Magda Ursache
OAMENI DE APĂ
„Conștiința a ceea ce este și
hotărârea fermă e puterea cea dintâi
a unui popor.”
N. Titulescu
Am aflat, în „Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban
Foarță, intitulat Om-de-Apă.
Mâhnit „că nu-și poate forma
/păstra-o,-asta e enorma/ rușine a Omului de-Apă” ; el se lamentează, ce-i
drept, dar ia forma vasului în care e turnat.
Spuneam în foiletonul precedent, Anulează
Cultura!”, că nu vreau să mă supun
acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea, Cancel
Culture. S-a mai dărâmat o dată
statuia lui Maiorescu. În studenția mea, zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui
Ioan Nădejde, propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba
între 1881 și 1884: Este sau nu este
Dumnezeu? Statuia a fost apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe
rectorale. O prăvălire iarăși de statui? Îl prăvălim pe Kogălniceanu pentru că
nu ne mai place direcția sa, a Daciei
literare, dar și pentru că omul din
Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața Universității „Cuza”, direcția : peste
Prut. După „cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda
Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut zarvă mare
privind bustul de pe Copou al „poetului părtimirii noastre”. Altă consoră a sa a apărut într-un tricou cu chipul Anei Pauker.
Da, știu că n-a putut fi aplicat Punctul 8 de la Timișoara, că membrii de
vârf PCR n-au fost lustrați (cazul Ion Iliescu), dar de ce urmașii celor care
au rezistat ocupației sovietice ( cu arma în munți sau prin
cuvântul scris) să fie discriminați iarăși și iarăși? Mă întreb și eu,
ca Ioan Roșca (într-un dialog cu Dan Culcer), de ce „se incriminează aprecierea
unor oameni care au acționat într-o perioadă în care era firesc să aperi
interesele neamului tău”?
Centrul INSHREW, prin vocea domnului Florian, ne culpabilizează ciclic ca barbari și criminali, ne vede rasiști,
fasciști, mâncători de co-etnici. Cine nu-i docil, cine nu se lasă turnat în
vasul Wiesenthal ca om- de- apă , cine nu-i intimidat de acuzele nedrepte,
plătește iarăși nesupunerea, ca Octav Bjoza, în timp ce „profesorul” Brucan,
anapaukeristul, a ieșit din spuma revoluției pur și simplu.
Albert Wass e nume de stradă, iar criminalul ungur deține și bust într-un
parc bucureștean, zice presa încă liberă. Șeful INSHREW are ce are cu bustul
lui Mircea Vulcănescu. Aici s-a ajuns, dacă într-un manual de istorie era
„consacrată” Esca. Alternativă la Ana Ipătescu numărul 3? Sprințara Gianina
Corondan, domnișoara Meteo, călca harta României în piciorușe. „Dame civice”,
așa cum le spune istoricul Mircea Dogaru, n-au tată, n-au mamă când se vorbește
despre etnie, religie, tradiție. Taie vorba interlocutorilor, cât se poate de
gureșe și de decise: „Nu discutăm aspectul ăsta, nu, nu, nu...”
Ești xenofob dacă te aperi de „musafiri” nepoftiți? Dacă vorbești despre
retrocedări și despăgubiri cu acte false de proprietate? Proprietatea e sfântă
doar pentru unii, a unora? Românii au rămas agresori în Războiul al Doilea
Mondial; rezistența națională e considerată greșită, inutilă, aberantă. Cât pe
ce să învețe copiii de școală balada lui Lazăr
de la Rusca, „eroul” securist
al lui Dan Deșliu.
Viruși vechi și noi fac ravagii, cel mai rezistent fiind virusul
neomarxist. Știri rele, alarmante, de neînțeles: apar ca ciupercile alte statui
Marx, Engels, Marx și Engels, Stalin...Hinc
illae lacrimae! , sună latin phraze. De aici alte lacrimi!
De 30 de ani încoace, se tot face istoria praștie ca să iasă argumente
politice. Se deformează imaginea poporului român, prigonitor de maghiari în
frunte cu pastorul Tökes Laszlo deportatul, chit că a ajuns europarlamentar al românilor
și că se pronunță contra lor.
În acel martie ‘90, la Tg. Mureș, românii culegeau bolovanii care-i pocneau, ca
să fie înarmați cu ceva. Revăd scena: 10-15 maturi cu furci alergau după un
băietan: „Prindeți-l, e român!” Și-mi amintesc oftatul de ușurare al Anei Blandiana,
după ce bietul Cofariu, bătut cu cruzime, a fost declarat ungur de presa
internațională: Bine că-i român , nu ungur! E ce mi-am spus și eu după ce am
aflat că individul care a scris mârșav actriței Maia Morgenstern, amenințând-o
cu moartea, este evreu, cum precizează o parte a presei. Român sau evreu, ce-o
fi , sigur este că –i bolnav psihic.
Antisemitismul - o repet- e boală psihică.
În Israel funcționează Anti-Difamation League; în Anglia, legea contra
defăimării țării.La noi, MCA: Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea
Antisemitismului. Pe de altă parte, e
musai să ai revelația tembelismului românesc și să afirmi: „La ce să te aștepți de la pedigree-ul
românilor?” Ba chiar apare un ONG, ținta sa fiind „Fără români la conducerea
țării.” Care țară? România cumva?
Când scriitorul Sorin Lavric ( care nu-i om-de-apă) evocă în Parlament
figuri legendare ale rezistenței armate anti-comuniste, e amendat, cu mânie
corect politică, pentru că se abate (verb proletcultist) de la linie.
Istoricul Marius Oprea ( nici el
om-de-apă) afirmă despre frații Muraru, Alexandru și Andrei, care văd
antisemiți pisti tăt, că, pentru ei, „suveranitatea României e o crimă și
patriotismul o ceapă degerată”.
S-a destrămat doar „colosul” comunist din Carpați, Ceaușescu, dar tehnica
și strategia „Scânteii ” s-au moștenit. Îmi amintesc bine că tatăl meu făcea
haz de nehaz: „Dacă Napoleon ar fi avut un ziar ca „Pravda”, nu s-ar fi aflat
în Franța că a fost bătut la Waterloo.” Cine a „ lucrat” diversiunea cu
teroriștii (preluată acuma de premierul Câțu, referitor la protestatari)? Brateș, ginerele lui Nicolschi, anunțând și
otrăvirea apelor.
După ‘89, s-a cerut „arderea
bătrânilor”( îndemn al negativistului interbelicilor, Mihai Ilovici, scos de la
naftalină), tocmai pentru că bătrânii știau bine prin ce au trecut după ce
trecuseră peste noi „tancurile Sovieticei Armate”. Și da, bătrânii sunt mai
greu de prostit, pentru că tot pățitu-i priceput. Pe străzi, se strigau lozinci
feseniste ca „Moarte pentru cei cu multă carte!” și „Boșorogii fără dinți vor
să fie președinți”, ținta fiind Corneliu Coposu. O Antigonă declara:
„bătrânețea egal ineficacitate culturală”. Câți ani o fi având acum? Cineva
susținea, tot în anii 90, cu obstinație, „eliminarea hârburilor”, ca Anton Dumitriu,
ca Noica... Edgar Papu era cel mai lovit. M-a durut amărăciunea cărturarului
evreu, spunând pe un post tv: „Eu v-am
iubit.”
Toleranța se manifesta discriminatoriu. Era
înțeles și scuzat Brucan și
„erorile” lui, în fapt crime. Poeții stahanoviști, ca Deșliu, Banuș,
Cassian, erau declarați vaccinați și vindecați de boala copilăriei,
stalinismul. Nu cumva pentru că înțeleseseră rapid de unde bătea vântul?
Înainte de ‘44, România cunoștea maximum de
eflorescență culturală. A urmat urgia. De ce a fost omorât în chinuri istoricul Gh. Brătianu, în detenție? Pentru
că trecuse Prutul la vreme de război, ca
voluntar? Istorici mari au fost declarați antisemiți : Iorga, Pârvan, Aurel C.
Popovici...Am fost în ne-cultură, suntem acum
în neocultură. Respectul valorilor e acuzat ba de crypto-comunism, ba de
crypto-fascism.Un ins care abia putea formula o frază susținea pe un canal, în
3 aprilie a.c. . „Conservatorismul a dus la căderea celor mai importante
civilizații.” Încerca să-l critice bâlbâit pe Constantin Rădulescu -Motru (
filosof al cuturii și strălucit pedagog), „dacă îmi amintesc bine cum îl
cheamă”. Nu-și amintea. Ar fi fost în stare să-i spună și Mortu, ca într-o
regretabilă polemică.
Anti-conservatorii sunt deranjați de
Eliade, Cioran, Sandu Tudor, Bernea,
Țuțea. Chiar și de Gusti. Iar combinația patriotism + socialism mi se pare la
fel de aberantă ca ideea că ar fi o ruptură între naționalism și europeismul
lui Eminescu, Eliade, Stere, Motru, Șaguna...De-a dreptul dia(bo)lectică în Infernaționala (mulțumesc, Dan Anghelescu!) zilelor noastre.
În anii mei de facultate (1962-67), Iorgu Iordan cerea „să spălăm creierele
de tradiția cea rea”.Au revenit „analfebetizatorii” proletcultiști ca Roller,
Novicov, Gulian ? Leonte Răutu scrisese articolul-direcție spre viitorul roșu, Împotriva
cosmopolitismului. Or, cosmopoliții trebuiau eradicați: Dinu Pillat,
Streinu, Comarnescu, Steinhardt...
Cazul Alice Voinescu? A fost arestată în 25 aprilie 1951, pentru
participarea la conferința lui Petru Manoliu, întemnițat și el de două ori. A
doua oară, pentru că fusese surprins citind Ispita
de a exista de Cioran Traducătorul
lui Thomas Mann umbla în petice la propriu. Fusese poreclit Arlechinul. Pentru
Alice Voinescu au urmat 12 luni la Ghencea, apoi DO (domiciliu obligatoriu),
lângă Tg. Frumos, la Costești. La 68 de ani, cu tensiunea 26, fără pensie, i-a
trimis un memoriu lui Nicolschii (da, cu doi i) și a primit de sus altă
lovitură de pedeapsă: „Consider că s-a
procedat just, anulându-se pensia”.Justă, după Călin Vlasie (29 martie 2021),
este cenzurarea lui Sorin Lavric în „România literară”: „suspendarea definitivă
a rubricii ipochimenului”. Lavric –ipochimen , Eminescu –idiot...Nimic nou sub
soare. Președintele Academiei, Profesorul Ioan Aurel Pop, militând pentru
istorie adevărată, e atacat de presari ignoranți pentru că ar fi fost membru
UTC, cum erau, de altfel, toți elevii, la hurtă. Faptul că Mihai Răzvan
Ungureanu a urcat în CC/UTC, lângă
Nicușor, n-a fost piedică pentru premierat , nici pentru scaun de ministru MAE,
nici pentru șefie SIE.
A existat un proiect prezidențial „România educată”? Cum, când sunt scoși
în față, pe varii canale, tocmai inși fără apetit pentru cultură? Într-un
editorial „BLA” (iunie-iulie 2020), Florentin Popescu semnala: întrebat cine-i
Eminescu, un tinerel a răspuns candid: „Eminescu e o stradă din București.”Sunt
sigură că asta ar fi spus și despre Maiorescu, alt „conservator”, și despre
Iorga, marele „conservator” și sămănător (v. Ioan Stanomir, Spiritul conservator.De la Barbu
Caragiu la Nicolae Iorga, Curtea veche, București 2008).
În nopțile anului 2013, cel mai urât an al vieții mele, discutam cu
arhitecta Eugenia Greceanu despre New
Age: „Au program, metodă, fonduri”, îmi spunea Jeni. Și recapitulam împreună
indicațiile:
- Omul să asculte de Putere;
- Copiii au drepturi asupra părinților; ei, părinții, trebuie educați;
- Fără icoane și rugăciune în școală;
- Familia trebuie „deschisă”; traiul nu în doi, ci în grup e viitorul;
- Trioul adevăr-frumos- bun e caduc; estetica urâtului trebuie promovată;
- Binele universal presupune toleranță.
Numai că toleranța asta se repartizează pe sărite, discriminator.
Avem, mai avem posibilitatea să alegem singuri grâul de neghină. Ni s-a dat
liberul arbitru. Și o facem dacă nu suntem oameni de apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu