Ioan
Miclău-Gepianu: DE SFINTELE PAȘTI
MIHAI EMINESCU:
ÎNVIEREA
~*~
Prin ziduri înegrite, prin izul
umezelii
Al morții rece spirit se strecură-n
tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de
miere,
Închise în tratajul străvechii
Evanghelii.
C-un muc în mâini moșneagul cu barba
ca zăpada
Din cărți cu file unse norodul îl
învață
Că moartea e în luptă cu viață,
Că de trei zile-nvinge cumplit
muncindu-și prada.
O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasă puternicele
bolți:
Peirea, Doamne Sfinte, căzu în orice
colț,
Căci a căzut în însuși izvorul de
viețe.
Nimica înainte-ți e omul, ca un fulg
Ș-acel nimic îți cere o rază
mângâioasă
În pâlcuri sunătoare, de plânsete
duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se
smulg.
Apoi din nou tăcere, cutremur și
sfială
Și negrul întuneric se sperie de
șoapte...
Două-spre-zece ceasuri răsună...Miez
de noapte.
Deodată-n negre ziduri lumina dă
năvală...
Un clocot lung de glasuri vui de
bucurie;
Colo-n altar se uită și preoți și
popor,
Cum dim mormânt răsare Cristos
mângâietor,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
”Cântări de laude-nălțăm
Noi ție Unuia.
Primindu-l cu psalmi și ramuri
Plecați-vă neamuri
Cântând Aleluia!
Cristos a înviat din morți
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pe moarte călcând,
Lumina ducând
Celor din morminte!”
~*~
HRISTOS A ÎNVIAT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu