care şi-au dat viaţa
sub Tricolor? Să nu uităm că „Naţionalism înseamnă doctrina iubirii de
Patrie!”, nu speculaţiile ieftine ale unor politruci de conjunctură. N-am emis
eu definiţia, ci a scris-o „negru pe alb” ziarul francez „Liberation” în 1892.
Transformările
tulburi ale deceniilor postdecembriste şi-au pus amprenta de plumb şi asupra
celor ce au menirea, dacă nu a vindecării, măcar a atenuării suferinţelor celor
afectaţi de maladii sau de inevitabilul proces degenerativ specific vârstei
înaintate, dar să nu uităm că regimurile vin şi trec, oamenii rămân.
După
catastrofa decembristă, care a generat deteriorarea generală economică,
socială, educaţională şi politică, asasinii economici şi corbii globalizării a
impus târguri parcimonioase României. Târgurile lor. Netrebnicele slugi
băştinaşe li s-au aplecat supuse, luându-şi tainul de arginţi. Sistemul de
sănătate din România a suferit, etapă cu etapă, ministru cu ministru, nefaste
transformări de substanţă, care au sau l-au deteriorat permanent, preocuparea
statului pentru cetăţenii săi fiind un „accesoriu” nesemnificativ, păgubos şi,
sine die, uşor şi „demn” de neglijat, cu trimitere la „cugetările” diabolice:
- Prima
poruncă din cele zece, încrustate în pietrele „Guidestones” din Georgia,
S.U.A., presupuse a fi poruncile de căpătâi ale „Iluminaţilor”, sună astfel:
„Menţineţi populaţia lumii sub 500.000.000 de oameni pentru a rămâne în
echilibru perpetuu cu natura”, scop pentru care, Dacian Cioloş, prin diabolicul
„Codex alimentarius” a introdus otrava în alimentaţia publică a românilor.
Rezultatul: milioane de oameni bolnavi. Vivat concernele farmaceutice!
Îmbolnăviţi oamenii, apoi administraţi-le droguri… pe banii lor.
- La rândul
său, Henry Kisinnger, diplomat, om de știință şi politic american a afirmat:
„Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față
de lumea a treia, pentru că economia S.U.A. va necesita cantități mari și tot
mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.
[…] Populaţia lumii trebuie să scadă cu 50%. […] Dacă facem ceea ce este
necesar, toate șansele sunt în favoarea noastră. […] Cine controlează
aprovizionarea cu alimente controlează oamenii; cine controlează energia poate
controla întregi continente; cine controlează banii poate controla lumea”.
Deşi starea
de sănătate a naţiunii s-a degradat de la o zi la alta, de la un an la altul,
sub regimul Băsescu-Boc au fost desfiinţate zeci de spitale, altele, lăsate în
paragină şi în „grija” netrebnicilor căţăraţi la bisturiul asasin al
genocidului social, drept pentru care, în urmă cu aproape un deceniu, pe vremea
lui Papură Vodă al treilea din păguboasa dinastie postdecembristă a
Cotrocenilor (a se citi regimul Basescu-Boc) scriam: „Statul român s-a descotorosit
cu lejeritate şi «celeritate» - vorba unui plăvan - de obligaţiile ce-i revin,
cadorisind unităţile spitaliceşti administraţiilor locale, fără însă a le aduce
mai întâi pe «linia de plutire». Maternităţi desfiinţate, instalaţii învechite,
deteriorate şi depăşite moral, generatoare de accidente şi incendii finalizate
cu victime omeneşti. Din spitale lipsesc perfuzoarele, reactivii necesari
pentru analize, filmele de radiologie, în unele până şi vata, pansamentele
sterile, ca să nu mai amintesc de deficitul de oxigen, de combustibilul necesar
încălzirii pe timp friguros, de hrana insuficientă şi de strictul absolut
necesar tratamentului bolnavilor. După operaţiile efectuate în condiţii
precare, pacienţii sunt « eliberaţi », de fapt daţi afară din spital, unii
dintre ei nefiind apţi să stea pe propriile picioare... Sănătatea bolnavă a
sistemului medico-sanitar românesc se află în stare gravă, metastaza fiind
stadiul cu care poate fi comparată, iar eventualitatea ca România să fie târâtă
într-un război - care nu-i al ei - impune pregătirea celor necesare pentru
înmormântare”[1]. „Nimic nou pe frontul de V(E)st!”.
„E pour si muove!” (Galileo Galilei,
1633)
Am
considerat imperios necesară prezentarea sumară a celor de până aici, tocmai
pentru a putea reliefa excepţia rarisimă, pentru că ea există… sper, nu
singura: poartă denumirea Centrul Clinic
de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, Bucureşti, care prin excelenţă poate
susţine în zilele noastre replica celebrului fizician filosof, matematician şi
astronom ialian „E pour si muove!”. Un pacient care, după participarea la una
sau mai multe „cruciade” prin saloanele unor spitale din România unde gândacii
fac plimbări de promenadă intră pe poarta acestui aşezământ medical de certă
valoare va fi derutat. Oricât de zgârcit ai fi în elogii („nimeni nu-i
perfect”), odată intrat prin filtrul selecţionării de la camera de internări,
bunul simţ impune recunoaşterea seriozităţii, a ordinii şi curăţeniei care
patronează totul: termenii respectuoşi de adresare, solicitudinea nedisimulată
a personalului de deservire, îndrumarea însoţitoarei spre salonul de găzduire,
mobilat modern, unde domneşte ordinea şi curăţenia şi unde tradiţionalul pat
metalic se transformă ad-hoc într-un spaţiu confortabil nestresant... o noptieră,
o masă, o chiuvetă şi un spaţiu modern adecvat pentru nevoi uzuale.
Adaptarea se
face aproape instantaneu, iar pacientul ezită în constatare, punându-şi
întrebarea dacă ceea ce se întâmplă este real sau trăieşte un episod S.F. Da!
totul este real şi se întâmplă într-un aşezământ medico-sanitar din România
anului 2019. Centrul Clinic de Boli
Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, Bucureşti, este cu adevărat un spital cu dotări
corespunzătoare, cu echipamente de înaltă performanţă, ce reprezintă un câștig
pentru sănătatea românească şi se înscrie în eforturile pe care personalul
medical de înaltă pregătire al spitalului, îl face pentru asigurarea celor mai
bune condiţii de tratament.
După scurt
timp de la „incartiruire”, apare medicul curant, căruia pacientul i se
„spovedeşte” mărturisindu-i „păcatele” suferinţelor afecţiunilor sale. Răbdare,
politeţe, profesionalism, sunt primele leacuri care-i sunt administrate
pacientului, efectul instantaneu fiind încrederea şi speranţa. Acurateţea
metodologiei de recoltare a probelor, tratamentul, disciplina şi, din nou
profesionalismul, sunt factorii „dictaturii sănătăţii” instaurate benefic în
spaţiul spitalului. De la infirmieră la vârful ierarhiei aşezământului viaţa se
împleteşte şi se armonizează cu cea a pacientului, spre beneficiul tuturor,
deci, chiar în metastaza sistemului medical-sanitar din România, dacă se vrea,
se poate!
Desigur,
străvechea zicală românească, cea cu peştele şi curăţirea lui poate fi
interpretată şi altfel: de la cap pleacă sănătatea organismului. Profesionişti
precum conf. univ. dr. Cătălin Codreanu - managerul Centrului, Dr. Carmen Adine
Petcu, Dr. Emilia Maria Georgescu, Dr. Mariana Braicu, Dr. în ştiinţe medicale
Claudiu Popescu, Dr Carmen Mihaela Zainea, Dr. în ştiinţe medicale Bogdan Horia
Chicoş, Dr. Denis Demira Mărculescu, Dr. în ştiinţe medicale Corina Mogosan,
Dr. Alina Rădulescu, Dr. Rodica Ştefania Daia, Dr. Mihaela Agache, Dr. Luminiţa
Enache, Dr. Denisa Elena Moscalu, Dr. Camelia Enache, Dr. în ştiinţe medicale
Georgiana Dinache, cu toţii nobili şi demni medici, ajutaţi de asistente precum
Cristina Stănescu, Raluca Bănuţu, Mihaela Chiaga... şi infirmiere, cu toţii,
Oameni.
Unitatea
spitalicească funcţionează sub patronajul Primăriei Capitalei şi cu ani în urmă
fusese concepută-prevăzută cu bucătărie proprie, dar ex-primarul medic de
atunci, Sorin Oprescu avea pe cineva apropiat care poseda o firmă de catering…
iar, după cum se cunoaşte, „vespasienele n-au miros”[2] (deşi put). Spitalul a
rămas fără bucătărie proprie… până astăzi. Lăudabil, Consiliul general al
Primăriei Capitalei sub coordonarea actualul Primar General al Capitalei,
Gabriela Firea a alocat - în mod binemeritat - un sprijin pentru reamenajarea
aşezământului şi reconfigurare pozitivă a unor neajunsuri. Actul în sine se constituie
într-o recunoaştere obiectivă şi onorantă a întregii echipe de oameni ai
sănătăţii publice, pe care nu doar pacienţii, ci toţi cetăţenii Ţării trebuie
să-i respecte şi să-I ajute întru realizarea a ceea ce şi-au propus: Sănătatea
Naţiei!
--------------------------------------
[1]
https://www.art-emis.ro/analize/metastaza-sanatatii-romanilor
[2] Împăratul roman Vespasian (69-79
d.H.) a impus taxe asupra closetelor publice, de unde şi denumirea de
vespasiene a acestor toalete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu