Valentina Teclici - ALBINĂ ÎNTR-UN STUP DE CĂRȚI (III)

 

ALBINĂ ÎNTR-UN STUP DE CĂRȚI (III)

dr. Valentina Teclici

În capitolul „PROZĂ”, ne întâlnim din nou cu creația lui Tudor Cicu cunoscut „ca scriitor complex și complet, autor de poezie, roman, povestire, memorialistică, eseu, critică literară.” De data asta în calitate de romancier. În recenzia <Un snop de vise într-un destin imprevizibil> Vasilica Grigoraș culege nectarul din romanul de dragoste „Enigmatica Ema” (Editgraph, Buzău, 2018), considerat de alți scriitori „un roman de excepție”, care a fost încununat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, în anul 2018.

Vasilica Grigoraș comentează: „Cartea este o poveste într-o poveste, un roman în roman și printr-o coincidență deloc întâmplătoare, eroinele principale ale romanelor au același nume – Ema...” (…) „Tudor Cicu este un colorist strălucit care pictează prin cuvinte peisaje mirifice, naturi moarte și tablouri remarcabile. Mânuiește cu măiestrie o limbă clară, caldă, bogată și proaspătă într-un stil riguros, sugestiv și evocator”, demonstrând „iscusința de a îmbina perfect observația subtilă cu narațiunea descriptivă, jurnalistică, spre a satisface în egală măsură gustul intelectualului rasat și gustul comun”. Acest autor cu har creativ, care excelează în diferite genuri literare, se situează „la loc de cinste în proza literară contemporană” afirmă recenzenta. Sunt și eu convinsă că acest roman de excepție este un dar prețios pentru cititorii de beletristică.

„Trecute vremi” (Editura Sfera, Bârlad, 2020), un roman-document cu caracter autobiografic, „un adevărat periplu prin două orânduiri sociale – capitalism și socialism”, scris de Gheorghe Mihai în dulcele stil moldovenesc al marelui povestitor al neamului nostru, Ion Creangă, este în centrul recenziei <Trecute vremi - mostră de dezinvoltură>.

Vasilica Grigoraș mărturișeste că după ce a primit cartea a descoperit că cel care a publicat-o și i-a dăruit-o, Ștefan Mihai, este fiul autorului iar „manuscrisul este semnat și datat: „Gh. A. Mihai, 10 iulie 1988” și publicat după trei decenii și un pic (2020)”.

Recenzenta menționează: „De la început se observă clar biografismul narațiunii și atitudinea confesivă sinceră a autorului; viața sa constituie sursă bogată de inspirație. Particularitatea și originalitatea scrierii constă în puterea de a rememora faptele și a le așeza atent și grijuliu la locul potrivit; (…) Limbajul folosit este o mostră de bun simț popular, generos, fără ipocrizie; un limbaj savuros prin oralitate, evocări și mărturisiri, o filosofie a vieții de o complexă naturalețe, cu piloni de rezistență de origine strămoșească”. Vasilica Grigoraș menționează că prof. dr. Theodor Codreanu, prozator, critic și istoric literar, scrie un material introductiv la carte, intitulat: „Nu doar literatură-document”, în care consemnează: „...scrierile de sertar lăsate de el [Gheorghe Mihai] pot trezi interesul ca lectură-document despre anii de război și de prizonierat în nefasta Uniune Sovietică.” „...relatările sale despre evenimente, localități etc. ar putea constitui sursă pentru monografii nu doar asupra Tămășenilor și Dodeștilor, ci și asupra multor localități din Moldova de Mijloc sau din Basarabia.”

Capitolul „LITERATURĂ PENTRU COPII” este dedicat volumului de poezii „Îndrăzneşte, hai cu mine pe scăriţă!” (Editura TIPRO, Bucureşti, 2018), al doilea volum publicat de Alina Necula.

În recenzia numită <Îndrăzneşte, hai cu mine pe scăriţă! (Poezii pentru copii şi nu numai...>, Vasilica Grigoraș demonstrează că a păstrat intactă sensibilitatea copilul din sufletul ei, la fel ca și autoarea. Recenzenta, ea însăși autoare de literatură pentru copii (povestiri și versuri), înțelege perfect universul mirific și temele abordate în carte, cât și caracterul educativ, uneori ușor moralizator, gingășia, vioiciunea și prospețimea exprimării poetice. Vasilica Grigoraș explică la începutul recenziei că titlul este o invitație la o călătorie <spre cunoaşterea creaţiei Domnului, în toată splendoarea şi măreţia sa pe o „scăriță” a miracolelor umane, care, în viziunea metaforică a autoarei, așa cum interpretează recenzenta „este suirea treaptă cu treaptă în evoluţia omului>. Versurile jucăușe, pline de lumina bucuriei cât și de culoarea surprizelor date de cunoașterea mediului uman și natural susțin această idee. Vasilica Grigoraș citează cu generozitate din versurile autoarei, scoțând la lumină nectarul acestei cărți adresată celor mici și nu numai: „Toată lumea-i agitată,/ Scena este aranjată;/ Prin copaci sau prin tufiş,/ peste tot au pus afiş.// 1, 2, 3, gongul să bată/ Şi spectacolul să-nceapă!/ De la stârc la căprioară/ În pădure-i primăvară.” (Concert).

Recenzia înclusă la Capitolul „ESEU” este intitulată <TAINA SCRISULUI – DARUL LUI GEORGE ROCA> și se referă la cele două volume ale antologiei „Taina scrisului” (Editura ANAMAROL, București, 2019) inițiată de scriitorul, poetul, eseistul, publicistul și promotorul cultural George Roca, care a pus pasiune, talent și efort și-n procesul de tehnoredactare și creare a copertelor și ilustrațiilor din interiorul volumelor.

George Roca motivează astfel declanșarea proiectului, care în final a adunat în 828 de pagini eseurile a 100 de scriitori din România și Diaspora: <Am inițiat acest proiect numit „Taina scrisului” cu scopul de a conserva amintirile producătorilor de literatură de toate genurile despre acest minunat instrument de exprimare atât de necesar pentru comunicare și înțelegere a sufletului și gândirii umane.>

Vasilica Grigoraș comentează: <Prin alcătuirea cărții, antologatorul stimulează fenomenul creației literare române (…) Este o „Carte Mare” la propriu și la figurat. Un schimb de experiență activ, cu implicații serioase în cunoașterea mișcării literare actuale cu rezultate admirabile” (…) „Ca într-o horă românească își dau mâna autori din România și români din: Australia, Noua Zeelandă, SUA, Canada, Israel, Spania, Italia, Franța, Anglia, Germania, Grecia, Cipru, Liban, Republica Moldova într-un act literar de excepție>.

„Taina scrisului”, o „carte… luminoasă, caldă”, „un curs despre cum poți scrie, cum poți deveni scriitor consacrat”, „o carte a prieteniei, cu prieteni despre prieteni” este dăruită de ROMÂNUL George Roca cu dedicațiile: „Prietenilor mei, scriitorii de pe toate meridianele Pământului” și: „Dedic acest volum evenimentului sărbătoririi celor 100 de ani ai României Mari”.

Cartea „Nectarul cuvântului scris” are în cuprinsul său și capitolul „AFORISM”. Îmi imaginez interesul și atenția cu care Vasilica Grigoraș, (iubitoare de cugetări și aforisme, afirmație demonstrată de multitudinea celor pe care le folosește ca motto pentru fiecare capitol și de celelalte presărate în recenziile sale pentru a întări un punct de vedere sau nuanță a reflecției), a citit și recenzat volumul „Vulpașiforisme maxime” (PROFIN, Drobeta Turnu Severin, 2015; 2019) semnat de scriitorul Vasile Vulpașu, care „apare în memoria colectivă a românilor ca scriitor de aforisme”.

În recenzia intitulată <„VULPAȘUFORISME MAXIME” – CRISTALE BINE ȘLEFUITE>, recenzenta face un voiaj prin tematica aforismelor, adevărate „reflecții aupra unor principii de viață” prin care autorul „meditează adânc asupra a ceea ce este omul, creație a Domnului, după chipul și asemănarea Sa”, „persiflează convențiile și viața politică a țării” sau reflectează asupra bărbatului și a femeii ori asupra unor concepte morale, ca să enumăr doar câteva.

Femeie cu minte ascuțită și spirit fin de observație, Vasilica Grigoraș observă și comentează: „Cu bune, mai puțin bune și chiar cu răutăți, femeia este indispensabilă vieții, în general, bărbatului, în special. Dacă despre femeie, autorul scrie 115 aforisme, despre bărbat, doar opt. Talerul femeii în balanța vieții este cu mult mai consistent decât cel al bărbatului. Interesant este și faptul că aforismele despre bărbat, o includ în ecuație și pe femeie” citând aforismul: „În capul fiecărui bărbat este un mic univers, din care nu lipsește femeia.” Amin!

Capitolul „HAIKU” este închinat cărții „de-un bob zăbavă” (Editura PIM, Iași, 2019) semnată de maestrul său, Corneliu Traian Atanasiu. Recenzenta care de-a lungul anilor a primit nenumărate premii și mențiuni pentru haiku-uri și a publicat cărți de factură niponă, este sinceră și mărturisește deschis chiar din primele rânduri ale recenziei că: „Este o îndrăzneală din partea unui discipol să scrie despre maestru și să facă aprecieri asupra operei acestuia. Să nu vă îmaginați cumva că este simplu. Doamne ajută!” Și Domnul a ajutat-o cu prisosință deoarece în recenzia <De-un bob zăbavă – O carte, ca la carte>, excelează prin talentul ei de a privi în adânc și a descifra tainele ascunse în structura celor 3 versuri cu 5-7-5 silabe, de a face analogii, de a-și pune în valoare cunoștințele de filosofie, filologie, mitologie, ori pe cele despre tehnica scrierii micropoemelor. Un exemplu ar fi analiza pe care o face titlului cărții explicat de autor în motto-ul cărții : „totul pe fugă -/ numai în vârful crengii/ de-un bob zăbavă”, alt exemplu ar fi analogia făcută omului prins în capcana vitezei acestui secol cu bobul de rouă, ambii la fel de temporari.

Despre broșura „de-un bob zăbavă” recenzenta ne spune ca „este o carte scrisă, ca la carte” deoarece „este alcătuită metodic, este bine structurată”, și poemele „maestrului Corneliu Traian Atanasiu sunt o manifestare vie, concretă a ceea ce este un haiku”.

Vasilica Grigoraș aduce un binemeritat elogiu nestematelor din cartea „de-un bob zăbavă”, analizând cu profesionalism și meticulozitate cele patru capitole ale cărții, citând cele mai relevante haiku-uri. Recunoștința și aprecierea ei pentru felul în care mentorul și maestrul Corneliu Traian Atanasiu și-a îndrumat discipolii și pentru ceea ce realizează și reprezintă în mișcarea haijinilor din România este genuină și plină de lumina nectarului.

În Capitolul „EPIGRAMĂ”, recenzia <EPI„GRAME” DE BIJUTERII LIRICE> are în centrul ei cartea „Epigrame” (Editura PIM, Iași, 2016), scrise între anii 1972-2015 de Vasile Vulpașu, scriitor, poet, autor de maxime și aforisme, cu care deja ne-am întâlnit în capitolul AFORISM.

Vasilica Grigoraș ne impresionează din nou cu cunoștintele ei despre structura, definiția și istoricul epigramei - incursiunea pe care o face pornind din antichitate, de la Marțial care „s-a autodeclarat inventatorul și părintele epigramei prin ars poetica”, în Epoca Luminilor, ajungând în vremurile actuale.

Despre autorul volumului aflăm că „Respectă cu rigurozitate metrica, ritmul, rima și poanta, toate instrumente și componente de bază ale epigramei de calitate” și că <a țintit cu dibăcie vreo sută și ceva de colegi din „gașca” satirei și umorului, cărora le-a dedicat epigrame, mulți dintre aceștia părtași ai Cenaclului epigramiștilor olteni>, că „explorează sensurile peiorative ale multor cuvinte din lexicul limbii române”,

Capitolul „CRITICĂ LITERARĂ” include recenzia <Cărți și autori sub lupa Mihaelei Meravei>, referiri la volumul de critică literară intitulat „Confesiuni din universul cărților” (Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2019) al Mihaelei Meravei.

Aflăm că volumul include douăzeci și șase de cronici „tonifiante, robuste, bine argumentate, atractive și incitante pentru cititori”, „cu titluri metaforizate, deosebit de sugestive și atractive asemenea titlului cărții” și, de asemenea „dezvăluie din trăirile lăuntrice, profunde ale autorilor prin vers și slovă a douăzeci și trei de autori”.

Vasilica Grigoraș elogiază calitățile de scriitor și critic literar competent ale autoarei și pune în lumină ceea ce este mai valoros și esențial în lucrarea pe care o analizează în profunzime cu atenție sporită ca și pe celelalte din acest volum.

Recenzenta observă că Mihaela Meravei este „un critic echidistant, respectă în aceeași măsură pe toți poeții, scriitorii, eseiștii, memorialiștii și cărțile acestora”, că demonstrează „o cunoaștere aprofundată a fenomenului literar, astfel încât autorul recenzat este bine și armonios integrat în contextul literaturii române și universale”.

Cu lirismul ce-o caracterizează, Vasilica Grigoraș apreciază în „critica criticii” pe care o face acestui volum că „este compus din fațete cu imagini luminoase, vitralii autentice și durabile ale scrisului contemporan într-un stil elegant și acuratețe în exprimare, care merită atenție și apreciere”.

Vasilica Grigoraș își închie cartea cu CV-ul și o selecție de aprecieri critice, alte mărturii faptice și dovezi despre hărnicia și harul autoarei, despre reușita scriitoricească, dar și cu privire la locul tot mai extins și bine determinat pe care creația sa îl ocupă în literatura română.

Frumos și bine educată încă din copilărie, autoarea se poartă cuviincios cu slovele și se plimbă ca o lebădă printre „nuferii” sădiți de confrații săi de condei pe „apa curgătoare” a creației literare. Senină la chip și adâncă în scriitură forează cu grație în scrierile acestora și scoate la suprafață ceea ce este valoros. Apetența autoarei pentru lectură și scris se concretizează printr-un efort neostenit și asumat de a rupe zăgazurile impuse de autorii cărților recenzate spre descoperirea esenței scrierilor respective. Reușește să decripteze codurile autorilor pentru a atinge vârfuri de aisberguri greu de „gustat” de cititorii mai puțin avizați în domeniul genului și speciei literare analizate. Unghiurile din care prezintă cărțile sunt întotdeauna drepte, caracterizate prin detașare și imparțialitate; și dacă emite judecăți de valoare, vine cu argumentele autorului însuși, menționând citate semnificative din textul acestuia, astfel justificând temerar cele afirmate.

Citind volumul „Nectarul cuvântului scris”, nu se poate să nu sesizezi ordinea și rigoarea prezentării cărților aflate în atenția autoarei. Creionează portrete livreștri, scoate în evidență calitățile creative ale autorilor și trăsăturile intrinseci ale textelor. Prin semnalarea acestora, cititorul poate fi martorul ecourilor multiple sugerate discret de autor, identifică mijloacele de expresie și imaginile estetice de valoare ale scriiturii.

„Nectarul cuvântului scris” este o carte bine scrisă, bine organizată în etape bine gândite de analiză critică menită să precizeze dimensiunile lăuntrice și semnificațiile unor scrieri. Aflându-se într-o perioadă de vârf a eflorescenței harului său, Vasilica Grigoraș surprinde cu finețe și relevează cele mai subtile vibrații ale cărților, descriindu-le cu acuitate reală, într-o tonalitate blândă și atractivă. Cine citește asemenea recenzii este ispitit de dorința de a căuta cărțile și a le citi.