CA UN CONSENS/SENS, DE DANS, ÎN UNIVERS: POEM CU POEM, ÎN VERS CU VERS

CA UN CONSENS/SENS, DE DANS, ÎN UNIVERS: POEM CU POEM, ÎN VERS CU VERS

Moto: "Dnezeul cerului va ridica o împărăție care nu va fi nimicită" (Daniel 2:44, Biblia sinodală, 2001); "Un fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui" (Isaia 9:6, Cornilescu, 1996)

~*~

Ca un ghiduş pe derdeluş la săniuş către cer Iisus cu zare albastră,

laudă de zestre, cu zâmbet de geocondă, mona lisa, cântec baladă-floare albastră

şi Veronica Micle a lui Emin gătită mireasă, legendă, căprioară-lebedă

nemurită-n a soarelui autohtonă, autentică, nu prea dusă la biserică pe arca salvării,

deşi întruchipa pe mesia durerii şi pe Mesia iubirii,

ca natură a naturii şi fire a firii

şi, ca fire a firii şi disperării,

ca muşcată albastră în glastră pe pervaz de fereastră,

Haiku Pavel Ilinca, introvertită inventiv leonardo Da Vinci,

cu larg sens de unuvers, cuprins, în vers cu vers că timpu ca nisipul din clepsidră

ne pierdu pur şi sumplu

şi din ce a fost sus națiunea, sus Iisus mai presus,

că ne fu, dar că fu din frumoasă poveste, istorie,

din templu ei, exemplu ne pierdu,

că totul fu cum fu bună veste de poveste,

de casa împărătesei Maria de multă lumină

şi căldură de om ca înflorirea de pom în rodnică grădină roindă în deplin de albină şi regină,

în nuntă roindă deplină, divină zburând din floare-n floare pentru miere şi polinizare, prin via livadă, pentru rod şi polenizare de binecuvântare întru răsărit de soare,

că se umplu cu lumină de Crăciun casa ei de împărăteasă,

de născătoare de Dumnezeu în culori vii-curcubeu, de Dumnezeu cuvântu din care făcu cerul şi pământul,

că fu să ne nască fecioara de România pe Eminescu,

al cuvântului Mesia în iesle dobitocească,

în lumină omenească şi dumnezeiască-bisericească, prin Dumnezeu cuvântul să limpezească

şi, în numele lui Emanuel, Iisus şi, în patria maternă limba română cu îndemână

să ne nască/ori, în gramatică peste mână, să ne îngăimăcească,

să ne sfințească, apostolească, prin durerile facerii,

ca veşnicia florii albastre cu zâmbet de zâmbet buchet concret a poeziei, muşcată albastră,

din glastră aflată pe pervaz de fereastră, dalbă-crin să ne zâmbească,

surâdă, bisericească,

întru răsărit de soare de România profundă, tainică şi mare, cum s-a mai pomenit şi a cântat/încântat, Bacovia,

pe strune de vioară pomenit, dar hapsânii lumii de bine ne-a vitregit, ne-a înțărcat ca nebotezați ne-a furat

şi alături de Eminescu şi Hristos pe crucea lui ne-a răstignit,

deşi, în ieslea dibitocească, fu să se nască pruncu fericit, luminat,

c-are mult de suferit şi lumea de mântuit

îngând albastră minune de înțelepciune Eminescu- "leonardo da vinci,"

zarea albastră a noastră pur şi simplu

cu sus națiunea ca națiunea să ne fie fericită, în albastră dimensiune de înțelepciune, cum nu mai fu albastră-astrală, frumoasă,

la români ca Hristos generos, în casă

şi, ca nichita stănescu verde de albastru,

tot tezaur din patrimoniul nostru-laudă de zestre, de zări albastre-

curiculum vite-național raportată cu casa-casă la masa-masă,

mondial-universal cu pace şi pâine, liturghie rodnică-n spice-

pâine şi pace trasă-n mâine,

în drept de a fi laudator temporis acti

magna cum laude: undă românească verde

cu sens şi consens, în dans de vers cu sens,

în univers cu larghețe de noblețe şi frumusețe, cu vers după vers

magna cum laude că baba oarbă încă bâza, bâza, cu principii de biblii...

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE