Am dreptul să fac
comparaţii
Marius Albin
Marinescu
15 Septembrie 2019
Jumătate din viaţă trăită pe vremea
comunismului, jumătate în aşa-zisa „democraţie”- am dreptul să fac comparaţii
După
treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, mi-am dorit să
sintetizez avantajele și dezavantajele,
punând la bătaie experiența mea ca trăitor în cele două regimuri în două
perioade identice ca timp parcurs. La „rivoluție” aveam 32 de ani, acum am 62
de ani, deci 30 de ani trăiți în „democrație”.
Diferența de doi ani, ca bebeluș,
nu o am în memorie, amintirile mele datând de la vârsta de patru ani, ceea ce
înseamă că experiențele pe propria piele privind cele două sisteme sunt exact
50-50%. A fost mai bine sau mai rău „pe vremea lui Ceaușescu”? Să vedem
împreună, să încercăm o sinteză cât mai simplă și obiectivă…
Din start le
spun sfetodocților progresiști că nu sunt un „nostalgic al comunismului”, ci
sunt nostalgic după tinerețea mea, ai căror cei mai frumoși ani s-au nimerit să
fie în perioada blamată acum de propagandiști și ignoranți. Nici măcar nu am
fost membru de partid, fiind printre puținii care au avut curajul de a refuza
„invitația” activistului P.C.R. de a mă înscrie în rândurile partidului.
Deși am
participat în primele rânduri la mascarada numită impropriu „revoluție”, mi-au
trebuit cinci ani ca să-mi dau seama că am fost unul din miile de naivi
folosiți pe post de carne de tun de cei care puseseră la cale evenimentele din
decembrie 1989 în laboratoarele serviciilor secrete din străinătate. Cozile de
topor trădătoare din România au fost simple marionete executante ale loviturii
de stat, fiindcă asta a fost - nu revoluție! -, majoritatea acestor simple
unelte în mâinile străinilor fiind alogeni. Primul guvern condus de Petre Roman
avea în componență numai evrei, excepțiile care întăreau regula fiind un
ministru țigan și altul român. Cică scăpasem de comunism, dar eram conduși de
odraslele evreilor bolșevici care aduseseră comunismul pe tancurile sovietice
și s-au oploșit aici ca să extermine floarea intelectualității și
spritualității române, tinerii și preoții pe care i-au ucis sau i-au aruncat în
închisori. Deci, din puctul acesta de vedere nu s-a schimbat nimic, suntem tot
sub cizmă evreiască! Ceaușescu reușise să mai rărească din evreii aflați în
funcțiile de conducere, dar se vede treaba că nu a fost suficient și este păcat
că nu a avut curajul să meargă cu „epurarea” până la capăt.
Primul
câștig evident adus de „revoluție” a fost din zona libertăților omului: dreptul la liberă
circulație. Pe vremea lui Ceaușescu doar oamenii Securității primeau dezlegare
să mearg în Occident ca turiști. Excursiile în U.R.S.S. și China erau tentante,
dar prea scumpe pentru buzunarul meu. Eu am fost doar în Bulgaria, o singură zi
cu plecare de pe litoralul românesc. Până și o excursie în Ungaria comunistă și
prietenă mi-a fost refuzată, fiind verificat
de securiști după plătirea avansului de înscriere. Culmea este că am
fost controlat pe banii mei, conform funcționarei de la O.N.T. care mi-a
returnat avansul cu suma diminuată după scăderea „taxei de verificare”! Acum a
plecat cine a vrut și unde a vrut, a apărut fenomenul de migrație economică.
Dezavantajul pentru poporul român rezultat de aici: scădere demografică
abruptă, depopularea țării prin această migrație economică și deschiderea
astfel a unei „portițe” suplimentare pentru imigrația persoanelor din afara
Europei, impusă de globaliști conform „Planului Kalergi” de metisare a
popoarelor europene, prin invocarea lipsei forței de muncă autohtone, asta pe
lângă imigranții musulmani și africani băgați pe gât de Iohannis cu Merkel a
lui.
Veniturile
cetățenilor au scăzut. Dacă înainte de 1990 românii făceau economii și depuneau
bani la C.E.C., după apariția băncilor mulți cetățeni au devenit datornicii
acestora. A scăzut nivelul de trai, aspect evidențiat cel mai bine prin
micșorarea semnificativă a clasei de mijloc, foarte puternică înainte de
evenimentelre din decembrie 1989. Acum societatea este alcătuită din foarte
puțini milionari în euro, ceva mai mulți oameni de afaceri bogați, o clasă de
mijloc anemică, majoritatea populației săracă/sărăcită și mulți pauperi, oameni
supraviețuind unei sărăcii extreme.
Proprietăți.
După 1990 a crescut simțul proprietății, majoritatea românilor, chiriași pe
vremea comuniștilor, acum sunt proprietarii apartamentelor în care locuiesc. Pe
vremea când era primar și avea șapte case, Iohannis se arăta intrigat într-un
interviu că sunt prea mulți proprietari în România, aproximativ 80% din
populație, în timp ce în Germania același procent stă în chirie, doar 20%
dintre nemți fiind proprietari de imobile. Din păcate, mulți români au început
să-și piardă proprietățile imobiliare din cauza împrumuturilor făcute la bănci,
pe care nu le-au mai putut achita sau prin sărăcire extremă și imposibilitatea
achitării utilităților furnizate (curent electric, gaz metan, apă, salubritate,
etc.).
Educație. Cu siguranță învățământul era mult
mai performant „pe vremea comuniștilor”, când orice absolvent de liceu avea
cunoștințe de cultură generală solide, iar absolvenții școlii generale posedau
suficiente noțiuni de istorie, geografie și biologie, ca să nu se facă de râs
în societate. Pe vremea aceea nu cred că era posibil să mă întrebe cineva dacă
atunci când am fost în Cuba am mers cu autocarul și dacă-i grea „limba
cubaneză”. Acum am fost întrebat! Cursurile unei facultăți erau accesibile doar
în urma unui dificil examen de admitere, care tria din start candidații. Acum
orice tâmpit poate să fie absolventul a cinci facultăți dacă părinții sunt
dispuși să-i plătească „studiile”. Casierele și cei care aranjează marfa în
rafturi la supermarketuri sunt absolvenți de drept, jurnalism sau „geografia
turismului”.
Sănătate. Sistemul medical era gratuit și mult
mai sigur înainte de 1990, nu erai expus virusurilor din spitale. În 1973 am
luat o hepatită epidemică de la liceu și am stat o lună la contagioși. La șase
dimineața femeia de serviciu spăla cu clor pardoseala din saloane și holuri, iar
noptierele fiecărui pacient erau spălate cu spirt medicinal. Ambele operațiuni
se repetau la ora 18. În maternități nu aveau acces decât femeile care urmau să
nască și personalul medical, holurile nu erau invadate de clanurile țigănești aducătoare de microbi. Copiii erau vaccinați
în școala generală cu 4-5 vaccinuri și a doua zi venea o asistentă să verifice
dacă au existat reacții adverse. Chiar dacă tehnica nu era așa evoluată ca acum
(firesc, au trecut peste 45 de ani de atunci - n.r.), asistența medicală era la
înălțime și persoanele internate se aflau în siguranță, până și mâncarea de
spital era acceptabilă.
Alimentația. Produsele alimentare erau naturale,
nu conțineau tot felul de E-uri otrăvitoare. Fructele și legumele nu erau
modificate genetic și aveau un cu totul alt gust decât ce mâncăm azi. Până în
anul 1980 s-au găsit de toate, rafturile magazinelor erau pline de produse
indigene (mezeluri și brânzeturi de calitate) dar și marfă de import (cafea,
citrice, banane, băuturi alcoolice). După 1980, când Ceaușescu a fost obligat
de mafia financiară evreiască să-și achite împrumuturile și a „strâns șurubul”
pentru economisirea banilor, au dispărut mai toate, în rafturi au rămas doar
conservele prăfuite. Alimentele de bază s-au raționalizat, uleiul, zahărul,
carnea erau pe cartelă. În unele orașe și pâinea se vindea pe cartelă. Cu toate
acestea, mai toți aveam frigiderele pline, unii își achiziționaseră lăzi
frigorifice ca să le umple cu provizii. Alimentele lipsă se procurau prin
relații (pe care toţi ler aveam - n.r.), prieteniile cu vânzătoarele de la
„Alimentara” erau la mare cinste și prin „turism alimentar”. Aveam prieteni
care mergeau săptămânal de la Sibiu, (la Râmnicu Vâlcea, oraş pe care Radio
„Europa liberă” îl declarase „oază a capitalismului în România”, în perioadfa
când prin-secretar al judeţului era Teodor Coman - n.r.), la Slatina sau chiar
Scornicești ca să cumpere carne la liber.
Era o
minciună vehiculată de propaganda securistă pe toate canalele sociale: cum că
datorită lui Nicu Ceaușescu, instalat ca prim-secretar aici, la Sibiu se găseau
de toate și că erau oprite tirurile cu produse alimentare pentru export, iar
marfa confiscată de autoritățile locale ajungea pe rafturile alimentărilor
sibiene. Aiurea! Eu mă duceam la Călimănești ca să-mi procur untul, deci eram
„procuror” că mai tot timpul alergam „să procur” câte ceva! Mai îmi trimitea
taică-meu de la București diverse delicatese și fructe exotice. Cu toate aceste
lipsuri, nu răscoleau oamenii prin gunoaie după mâncare, doar țiganii pentru
hrană la porci și nici nu a murit nimeni de foame.
Siguranța cetățenilor. Înainte de 1990 circulam liniștiți
și la trei noaptea pe jos, fără ca cineva să ne atace. Patrulele de miliție
străbăteau noaptea orașele, iar infractorii nu aveau curajul să comită
tâlhării. Acum ți-e frică și ziua să circuli prin unele cartiere rău famate.
Timp liber. Înainte de 1990, deși se lucrau șase
zile săptămânal, românii aveau mai mult timp liber decât acum. Exista și o
sâmbătă liber oferită lunar, așa-zisa „SRL” (săptămână redusă de lucru), dar nu
se prea acorda. În schimb, serviciul începea la ora șapte, iar unde se lucra
două schimburi, chiar la ora șase. La trei și jumătate mai toată lumea era
acasă și avea timp liber berechet pentru relaxare și distracție. Acum se începe
munca la ora 9 și se stă cel puțin până la ora 17, așa că restul zilei este
compromis, organismul are nevoie de odihnă. „Pe vremea comuniștilor” tot omul
mergea la mare și la munte ieftin cu bilete de la sindicat. Acum concediile la
Mamaia sunt doar pentru beizadelele de bani gata.
Consumul de alcool și droguri. Înainte de 1990 nu existau droguri,
în schimb se consuma alcool la greu (de notat că restauranturile şi barurile nu
serveau băututi alcoolice decât după ora 10.00 dimineaţa - n.r.), mulți
deveniseră dependenți. Oricum, pentru alcoolici existau și există șanse de recuperare, dar pentru dependenții
de droguri clasice și etnobotanice șansele sunt foarte reduse.
Violența și pornografia. Agresivitatea românilor era redusă
înainte de 1990, de agresiuni împotriva cadrelor didactice nu auzise nimeni,
elevii își respectau profesorii. Acum, filmele americane violente de pe toate
canalele s-au reflectat în viața cotidiană, toți imbecilii se cred Bruce Lee
sau Chuck Norris și se dau „cocoși” în societate. Invazia de filme pornografice
de la televizor și pe internet, a crescut numărul dereglaților psihici,
homosexualitatea a căștigat în fața normalității, s-au înmulțit pedofilii și
violatorii.
Criza combustibililor și cea
energetică. Tot după
1980 s-a raționalizat benzina și motorina, în plus a apărut circulația
selectivă a autoturismele duminica, o duminică circulau numerele cu soț, în
cealaltă numerele impare. Tot mai frecvent se întrerupea curentul pe timpul
nopții, programul televiziunii naționale s-a redus la două ore de emisie. Seara
citeam în pat cu lanterna, la bucătărie aveam o lampă cu gaz pentru urgențe. Au
apărut și problemele inerente cu căldura și apa caldă, care nu mai erau
permanente. Familia noastră nu a fost afectată fiindcă aveam gaz metan și
încălzirea apartamentului era asigurată de două sobe de teracotă, iar la baie
aveam un „Junkers” din R.D.G. pe gaz și astfel aveam apă caldă tot timpul.
Mă opresc
aici, fiindcă a fost vorba de o sinteză, nu de un studiu complex pentru o cercetare sociologic-științifică[1].
----------------------------------------------
[1]http://www.justitiarul.ro/jumatate-din-viata-traita-pe-vremea-comunismului-jumatate-in-asa-zisa-democratie-am-dreptul-sa-fac-comparatii/
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/am-dreptul-sa-fac-comparatii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu