Povestea unui foarte mic liliac,
salvat de un retras,
care imi intrase in vesnicie
~*~
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile PAMANTULUI, sunt infinite.
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile Binelui, sunt infinite.
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile Raului, sunt infinite.
Cel mai recomandat lucru, si poate si
cel mai greu, de facut, de urmat, este sa nu te certi cu nimeni.
Sa nu te bati, cu nimeni. Sa nu
omori, pe nimeni. Sa nu aneantizezi, pe nimeni. Sa nu il nenorocesti. Sa nu il
amputezi. Sa nu il retezi. Sa nu il faci, un zombie. O carcasa. Goala. Un
executant sau executat. Supus, sau rebel. Al vointei. Sau dorintelor, tale.
Asertez ca in niciun paradis, mai
bine zis, din el, fost, existent, sau promis, nimeni nu ar fi fost alungat.
Exilat. Condamnat la indepartare. De locul si timpul unei fericiri vesnice.
Daca in urma unui eveniment neelucidat,
a unei perturbatii, sonore, de unda, de simt, de curs, mental, de asociere,
stimulativa, simulativa, nu ar fi urmat o stare de analiza a subiectilor
predicati, in urma careia acestia s.ar fi certat groznic. In ultimul hal. s.ar
fi acuzat reciproc. Ar fi aruncat toata vina, in capul celuilalt. Si … ar fi
refuzat! Chiar. Orice recunoastere. Toate ca toate, dar sa traiesti, ca martor,
anonim, si totusi, prezent, ca si poet, daca vreti, ca si creator, de opere, de
Opera, in paradisul creat, in care chiar operele tale cele mai apropiate se
cearta incontinuu, devine un infern!
Era , si este, si va fi , la orice timp, si in orice spatiu, de
nesuportat!
Asadar, asertez ca nu rugamintea de a
se abtine sa se atinga de ceea ce ar fi depasit oricum, cu mult, cu maxim,
posibilitatile lor reunite, chiar si ale intregii creatii care le.a urmat, nu
faptul ca nici acesteia nu I s.a dat curs, ci faptul ca (, ) ceea ce a urmat
era de nesuportat!
Adica ceva atat de frumos exprimat in
chiar curgerea inevitabila de dinainte!
Cred ca exista e nori asi care,
oricat de stapani pe sine, oricat de calmi, oricat de atenti, oricat de
echilibrati, oricat de stapani de sine, oricat de puternici, pot fi adusi, este omeneste, altfel, ar fi niste imuni, la
ceea ce este mai omenesc, in starea sa se certe.mai fericiti, cei care isi dau
seama la timp, si se retrag!
Poate ca traiectoriile , pe ansamblu,
nici nu au fost, nici nu sunt, nici proiectate, nici explicate, macar. La timp.
Iar daca nu ai cui...
exista unii care recupereaza...
si se recupereaza...
si , in masura infinitatii si
inPovestea unui foarte mic liliac, salvat de un retras,
care imi intrase in vesnicie
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile PAMANTULUI, sunt infinite.
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile Binelui, sunt infinite.
Cred ca exista e nori asi, care cred
ca posibilitatile Raului, sunt infinite.
Cel mai recomandat lucru, si poate si
cel mai greu, de facut, de urmat, este sa nu te certi cu nimeni.
Sa nu te bati, cu nimeni. Sa nu
omori, pe nimeni. Sa nu aneantizezi, pe nimeni. Sa nu il nenorocesti. Sa nu il
amputezi. Sa nu il retezi. Sa nu il faci, un zombie. O carcasa. Goala. Un
executant sau executat. Supus, sau rebel. Al vointei. Sau dorintelor, tale.
Asertez ca in niciun paradis, mai
bine zis, din el, fost, existent, sau promis, nimeni nu ar fi fost alungat.
Exilat. Condamnat la indepartare. De locul si timpul unei fericiri vesnice.
Daca in urma unui eveniment neelucidat,
a unei perturbatii, sonore, de unda, de simt, de curs, mental, de asociere,
stimulativa, simulativa, nu ar fi urmat o stare de analiza a subiectilor
predicati, in urma careia acestia s.ar fi certat groznic. In ultimul hal. s.ar
fi acuzat reciproc. Ar fi aruncat toata vina, in capul celuilalt. Si … ar fi
refuzat! Chiar. Orice recunoastere. Toate ca toate, dar sa traiesti, ca martor,
anonim, si totusi, prezent, ca si poet, daca vreti, ca si creator, de opere, de
Opera, in paradisul creat, in care chiar operele tale cele mai apropiate se
cearta incontinuu, devine un infern!
Era , si este, si va fi , la orice timp, si in orice spatiu, de
nesuportat!
Asadar, asertez ca nu rugamintea de a
se abtine sa se atinga de ceea ce ar fi depasit oricum, cu mult, cu maxim,
posibilitatile lor reunite, chiar si ale intregii creatii care le.a urmat, nu
faptul ca nici acesteia nu I s.a dat curs, ci faptul ca (, ) ceea ce a urmat
era de nesuportat!
Adica ceva atat de frumos exprimat in
chiar curgerea inevitabila de dinainte!
Cred ca exista e nori asi care,
oricat de stapani pe sine, oricat de calmi, oricat de atenti, oricat de
echilibrati, oricat de stapani de sine, oricat de puternici, pot fi adusi, este omeneste, altfel, ar fi niste imuni, la
ceea ce este mai omenesc, in starea sa se certe.mai fericiti, cei care isi dau
seama la timp, si se retrag!
Poate ca traiectoriile , pe ansamblu,
nici nu au fost, nici nu sunt, nici proiectate, nici explicate, macar. La timp.
Iar daca nu ai cui...
exista unii care recupereaza...
si se recupereaza...
si , in masura infinitatii si
infirmitatilor, cuantice, chiar, recupereaza macar incredere, si speranta, si
inspiratie, si pentru altii.
Si altii, care , poate, sunt
dedicati,
altor planuri...
infinite, si ele...
Raiul...
Raul...
Se pare ca le lipseste modelul...
modelele...
Din motive cat se poate de omenesti,
cand este vorba de e nori asi, ele sunt greu , daca nu imposibil, de atins!
18 aprilie 2021
firmitatilor, cuantice, chiar,
recupereaza macar incredere, si speranta, si inspiratie, si pentru altii.
Si altii, care , poate, sunt
dedicati,
altor planuri...
infinite, si ele...
Raiul...
Raul...
Se pare ca le lipseste modelul...
modelele...
Din motive cat se poate de omenesti,
cand este vorba de e nori asi, ele sunt greu , daca nu imposibil, de atins!
~*~
18 aprilie 2021
*
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu.Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu