ORGOLIILE ȘI
IAR ORGOLIILE!
Orgoliile imperiale…!
…Orgoliile și iar
orgoliile! Câte nu ne aduc orgoliile, mai ales în cele ale fatalismului uman!
Căci se știe de când lumea, că mândriile aduc mai multe suferințe decât
bucurii! Dar, când orgoliile stăpânesc vârfurile imperiale, deci pe conducătorii
acestora, atunci istoria Omenirii poate cădea
în multe neajunsuri și suferințe. Aceste orgolii și lipsa de bune
judecăți în acțiunile întreprinse nu sunt noi în istoria universală.
Primului Razboi Mondial orgoliile
imperiale i-au deschis dezlănțuirea. Dacă orgoliului imperiului austro-ungar nu
i se alipea și orgoliul kaizerului
Wilhelm al II-lea, țările europene își vedeau bine de ridicarea bunăstării lor
economice, iar Germania, ca un exemplu, nu ajungea în Franța și Anglia, adusă
apoi la starea în care a fost adusă, față de înflorirea economică la care se
afla înainte de război.
Dar…, așa-s
orgoliile imperiale!
Dar pana nici sultanul Baiazid, zis
“fulgerul”, nu ajungea legat de coada camilei si sfârtecat, daca orgoliul lui
nu-l întâlnea pe cel a lui Timur, și nici Despina, frumoasa lui din serai, nu
ajungea să-i împlinească lui Timur orgoliul de a fi servit cu o cafea pe targa
lui, fără nici o haină pe ea! Ce să mai mergem pe la Hanibal si cartaginezii
lui, ori pe la Traian și legiunile lui ori aiurea, cand avem orgoliile vremilor
noastre moderne!
Abia se ridicase Europa puțin pe picioare,
abia reușiseră țarile lumii să-și înstrămeze viața cu pace si muncă, abia se
luminaseră orizonturile bunei credințe
și bunei înțelegeri după “primul Război Mondial”, când iată, orgoliile
Hitler-Musolini-Stalin. Urmarea fu o altă prăpastie: al ”doilea Război
Mondial”, din care crescu iar un hibrid de imperiu, cel comunist-sovietic. Nici
bastionul sovietic nu ținu mult, dar urmările lui au fost dezastruoase, în
cădere trăgând în prăpastie toate țările subjugate imperiului.
Dar era o vreme cand, orgoliul
comunist-sovietic se întâlnea cu orgoliul American și când, întradevar erau
doua forțe mondiale, atunci s-ar fi putut face multă îngrijire pe planetă, o
inflorire economică a tuturor ființelor umane, o inflorire ecologică a mediului
natural, zidi o pace și bună cooperare între popoare! Dar, nu și nu! Orgoliile coloșilor
împingeau spre militarizări, să-și arate mușchii forței lor, unul altuia, în detrimentul
economiilor naționale cuprinse în cercul lor, mai speriind și lumea din jur, fără
să apeleze la înțelepciunea istoriei trecute. Istorie ce stă și azi ca o
oglindă in fața popoarelor ce se chinuiesc să iasă din dezastre!
Care sunt orgoliile zilei de azi? Ne place
nu ne place, adevarul este că azi avem a face cu niște “orgolii religioase”și,
ca orice orgolii, urmăresc niște planuri
și idei înspre al căror viitor însă,
orizontul pare destul de încețoșat. Lumea se întreabă dacă totuși, orgolioșii
au vreo siguranță că în final
scopul lor va fi trainic și folositor umaniățtii? Sau v-om deveni un
“babilon biblic”, cu o prăbușire și mai răsunătoare ca a tuturor vremurilor! SĂ
sperăm in Dumnezeu că ne va ocroti Planeta!
Talanții aceia, pe care Dumnezeu i-a dat cu
împrumut, aveau simbolul iubirii și al îmulțirii acesteea, nu al îngropării
lor, pe când orgoliile ni se par niște talanți ai deavolului care aduc
suferințe și nenorociri; și deci, să fie îndepărtate orgoliile de cei ce
primesc talantul iubirii adevărului împrumutat de la Dumnezeu pentru a conduce
destinele omenirii! Să ne luminăm cu toții mintea și să dăm faptelor noastre
valoarea iubirii și curățeniei, atât a
Planetei cât și universului nostru interior sufletesc!
Căci a zis
Dumnezeu: Eu sunt Calea, Adevărul și
Viața!
Ioan Miclău Gepianu
9/11/2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu