FERGHETE - ÎN DORINȚA ŞI CINŞTIINȚA DE DULCE ROMÂNIE CU OMENIE, CU VEŞNICIE

ÎN DORINȚA ŞI CINŞTIINȚA DE DULCE ROMÂNIE CU OMENIE, CU VEŞNICIE

~*~

Dragilor redactori, de cultură cu spirituală avengură națională-

iubire pe verticală,

iubire de şcoală de dincolo de şcoală,

de pe orizintală cu deal, în Ardeal

mai la vale/ în aval,

cu sute de catarge pur sânge, ridicat bloc, pe verticală,

că sutele de catarge Eminescu pur sânge,

în lege, ca un rege,

care... regal fără egal național învinge,

val cu val pe val, în bloc construit aman

pentru muncitori, pentru a țării viitor sub tricolor,

cu slogan, pentu popor cioplit din bardă/ topor, în luptă fățişă din faşă,

că socio-uman la noi nu se trăieşte şuhan, niciodată, în van

(nedumerit sunt ca cel mai iubit,

care în Ghețimani s-a îndoit-cerând: "Doamne ai milă de mine, Doamne, Doambe, ia suferința, acest pahar,

potir, de doină şi de lumină de pimină",

socotea socotind ca Decartes: "mă îndoiesc, deci cuget să exist altruist şi optimist, artist,"

(îmi tot mulțumiți, mă fiertiți, fierbeți,

dar care vi motivul că nu mă publicați?

să-mi dați public cuvântul,

Dumnezeu-Hristosul, avândtul: mentalitatea, sănătatea şi dragostea, verticalitatea morală,

ca cei botezați din pântece responsabilizați,

în pântece de mamă cu dragoste pururi maternă,

eternă, de seamă,

muiere cu năframă,

în elocvență cu evidență de aramă/

defăimată, că-i prost îmbrobodită,

dar voi cu mulțumiri pentru fiul lui Veronica Puşcaş şi a lui Ferghete Dragomir,

cu iz de România, în prohibiție,

deşi de mulțamuri mi plin podul,

în ecuație fără lehminte şi lamentație,

că nu m-am plâns

eu,

ca fiecare avându-mi aparte divinul problemei, ca la carte, tei înfloriți pe alei,

cu nădejdea ca soluție,

şi mă întreb, că nu-mi văd operele mele publicate, nu le văd realitate palpabilă, opere publicate,

deşi inedite, originale,

pentru a aduna, pentru: semeni, binele,

ca nu ni se gate zilele

(dovediți-mi contrarul că să-mi dovedesc meritrocrația, provocarea provita, în România

cu răsărit de soare şi căldură de om, Dom;

dovediți-mi mie, viață-mi simetrie către Hristos Hristos

măsurat, în talanții nativi, înmulțiți, în har,

dar mai ales voi dovediți-vă generozitatea, dragoste dezinteresată şi veritabilă artă,

arătați-mi dezinteresat că sunteți aur cenuşiu strecurat şi luminat,

că Dumnezeu artistic v-a rostuit,

rânduit şi menit,

s-aveți cu tupeu pe Dumnezeu,

călăuză cu natură în culori-curcubeu,

templu, echilubru, pur şi simplu exemplu,

că nu vă risipiți şi nu vă îngropați talanții:

obiectivul muncii şi obiectivul vieții cu elexirul si izul trandafirului tinereții,

de România,

chiar dacă pe lângă flori sunt şi spini pentru a lui Iisus cununi,

pentru că a făcut minuni ca lumină,

în corola de lumini al lumii de pace şi pâine

trasă din trecut glorios, de dulce şi de ce-ți doresc, eu dulce Românie? cu veşnicie

şi Omenie,

în dragoste şi dor la curți de mare trecere,

în am dragoste şi dor,

în dorința şi conştiința, credință şi mare speranță,

că n-am să mor

şi am să rasar,

deşi n-am apus niciodată,

în munții Carpați cu vatră de piatră, munții trăind

ca frații,

trăind artistic, tot laolaltă nedespărțiți vreodată.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete