Melania Rusu Caragioiu - ,,EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ” : HOREA, CLOȘCA și CRIȘAN

,,EROI AU FOST, EROI SUNT  ÎNCĂ” :  HOREA, CLOȘCA și CRIȘAN

       Cuvânt omagial de Melania Rusu Caragioiu la Marea  Sărbătoare ,,Limba Noastră cea Română” , 31 august 2019, închinat la Bisericuțà din Albac,  acum în Olănești-Vâlcea, Lăcaș duhovnicesc unde a fost botezat Horea.

      Apropierea de spațiile sfinte ne îndeamnă la o anumită reculegere , de împăcare în eul nostru. Împăcare, liniștire, umilință duhovnicească revărsată peste noi din înalt. Îl simțim pe Dumnezeu aproape. El este în noi, dar noi uităm adesea. Dacă ne uităm în jurul nostru totul este o minune pe care o datorăm Domnului Dumnezeului nostru, iar nepotrivirile,  sunt ispitele, lucrarea potrivnicului care se zbate în a aduce răul și nefericirea. Omul este supus deseori samavolniciilor vremurilor, vieții , cum zice cronicarul,  le cade victimă încercând să le îndrepte. Dar voia Domnului este cea care, de fapt, este hotărâtoare în decurgerea faptelor , urmărind lămurirea, purificarea, întărirea credinței noastre.

Istoria adevărată este cea care ne spune ce a  fost, dar ea nu întotdeauna dezleagă firul care a determinat evenimentele și astfel, se pot întâmpla perioade lungi nedeslușind cauzele și urmările acestor cauze. Ne mai spunând despre ascunderea voită a adevărului de către cei care scriu istoria.

Ne găsim la Schitul Albac, loc sfințit și istoric,  care a văzut cu ochii vremii multe fapte care s-au petrecut în jurul lui. Acest schit vechi, chiar dacă nu are scris pe răboj data punerii temeliei lui sfințite, vorbește prin faptul că înainte de 1784, când Eroul  Horea din Albac, împlinea 54 de ani, acest schit a existat  și în cristelnița lui a fost borezat copilașul Horea, devenit prin eroismul său:-Horea- Crăișorul Munților. 

După marii istorici: Constantin C. Giurescu,  David Prodan, Ion Rusu Abrudeanu,  istoricul german Adam Friedrich Geisler și nenumărați alții, găsim  istoria Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.  Acești  trei mari eroi români, Horea, Cloșca și Crișan, înainte cu cinci ani,  de Revoluția franceză , în 1784, au avansat în cererile și lupta lor dorința iobagilor români de libertate, egalitate și fraternitate, răsculându-se împotriva ,,domnilor de pământ”.

De patru ori Horea= Vasile Nicola =Nicola Ursul  a făcut drumul din Albac  până la Viena, reușind să fie primit de Împăratul Iosif al II-lea, cerând desfințarea iobăgiei și drepturi egale pentru toți românii cu drepturile tuturor locuitorilor  din Ardeal. Horea din Albac era știutor de carte și de scriere, de meserie era lemnar, constructor de biserici din lemn, dintre care și cea din Comuna Cizer, biserică mutată în anul 1967 la Muzeul Satului din Cluj-Napoca.

În toamna anului 1784 moții se răscoală cuprinzând toate zonele Munților Apuseni, până în Sud la Defileul III al Mureșului. Răscoala a durat din toamnă până în apropiere de Crăciun, Horea hotărând întreruperea luptelor. Împreună cu Cșoșca se ascunde în pădurile din jurul Albacului.

 Este trădat, sunt trădați, prinși și duși la închisoarea de la Alba Iulia. Sunt interogați în ,, șase rânduri” dar nu mărturisesc nimic. Iosif al II-lea redactează actul  de execuție a acestor doi eroi lăsând la dispoziția executorilor modul grav, corecțional și de îngrozire în  aplicare a pedepsei capitale. În 1785 pe un mic deal de lângă Alba iulia sunt executați, întâi Cloșca și apoi Horea, torturați crunt prin lovirea cu roata, frângerea trupului, ,,tragerea pe roată”. Apoi cruzimea și defăimarea au continuat  și pentru a o aduce la cunoștința  tuturor. Trupurile lor au fost sfârtecate și părțile acelea sfâșiate au fost atârnate   prin sate. O mână a lui Horea a fost atârnată de un gorun la Țebea  și pomul gigant poartă și azi numele de Gorunul lui Horea. La poalele acestui gorun a fost înmormântst Avram Iancu.  A fost prins, la puțin timp și Crișan , întemnițat și el, dar Crișan nu le-a mai dat călăilor satisfacția de a asista la torturarea lui sângeroasă, ci și-a pus capăt zillor în închisoare.

 Astăzi din gorunul lui Horea mai există trunchiul viguros despicat de vreme, având doar o mică coroană, întinerită,  de ramuri.

Casa eroului Horea a  fost cumpărată de I.C. Brătianu și  strămutată pe moșia acestuia  în localitatea Florica.

Neamul românesc își amintește cu pioșenie, respect și fală, de acești eroi martiri pentru drepturile românilor iobagi din Transilvania și le consfințește memoria prin nume de instituții, obeliscuri, străzi,  școli și prăznuirea numelui și memoriei lor.

Autoarea acestor rânduri este fosta elevă din clasa a doua de la Școala primară din Vața de jos, învecinată cu Țebea, școală care își făcea sărbătorile la Țebea cântând cântece patriotice și cânece populare specifice văii Bradului (orașul minier de aur-Brad) Se cânta întotdeauna și  Marșul lui Iancu, din care redau o strofă și refrenul:

,, Cincizeci de oi despoaie

,, Și prin frigări le pun,

,, De cântec de cimpoaie pădurile răsun’ ,

 ,, Românii se așează pe lângă-un mare foc

,, Și Iancul ospătează cu dânșii la un loc.

,, Iancule mare, bravule tare, cu noi să fi,

,, Tu însoțește și îmbărbătește pe  ai tăi fii. ”

            În incheiere adaig dpuă din poeziile mele dedicate eroilor neamului : Horia Cloșca și Crișan.

C R Ă I Ş O R U L    H O R E A

       de Melania Rusu Caragioiu

 

Un ,,crăişor’’ şi oastea lui bărbată,

Din steiul tare – cremene din munte,

Desprinşi din  stânci, cu pletele cărunte,

S-au răsculat, chemând încă odată,

Din amăgite piepturi, dor de viaţă,

Deplină libertate-n glia sfântă,

Dreptate, pentru brazda ne-nfricată;

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .

Atunci, se-nvolbură din văi, ca ceaţa,

Să piardă-n fumul des, năpăstuirea,

Iobagii înlănţuiţi în ţara mamă,

Împiedecaţi să nu-i simtă iubirea…

Un Horea mai înalt ca Detunata

Păşeşte-n bătălie fără teamă !

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

El n-a murit ! Şi vie-i este armata !

                               Timişoara, l984

                                                                           

                                             POEM  PENTRU  HOREA,  CLOȘCA  ȘI  CRIȘAN

                                                             de Melania Rusu Caragioiu

                                                     Horind la sărbători pe plaiul dulce,

                                                     Ori răsturnând o brazdă de ogor,

                                                     Răsună-n valuri doina pe pripor,

                                                     Pic lângă pic, amarul din izvor;      

                                                                     Aripi de răzvrătire vântul duce !

                                                     Colnic s-a sprijinit către colnic.                            

                                                     Lăcaș năpăstuit de om-iobag,

                                                      Odihnă n-are casa fără prag,

                                                      Șuvoi de-aleanuri, chinuri de pribeag ,

                                                       Caută pâine, dar nu-i nici un spic;

                                                                        Aprig, poporul n-a cerșit nimic !

                                                       Crișuri s-au răzvrătit în matca lor,

                                                       Ravene s-au umplut de sănge mult,

                                                        Istoria a tremurat: Tumult !

                                                        Scrâșnind înfiorat ca mai de mult,

                                                        Alte oștiri murind cu-același dor.

                                                                       Norii răscoalei s-au întins în zbor  !

                                                         Horia, cu fruntea-naltă, vrea dreptate,

                                                         Cloșca buciumă-n văi,  munții răsună:

                                                         ,,Mai bine moarte decât strâmbătate !”

                                                          Strigă Crișan din inima lui bună.

                                                          

                                                         Eroi ai noștri, un  neam întreg vă cântă,

                                                                    Trăiți cu noi și lupta e NEÎNFRÂNTĂ !                   

                                                                              

Bbliografie: Istoria României,  date de pe internet și date culese personal.