27 aprilie, zi
aniversară. LA MULȚI ANI binecuvântați
domnului prof. univ. dr. docent, lingvist, filolog, scriitor, poet
NICOLAE MĂTCAȘ –
ROMÂNUL CU CHIP DE VIRTUTE
„Îndemnul
înaintașilor de a munci în miezul limbii mi-a insuflat tărie și elan. Dacă de la
sublim la grotesc și de la sacru la profan nu e decât un singur pas, de la
grotesc până la sublim și de la profan până la sacru trebuie să facem sute, mii
de pași. Și să-i facem împreună, cu răbdare, zi de zi. Pentru că limba română
fără noi a existat și există, noi fără limba română – niciodată!” (Nicolae
Mătcaș, „Numai în miezul limbii”, 1994)
Am început
acest demers literar cu un citat, devenit celebru prin formulare, dar mai ales
prin substanța sa ideatică și mesaj. Un adevăr de netăgăduit cu privire la
soarta și măreția „limbii ce-o vorbim”. Limba grăită de veacuri pe acest pământ
este polenul din corola plantelor melifere care ne-a îndulcit viața, dar a fost
și cârja strașnică menită să ne ajute în parcurgerea drumului hărăzit de
Dumnezeu. Ne-a sprijinit chiar și atunci când am căzut, ne-a ajutat să ne
ridicăm, să ne regăsim pe noi înșine, dar și calea de a merge mai departe
împreună, frate lângă frate, indiferent în ce colț de țară ori de lume ne-am
aflat.
Personalități
de seamă ale culturii și spiritualității românești din toate timpurile au
slujit cu devotament limba română (Ioan Budai-Deleanu, Timotei Cipariu, Aron
Pumnul, Mihai Eminescu, Iorgu Iordan, Alexandru Philippide, Ovid Densusianu,
Ion Coteanu...), străduindu-se s-o cunoască în toată profunzimea și evoluția sa
pentru a împărtăși tuturor românilor necesitatea și importanța acesteia în
menținerea unității de neam. Însușirea și grăirea lucidă și curată îi asigură
trăinicie și vigoare. În perimetrul lumii academice în care a studiat și cercetat
fenomenul lingvistic în filonul său cel mai adânc se află la loc de cinste
lingvistul, filologul și profesorul universitar doctor Nicolae Mătcaș.
Multilateralitatea, rigoarea și însemnătatea
covârșitoare a preocupărilor sale pentru societatea în care trăim i-au fost
recunoscute și recompensate de românii adevărați și de instituții de prestigiu
din România și Republica Moldova. Un exemplu în acest sens este și evenimentul
din 28 decembrie 2020, organizat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din
Chișinău, când a fost lansat volumul omagial „NICOLAE MĂTCAȘ: RISIPĂ ȘI MĂSURĂ:
BIOBIBLIOGRAFIE”. Un amplu volum dedicat distinsului pedagog, profesor
universitar doctor, docent, cercetător, lingvist, publicist, redactor, poet,
traducător, om de stat, militant înflăcărat pentru renașterea națională a
românilor basarabeni – cu prilejul împlinirii minunatei vârste de 80 de ani.
Au participat reprezentanți ai 70 de
biblioteci publice, scriitori, jurnaliști, oameni de cultură și artă, cadre
didactice, discipoli, colegi de breaslă și prieteni ai renumitului profesor. Nu
au lipsit nici reprezentații Ministerului Educației, Culturii și Cercetării și
ai Direcției de Cultură din cadrul Primăriei Chișinău. Invitat de onoare și
protagonistul evenimentului, distinsul profesor Nicolae Mătcaș a participat
virtual de la București. „Principalul e că am revăzut multă lume, de care îmi
era dor, și numeroși foști studenți, azi oameni mari și cu părul nins la
tâmple, cu feciori și fiice căsătorite, unii deja bunici (!), pe care nu-i mai
văzusem de-un car de ani. Plăcerea și emoția mea asta a fost, laudele lor,
desigur, m-au mâhnit peste măsură nu pentru că nu erau la locul lor, ci pentru
că, în modestia și timiditatea mea exagerate, nu le pot suporta”, mărturisește
profesorul octogenar care duce dorul celor pe care i-a îndrăgit, i-a păstorit
pe ogorul învățăturii și i-au fost colaboratori.
Volumul
realizat și lansat la Biblioteca Municipală din Chișinău are o alcătuire
specială și se bucură de o realizare profesionistă. Cuprinde patru documente:
1. versiunea tipărită (carte); 2. versiunea electronică (postată pe platforma
Zenodo.org); 3. fiecare exemplar din cele 100 este însoțit de un DVD, pe care
sunt înregistrate 25 de documente audio-video (emisiuni radiofonice, discursuri
în parlament, discursuri omagiale etc.) și 4. versiunea electronică a DVD-ului,
postată pe aceeași platformă. Materialele au fost editate cu susținerea
financiară a Primăriei municipiului Chișinău.
Cartea pe
suport hârtie a apărut în Colecţia „Bibliographica” și a fost elaborată în
cadrul Secției Studii și Cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” cu
următoarele responsabilități intelectuale: Elena Ungureanu, Maria Cudlenco
(autori-alcătuitori); Lidia Kulikovski (coordonator); Mariana Harjevschi
(ediție îngrijită); Claudia Tricolici (redactare bibliografică); Vlad Pohilă,
Genoveva Scobioală (lectori); Valeriu Herța (coperta); Ion Vârlan
(tehnoredactare). Structurată cu acribie de un grup select de intelectuali care
știu să aprecieze valorile autentice și au deschidererea să mărturisească acest
lucru într-o carte admirabilă. Și-au îmbrăcat haina de sărbătoare a inimii și a
minții și au interpretat o simfonie despre viață, învățătură, muncă, iubire și
dăruire.
Volumul este
consacrat unor decenii de acumulări și evoluție profesională a unui intelectual
de marcă, ceea ce ne îndreptățește să credem că este mai curând un bilanț al
vieții și activității domnului Nicolae Mătcaș decât o încercare de a expune
cronologic evenimentele din viața domniei sale. Este o enciclopedie
personală, o carte COMPLETĂ despre un OM
TOTAL care și-a adunat prin muncă asiduă un palmares impresionant de adevărate
VIRTUȚI.
Titlul
lucrării, „NICOLAE MĂTCAȘ: RISIPĂ ȘI MĂSURĂ: BIOBIBLIOGRAFIE”, exprimă un
postulat; conform DEX, postulatul este
un adevăr fundamental care apare evident și care nu are nevoie să fie
demonstrat, dar și un principiu de bază, o normă sau un enunț logic considerat
primul într-un sistem deductiv și principiu recunoscut ca adevărat, de la care
se pleacă într-o demonstrație.
Volumul
omagial, într-un număr generos de pagini (400), este precedat de o „NOTĂ ASUPRA
EDIȚIEI”. Prin lectura acesteia se poate afla structura cărții dedicată
profesorului Nicolae Mătcaș, „personalitate marcantă în lumea universitară și
științifică și în viața social-politică și culturală din Republica Moldova și
din România”.
Primul
capitol, „NICOLAE MĂTCAȘ – TRIBUN ȘI ESTET”, cuprinde două studii biografice și
un interviu intitulat: „În sec Bugeac mi-i dor de România, la București de
setea din Bugeac îmi este dor”, realizat de Alina Chiriac-Ivașcu și Elena
Ungureanu. Însă <Pentru a putea fi util unui public mai larg și din nevoia
de a readuce în actualitate „problema problemelor” discutată necontenit în
spațiul dintre Nistru și Prut – statutul limbii populației băștinașe –, volumul
a fost completat cu capitolul „NUMAI ÎN MIEZUL LIMBII”, alcătuit din câteva
studii de referință, semnate de omagiat>. Acesta cuprinde articole și studii
despre limbă, despre legislația lingvistică și identitatea națională a
basarabenilor. Capitolul intitulat „MICROFONUL 3” sau UNUL ÎNTRE MULȚI este o selecție de articole cu privire
la activitatea de apărător consecvent al cetății și al limbii române din
Basarabia, semnate de personalități care au înțeles și susținut rostul și
importanța diligenței renumitului lingvist. Cartea include și câteva studii cu
privire la lirica autorului, reunite în capitolul „PRELAT AL LIMBII”, dar
acordă și un spațiu generos unui calup din versurile emblematice ale
distinsului poet în capitolul „DRAGOSTEA E ARDERE DEPLINĂ”. Pentru a întregi
bilanțul activității științifice, didactice, publicistice și poetice a
protagonistului, coordonatorii volumului includ un vast capitol, intitulat
BIBLIOGRAFIE, considerată cea mai completă, conținând aproape 1000 de titluri
de surse bibliografice identificate (altele urmează a fi descoperite prin
hățișurile aparițiilor periodice din Țară care și-au întrerupt activitatea)
spre a reflecta bogata și strălucitoarea paletă de activități și preocupări ale
omagiatului. Bibliografia se încheie cu Index de nume, Index de publicații
periodice și Index de resurse electronice valoroase pentru consultarea
scrierilor pe suport hârtie, dar, mai ales pentru navigare în versiunea
electronică a cărții. Ultimele trei capitole: „ULTIMUL LAOCOON” cuprinde
considerații, comentarii, aprecieri ale contemporanilor despre profesorul
Nicolae Mătcaș; ENGRAME, cu felicitări și urări ale unor discipoli cu ocazia
aniversării acestei venerabile vârste; un ADAGIO, care poartă semnătura Elenei Dumeniuk,
soția regretatului profesor Ion Dumeniuk, în numele prieteniei dintre cei doi
mari luptători pentru promovarea și instituționalizarea limbii române în
spațiul basarabean.
Demersul
inițiatorilor și truditorilor volumului nu a fost unul simplu. În conceperea și
realizarea cărții au urmărit succesul extraordinar al unui intelectual din
elita basarabeană, trăitor în două sisteme sociale - cel comunist cu multiple tare și trecerea la
un capitalism destul de obscur. Lucrarea conturează un chip uman până
într-acolo încât reușește să portretizeze imaginea societății din Moldova de
dincolo de Prut. În contrast cu lumina care răzbate din portretul distinsului
moldovean se observă fără tăgadă, cu ochiul liber tușele mult prea întunecate
ale societății în care asistăm la un proces de transformare anevoioasă a
acesteia, la lupta cu mizeriile și piedicile abominabile ale cozilor de topor.
Contrariile și paradoxurile sunt la ordinea zilei, un fapt real. Cartea
reflectă cu prisosință pagini de istorie socială, educațională, culturală, dar
și fragmente de civilizație strămoșească românească, importante și
trebuincioase populației actuale. Vrednicia lingvistului Nicolae Mătcaș din
întreaga sa activitate este un îndemn de a nu renunța la ceea ce este specific
și important neamului românesc, la fibrele viguroase care ne țin pururea legați
de rădăcini, ne asigură trăinicia în istoria învolburată, ne dă legitimitate și
prestanță.
Volumul
este cu adevărat o lucrare științifică, se bucură de tratări
analitico-sistematice echilibrate și consistente, cu temei și abordare
autentice; până și unele amănunte sunt
edificatoare în conturarea și înțelegerea personalității profesorului Nicolae
Mătcaș. Arheolog al limbii române, cu onestitate umană, civică și intelectuală
a cultivat și grădinărit limba română chiar și atunci când a fost nevoit să
desțelenească solul arid al vremii și vremurilor. Ne impresionează vitalitatea
și viabilitatea demersului celebrului român care reiese din abundența
materialului documentar din carte. În minunata arie a ogorului pe care l-a
îngrijit temeinic spre rodnicie, pentru a cunoaște și a se îmbogăți cultural și
spiritual, a găsit roadele semințelor semănate de înaintașii
noștri. Aparatul critic al lucrării recomandă sursele principale de
documentare, sporind admirația cititorilor pentru bogăția acestora.
Asemenea
soldatului care luptă permanent cu îndârjire pe front, literatul Nicolae Mătcaș
a luptat cu arma cuvântului bine rostit în grai românesc, cu fapta bună și
dreaptă, cu dorința și nădejdea permanentă de a atinge ținta propusă pentru
împlinirea idealului națiunii unite. În acest mod, omul deplin Nicolae Mătcaș a
purces la a preda pedagogie națională, coborând de la altitudinea sa
științifică la făptuirea practică a unor deziderate, individualizându-se în
conștiința românilor. Astfel a provocat îndeaproape curiozitatea de a ști mai
mult și mai mult despre personalitatea domniei sale, o parte dintre cititori
transformându-se în anticari, bibliotecari, librari, oameni cărora le curge în
vene seva dorinței de cunoaștere. Volumul alcătuit de adevărați profesioniști
în ale scrisului și editării de carte reprezintă o realizare de excepție, impresionantă despre un
intelectual român genial și rasat în aceeași măsură, dăruit și dăruitor
neamului. Consemnarea și reliefarea realizărilor profesorului
Nicolae Mătcaș nu sunt laude gratuite, ci sunt adevăruri indubitabile pe care
trebuie să le cunoască spre luare-aminte noile generații. Nu vor descoperi și
nu vor înțelege calea pe care trebuie să meargă dacă nu au repere, dacă nu
cunosc modele care s-au dedicat profesiei și neamului pentru a le urma.
Lecturând conținutul volumului, am descoperit un OM integru, care poartă
„OMENIA” (cuvânt neaoș românesc, asemenea cuvintelor dor și doină
intraductibile în alte limbi) ca pe cea mai distinsă și strălucitoare metanie a
sufletului de român. Nu spun doar eu acest lucru; în cartea dedicată domniei
sale și nu numai o spun mulțime de oameni care l-au cunoscut îndeaproape. Din
credință adevărată a construit, a zidit piloni durabili pentru existența,
evoluția și rezistența în timp a neamului nostru. Prin ceea ce a realizat în
întreaga activitate din domeniul culturii, lingvisticii, literaturii,
educației, istoriei românilor și României este demn de toată lauda, de stima,
respectul și iubirea tuturor românilor. Distinsul profesor Nicolae
Mătcaș este o personalitate bine conturată în memoria românilor și în
patrimoniul culturii și istoriei României și Republicii Moldova, al cărui nume va dăinui prin
veacuri.
Prin
această carte s-a deschis mantia timpului pentru a se vedea pașii siguri și
apăsați ai românului spre împlinirea unui ideal lăsat moștenire urmașilor.
Limba română va rămâne în istorie acea „frumoasă Cătălină eminesciană”,
expresivă, vie, plină de nuanțe și sensuri armonice, indiferent de vitregiile
vremurilor și răutățile oamenilor.
Dacă
modestia ar avea chip de om, ar fi aidoma și ar purta numele profesorului
Nicolae Mătcaș. Dacă frumosul ar avea chip de om, nu ar arăta altfel decât
sufletul poetului Nicolae Mătcaș. Dacă geniul ar purta chip de om, gândul ne-ar
duce la românul Nicolae Mătcaș, care a acumulat cunoștințe, informații și
experiențe și le-a canalizat spre un singur țel: slujirea aproapelui și a
neamului. Dacă iubirea și dăruirea ar avea chip de om, ele ar fi întruchiparea
omului de stat Nicolae Mătcaș. Este o personalitate de rang înalt în ierarhia
valorilor neamului. Este alchimistul care a descoperit metale prețioase în
marea și pământul limbii române.
De
asemenea personalități a avut și are nevoie neamul românesc. Nicolae Mătcaș a
apărut ca o necesitate a istoriei într-un moment de cotitură. De copil,
părinții și fratele mai mare, bădița Vasile, cel „cu trei clase
românești”, l-au udat la rădăcină cu apa
vie și limpede a limbii și literaturii române, a iubirii și adevărului. S-a
născut, s-a construit pe sine pentru a dărui celorlalți tezaurul acumulat prin
știință de carte. A înotat cu râvnă și evlavie, cu maximă convingere că se
poate împlini dezideratul de a scoate populația Republicii Moldova din „robia limbii
ruse și a-i dărui alfabetul latin”, alfabetul cel de la origini. Era timpul
împărtășirii românilor basarabeni cu frumusețea limbii române, ignorând
existența Prutului impus ca despărțitor de popor. Prin această carte respiră
spiritul românului autentic, robustețea și gingășia iubirii de neam, înalta
ținută intelectuală și umană, truda de decenii pentru a atinge piscul unui vis
măreț. „Cartea… se doreşte a fi o oglindă a vieţii şi activităţii dlui Nicolae
Mătcaş, în primul rând – o reflectare fidelă, minuţioasă, a scrierilor Domniei
Sale, risipite în zeci de ziare şi reviste, culegeri tematice şi antologii,
apoi adunate în volume de o apreciabilă utilitate – dacă e să ne referim la
scrierile ştiinţifice, şi de un subliniat rafinament sufletesc, intelectual.”
Putem spune că modestia și genialitatea se împletesc precum firul alb și roșu
al mărțișorului din pieptul românului.
X
Nu este
onest, nu este admisibil să vorbim despre un eveniment, despre o carte dedicate
cuiva cu atâta dragoste, admirație și prețuire fără a-i face cunoscute faptele
și a spune câtuși de puțin despre cine este cu adevărat protagonistul, în cazul de față aniversatul Nicolae
Mătcaș.
S-a născut
într-o familie de țărani, din comuna Crihana Veche, județul Cahul (azi
Republica Moldova), la 27 aprilie 1940. A urmat cursurile școlii primare,
gimnaziale și medii în satul natal (1947-1957), absolvind cu medalie de aur.
Pleacă la Chișinău și se înscrie la
Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filologie,
specialitatea Limba și literatura română (atunci numită oficial moldovenească)
(1957-1962), pe care o absolvă cu diplomă de merit. Timp de doi ani ocupă postul
de lector la Catedra de limba română a Universității de Stat din Moldova, apoi
în perioada 1964-1967 urmează studii postuniversitare de doctorat la
Universitatea din Leningrad (azi Sankt-Petersburg), specializarea „Lingvistica
matematică, structurală și aplicată”, sub conducerea reputatului romanist și
specialist în lingvostatistică, profesorul Rajmund Piotrowski. În perioada
studiilor doctorale lucrează la un dicționar de frecvență a cuvintelor din
presa moldovenească, care, din păcate, nu a fost publicat. În anul 1967 susține
teza de doctor în filologie cu titlul: „Lexicul și morfologia publicisticii
moldovenești în comparație cu lexicul și morfologia celorlalte stiluri
funcționale dacoromâne”, demonstrând, din punctul de vedere al teoriei
variativității funcționale al uneia și aceleiași limbi în teritorii și state
diferite [teorii aplicate de lingviștii sovietici la analiza funcționării
limbii spaniole în țările Americii Latine în comparație cu cea din metropolă, a
portughezei din Brazilia cu cea din Portugalia, a germanei din RDG, Austria
etc. cu cea din RFG, a francezei din Belgia, Elveția, fostele colonii franceze
cu cea din Franța, nu însă și la limbile naționale sovietice create artificial
împreună cu națiunile sovietice respective: moldovenească (în raport cu româna
din România), tagică (în raport cu persana modernă sau farsi din Iran), carelă
(cu finlandeza din Finlanda) etc.], precum și, în temeiul funcționării
acelorași stiluri funcționale românești în state diferite, unitatea limbii
române din România, Republica Moldova și de oriunde se vorbește românește.
Revine la Chișinău, ocupând postul de
conferențiar și decan în cadrul Facultății de Litere de la actuala Universitate
Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În perioada 1972-1990, dobândește gradele
de docent și profesor universitar, devine șef al Catedrei de Limba și
literatura română, lucrează ca redactor-șef al publicației universitare
„Tânărul învățător” și publică manuale pentru învățământul preuniversitar și
universitar, apărute în mai multe ediții.
O vreme, deține, prin cumul, funcția de colaborator științific la
Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei. A participat activ
la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni începând cu anul 1985
până în 1991, iar între 1987-1989 ocupă funcția de secretar al Comisiei
interdepartamentale pentru problemele istoriei și perspectivele dezvoltării
limbii materne, supranumită de poetul și redactorul Nicolae Dabija „Comisie de salvare a
limbii”. Într-o conferință de conștientizare a necesității declarării limbii
române drept limbă de stat, afirmă:. „Toată lumea știe că noi, romanicii
orientali, suntem descendenții direcți ai dacoromanilor, iar limba pe
care o vorbim este rezultatul evoluției de veacuri a limbii latine vorbite pe
care au adus-o la nord și la sud de Dunăre cuceritorii romani.”
Este ales, împreună cu colegul său de crez Ion
Dumeniuk, expert la Sesiunea a XIII-a a
Parlamentului RSSM (august 1989), în cadrul căreia s-a votat legea
privind unitatea de limbă moldo-română, statutul de limbă de stat al limbii
române (materne) și revenirea la grafia latină. Despre acea zi de importanță
istorică pentru Moldova, își amintește: „Ziua de 31 August 1989,
înscrisă cu litere de aur în cartea istoriei românilor basarabeni, urma să fie
decretată sărbătoare națională: Ziua Limbii Române (transformată încet-încet de
oficialitățile românofobe ale Republicii Moldova „multinaționale” (!) încă
sovietizate în sărbătoarea „Limba Noastră”, adică fiecare cu limba lui…). În
aerul ozonat și îmbătător de victorie răsunau melodiile mobilizatoare la luptă
și pline de drag și dor ale neuitaților patrioți Doina (Marin) și Ion
Aldea-Teodorovici.” Exegeții vieții și activității lingvistului și filologului
român scot în evidență implicarea determinantă a acestuia în declararea limbii
române drept limbă oficială în Republica
Moldova: <Acest adevăr științific, stabilit de multă vreme în lingvistica
romanică, era respins cu vehemență de către adepții „moldovenismului primitiv”
agresiv, cu care s-a dus o luptă „pe viață și pe moarte”, fapt ce-l determină
pe Nicolae Mătcaș să publice, de unul singur sau împreună cu colegii de
breaslă, mai multe salvatoare îndrumare de fonetică, ortoepie, ortografie și de
punctuație, numeroase articole publicistice, inclusiv în limba rusă, care azi
pot fi catalogate drept File din marea bătălie pentru limbă.>
Între anii 1990-1994 este Ministru al
Științei și Învățământului din Republica Moldova în guvernele Druc, Muravschi,
Sangheli, timp în care îndeplinește și funcția de șef de catedră la Institutul
Pedagogic „Ion Creangă”. După încheierea mandatului de demnitar, între
1994-1995 este redactor la revista „Limba Română” din Chișinău, considerată
„copilul său de suflet” (în calitate de ctitor al ei, împreună cu Ion Dumeniuk
și Alexandru Bantoș) și cea mai importantă revistă de știință și cultură,
literatură în aria publicistică a Moldovei.
Demnitarul Nicolae Mătcaș s-a
confruntat cu „ciuma ideologică” de după anii `90 din Republica Moldova, iar
după încheierea mandatului de ministru, în 1995, <Pentru „păcatul” de a fi
adus alfabetul latin acasă, de a fi pus limba română în capul mesei la ea
acasă, de a o fi introdus în școlile de orice grad, de a fi „românizat”
învățământul moldovenesc (sic!) și de a fi „reetnizat” tinerele generații de
moldoveni> stârnește invidia și răutatea neocomuniștilor și rusofonilor de
la Chișinău și este nevoit să se autoexileze în România, plecând „din Țară în
Țară”.
Lucrează
în calitate de expert în probleme de relații internaționale la Camera
Deputaților și consilier la R.A. „Monitorul Oficial” al României. În 1996 este
angajat ca expert superior la Direcția Românii de Pretutindeni din Ministerul
Educației Naționale, funcție pe care o deține până la finele anului 2007. În
acest răstimp a continuat lupta pentru dreptate și adevăr, de cultivare a
limbii prin publicarea de studii, articole, editarea unor volume de
specialitate și a întreprins demersuri importante prin care elevi și studenți
din Moldova au venit la studii în România chiar în condițiile în care
conducătorii Republicii Moldova nu mai doreau să trimită tineretul basarabean
la studii în România pe bursele statului român, ba chiar, prin vocea
președintelui socialist pentru știință și învățământ din Parlament, intenționau
să recheme miile de tineri trimiși de ministrul Mătcaș pe parcursul a patru ani
la studii gimnaziale, liceale, universitare de licență, masterat, doctorat,
rezidențiat pe bursele și locurile din cămin oferite generos de Statul Român.
Când nu s-a mai putut face pe loc selecția candidaților la studii, tinerilor
basarabeni li s-a oferit, la sugestia și cu contribuția domnului Mătcaș,
posibilitatea să-și depună actele la concurs în trei centre universitare
românești de frontieră: la universitățile din Suceava, Iași și Galați.
Lingvistul și profesorul universitar Nicolae Mătcaș este autor și
coautor al unui număr însemnat de manuale și materiale metodice pentru
învățământul preuniversitar și universitar, printre care: „Limba română: manual pentru clasa a 7-a” (în
colaborare cu Ilarion Matcovschi), Chișinău,1990;
„Elemente de morfologie în clasa a
VI-a” (în colaborare cu Ilarion Matcovschi), Chișinău, 1983; „Introducere în lingvistică” (în
colaborare cu Ion Dumeniuk), ed. I, 1980, ed. II, Chișinău, 1987; „Probleme dificile de analiză gramaticală:
Controverse și reconsiderări”, Chișinău, 1978; „Școală a gândului. Teoreme lingvistice”, Chișinău, 1982; „Dicționar explicativ al limbii moldovenești”,
vol. II, redactor în „Lingvistică
generală” (în colaborare cu Silviu Berejan și Ion Dumeniuk),
Chișinău, 1985; „Limba română literară
contemporană. Sintaxa”, Chișinău, 1987. În 1989-1990 a susținut,
săptămânal, împreună cu colegul său de luptă Ion Dumeniuk, pentru a-i convinge
pe conducătorii comuniști ai RM că, odată cu revenirea la scrisul latin,
„întreaga republică nu va deveni analfabetă”, emisiunea „Învățăm a citi și a
scrie cu caractere latine” (pentru învățarea de bază a grafiei latine),
preluată ulterior și de TV din Cernăuți. A scris peste 250 de articole, studii
științifice și metodice, ca de exemplu: „Fonetică
și fonologie. Triplul aspect al sunetelor vorbirii” (în colaborare
cu Ion Dumeniuk), Chișinău, 1985; „De la grotesc la sublim. Note de cultivarea
limbii”, Chișinău, 1993; „Româna
corectă. Îndreptar de cultivarea limbii” (în colaborare cu
Elizabeta Șoșa), coordonator Flora Șuteu, București, 2000; „Calvarul limbii române din Basarabia: Studii. Articole.
Comunicări”, Chișinău în
Revista „Limba Română”, 2011. De asemenea este unul dintre coordonatorii
volumului „Limba română
este patria mea: Studii. Comunicări. Documente”: (antologie de texte
publicate în revista „Limba Română”: 1991-1996), Chișinău, Editura Revistei
„Limba Română”; Fundația Culturală „Grai și Suflet”, 1996.
„Când valul luptei pentru limbă și
alfabet s-a mai potolit, lui Nicolae Mătcaș i-a surâs Gioconda: dânsul și-a
căutat pana și penița de poet, pe care le purtase în buzunar și în suflet pe
vremea tinereții, și, nestingherit de nimeni și nimic, i-a închinat în nopțile
de nesomn și veghe nenumărate poeme și sonete”. Publică mai multe volume:
„Surâsul Giocondei” (1997), „Trenul cu un singur pasager” (1998), „Azur”
(2002), „Câte-s visele, multele…” (2003), „Coloana infinitului” (2003), „De-a
alba-neagra” (2006), „Roată de olar” (2008), „Vernale ploi” (2009), „Un câmp
minat, urcușul” (2010), „101 poeme” (2011), „Sonete” (vol. 1: „Altarul arderii
de sine” (2012), vol. 2: „Ca un Òcnus, damnat” (2013), vol. 3: „Socluri
statuare” (2013), vol. 4: „Orfan de chipul meu” (2014), vol. 5: „Frunză
prinsă-n gren” (2014), „505 sonete” (2016), „Bolnav de Țară” [2 vol.] (2016),
„Iar când cu miei va ninge prin ponoare…” [2 vol.] (2016).
În
interviul acordat Elenei Ungureanu și Alinei Chiriac-Ivașcu, o adevărată
convorbire revelatoare pentru a pune în
lumină personalitatea omului, filologului și poetului Nicolae Mătcaș, cu
sinceritate și sensibilitate rar întâlnite, domnia sa precizează: „Poezia,
literatura, ca și arta în genere, dacă nu ți-ai pierdut cu totul simțurile, te
emoționează, te sensibilizează, te purifică, te duce în altă lume, frumoasă,
captivantă, celestă, o lume la momentul respectiv numai a ta, în care zbori,
plutești, levitezi. Ești numai simțire, numai stare de plutire. Când te afli
într-o asemenea stare, căreia i-am zis într-o recenzie stare de poezie, când
rezonezi cu ea, când nici nu te mai gândești la autorul poemului și îți pare că
autorul ești tu însuți, starea de beatitudine în care te afli te duce într-o
lume mirifică, înălțătoare…”
Inima poetului Nicolae Mătcaș a bătut și va bate pururea românește,
mărturisire de credință și de viață: „Român
mi-e neamul, românesc mi-i graiul / Și românească-mi este țara mea” („Român mi-e neamul, românesc mi-i graiul”); „La
Chişinău când cântă ciocârlia,/ La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor./ La
Chişinău mi-i dor de România,/ La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.” („O ţară
am”); „De va fi să-mi trădez al strămoşilor crez,/ Nici o urmă de-a mea nu
rămână:/ Ochii daţi-i la corbi, leşul daţi-l la câini,/ Blestemaţi-mă-n limba
română.” („În limba română”); „Moise, vin' şi-nţelepţeşte,/ Două maluri
le uneşte/ Şi un neam ce rătăceşte/ Prin pustie, româneşte.” („Rugă de
basarabean în prag de mileniu trei”).
Pe lângă opera lingvistică și literară publicată în volume de autor, are
nenumărate colaborări la antologii și volume colective, iar ca publicist
colaborează la reviste importante din Republica Moldova și România. O
contribuție deosebită pe tărâm jurnalistic are ca membru al colegiului de
redacţie al revistelor „Limba română“ din Chişinău (din 1990) şi „Limba şi
literatura română“ din Bucureşti (din 1995).
Scriitorul, poetul și publicistul Nicolae Mătcaș a publicat și sub
pseudonimul - Nicolae Crihăneanu. „Creația poetică a lui Nicolae Mătcaș a
intrat în atenția criticii literare. Astfel, mai multe studii au luat în
discuție bogăția de procedee și motive care i-au inundat opera”. Printre
semnatarii lor se numără: Mihai Cimpoi, Adrian Dinu Rachieru, Aurel Sasu, Tudor
Opriș, Ioan Mazilu-Crângașu, Victor Crăciun, George Chirilă, Theodor Răpan,
Ionel Marin, Ion Ciocanu, Mihail Dolgan, Anatol Ciocanu, Ana Bantoș, Maria
Diana Popescu, Veronica Bâtcă, Elena Tamazlâcaru, Ion Iachim, Ionela Mengher,
Galina Martea, Mihai Vicol, Gheorghe Vodă, Florin Grigoriu, Elena
Ungureanu ș.a.
Prin
implicarea și activitatea laborioasă desfășurată devine membru al unor
prestigioase asociații, uniuni și societăți de cultură și creație: Uniunea
Jurnaliștilor din Republica Moldova (1980); Uniunea Scriitorilor din România
(1999); Colegiul de redacție al revistei „Limba Română” (Chișinău, 1990);
Colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română” (București, din
1995); Societatea de Științe Filologice din România (1996); Uniunea
Scriitorilor din Republica Moldova (2011).
Dovada
remarcabilei activități o constituie faptele, realizările și recunoașterea
acestora de forurile culturale, literare, științifice și de stat în ciuda
tuturor nedreptăților suportate și a intemperiilor provocate de interese
obscure. Se bucură de recunoaștere și obține titluri onorifice, distincții și
decorații: Profesor eminent al învățământului public din Republica Moldova
(1976); Eminent al învățământului superior din U.R.S.S. (1981); Doctor honoris
causa al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1993); Profesor honoris causa al
Universității din București (1994); Cetățean de onoare al comunei Crihana Veche
(2010); Ordinul „Gloria muncii” (1996); Ordinul Republicii (2010); Ordinul
Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2014).
În mod firesc, o asemenea somitate
este o mândrie pentru întreaga suflare românească de pe ambele maluri ale
Prutului și nu numai, cu atât mai mult pentru satul natal, lucru confirmat cu prilejul celei de-a 80-a aniversări de Maria Cudlenco: „Suntem mândri
că îl avem pe Nicolae Mătcaș, acest copil al satului nostru devenit simbol al
graiului matern, model al onestității, cumsecădeniei și omeniei. La acest
moment aniversar, adresăm omagiatului urările noastre de viață lungă și
sănătate. Să ne trăiți ani mulți, plini de succese, noroc și numai bine,
maestre Nicolae Mătcaș”. Ne alăturăm și noi acestor urări.
Deosebit de
onorată să-l cunosc, fie și numai virtual, pe românul filolog, lingvist,
profesor universitar doctor, docent, poet, publicist, demnitar, om de cultură,
spranumit „îmblânzitorul de cuvinte”, protagonistul, „eroul” principal al unui
demers editorial și cultural de excepție.
Gratitudine și
aleasă prețuire!
(Din
vol. „Nectarul cuvântului scris”, Vasilica Grigoraș, Editura PIM, 2021)
COMENTARII:
La multi ani, dragului nostru roman, domnul Nicolae Mătcaș!
RăspundețiȘtergereFam. Anusca-Doglan Gheorghe si Elena
Vaslui
La multi ani binecuvantati domnului Nicolae Matcas, un ROMAN de care ne mandrim.
RăspundețiȘtergereValentina Teclici, Napier, Noua Zeelanda