Abuzul instituționalizat, mai
traumatizant decât boala
Teo Palade
18 Aprilie 2021
Deși a
trecut mai mult de un an, încă sunt discuții serioase cu privire la modul în
care a apărut acest virus și la rapiditatea anormală prin care s-a răspândit în
lume. Documente credibile, tot mai des evidențiate, conduc spre ipoteza
programării din timp a pandemiei Covid de către oculta mondială în scopul
împuținării populației globului sau/și pentru a forța schimbarea sistemului
social mondial. Se susține, prin exemple concrete, intenția câtorva magnați
conectați la „BigPharma” de a se îmbogăți nemăsurat prin instaurarea fricii la
nivel mondial și impunerea unor vaccinuri experimentale.
Dincolo de
discuții și de ipoteze, ceea ce simțim concret este faptul că folosindu-se ca
motiv pandemia drepturile noastre sunt restricționate și anulate într-un ritm
care a devenit sufocant. Printr-o avalanșă de abuzuri, sub protecția
instituțiilor statului, suntem transformați în animale și suntem mânați, precum
turma cu pocniri din bice și amenințări permanente, pe drumul către abator.
Abuzul a devenit stigmatul acestor zile, iar dezinformarea a ajuns fașa lipită
strâns peste ochii fiecăruia dintre noi.
Minciuna ca politică de stat.
Avem dreptul
de a afla adevărul? Dacă da, de ce ni se arată numai o singură fațetă a
problemei? Întotdeauna, în mod oficial, sunt date ca exemplu somități medicale
care susțin pe deplin măsurile restrictive și care, la unison, spun că singurul
mod de a scăpa de virus este vaccinarea de masă. Niciodată, dar niciodată,
autoritățile sau presa nu prezintă și punctele de vedere ale celorlalte
personalități medicale, de cel puțin același calibru cu primele, care susțin cu totul altă versiune.
Sunt socotiți delicvenți toți cei care arată în mod convingător, cu exemple
concrete, științifice, avantajele tratamentului preventiv, vulnerabilitățile
reale ale vaccinurilor impuse, nevoia accesului liber, gratuit, la teste și
existența în farmacii a medicamentelor antivirale. Sunt blamați aceia care
recomandă respirarea aerului liber, cu bacteriile și virușii pe care încă de la
apariția sa organismul uman îi cunoaște și care, prin mecanisme biologice bine
cunoscute, ne asigură și ne întrețin imunitatea naturală.
Sunt acuzați
public cei care se opun purtării excesive a măștii și sunt alăturați
nelegiuiților toți aceia care includ pe lista măsurilor de prevenție mișcarea
în natură, cei care nu sunt de acord cu restricțiile de circulație ori refuză
să accepte că închiderea forțată între patru pereți vindecă. Precum ereticii
evului mediu întunecat, sunt catalogați ca „anticovidiști” și se dorește
închiderea în pușcării a celor care solicită păstrarea spitalelor de uz general
pentru bolnavii cronici, mult mai numeroși.
Iar dacă ni
se interzice accesul la adevăr, de ce nu ni se spune clar că noi, subiecții
inocenți și naivi ai experimentului, asemenea cobailor, nu trebuie să știm ce
se întâmplă cu noi? Încă de la bun început am fost bombardați cu o mulțime de
explicații care, rând pe rând, s-au dovedit a fi false. Cum, ca om rațional, să
nu te întrebi: Dacă nu este nimic de ascuns, atunci de ce suntem mințiți?
Poate Dr.
Michael Yeadon, fostul vicepreședinte al companiei Pfizer, știe mai multe decât
noi: „În ultimul an mi-am dat seama că guvernul și consilierii acestuia mint în
fața poporului în legătură cu tot ce ține de coronavirus. Cu absolut tot! Este
o aberație această idee a transmiterii asimptomatice astfel încât chiar dacă nu
aveți simptome, totuși sunteți o sursă de transmitere a virusului. Precum și
faptul că lockdown-urile ar funcționa, că măștile ar avea un rol protector
evident pentru dvs. sau pentru cei din jur și că variantele virusului ar fi
ceva de temut, deci va fi nevoie chiar să închidem granițele internaționale în
caz că pătrund unele dintre aceste variante străine urâte […] De ce fac asta?
De vreme ce nu pare a exista nici un motiv benign, utilizarea pașapoartelor de
vaccinare, la pachet cu o „resetare bancară” ar putea da într-un totalitarism
cum nu s-a mai pomenit vreodată pe lume. Amintindu-ne de răul provocat de
Stalin, Mao și Hitler, „depopularea în masă” rămâne o consecință logică”.
Dihotomia covid-noncovid folosită ca
armă, un alt abuz instituționalizat
Este
blestemul vieții noastre, răul fatal al acestor zile, urgia care ne apasă din
toate direcțiile. Prin străduința încăpățânată a oficialităților, cu sprijinul
neabătut al mass-media, suntem împărțiți în două gloate: covid și noncovid. Și
se depun eforturi însemnate pentru învrăjbirea celor două tabere. Se confruntă,
până la desființarea celor din urmă, spitalele covid cu cele noncovid. Primele se înmulțesc, chiar și peste noapte
Celelalte sunt desființate cu aceiași repeziciune. Sunt puși în opoziție
bolnavii covid și ceilalți bolnavi - nenorocoșii noncovid. Dacă pentru primii
s-a constituit o adevărată suprastructură care îi testează periodic, îi
oblojește, îi numără, îi categorisește în funcție de gravitatea bolii și le
socotește zilnic paturile și aparatele cu oxigen, pentru ceilalți nu mai există
nimic. Nu spitale, nu paturi, nu tratament. Până și doctorii specializați în
boli noncovid sunt obligați să lucreze pentru bolnavii covid, părăsindu-și
vechii pacienți aflați sub tratament.
Ni se impune
până și unde să călcăm. Sunt instituite, pretutindeni, rute de intrare și
ieșire covid și noncovid. Așa numitele sensuri de mers sanitare. Cerberi,
plătiți pentru asta, veghează zi și noapte ca nu cumva vreun viețuitor să calce
pe alături. S-au conceput pașapoarte speciale pentru călătorii covid și
noncovid. Deși prin acest sistem evident discriminatoriu ni se restricționează
dreptul de a călători, în mod oficial se susține că ”certificatele verzi”
înlesnesc circulația persoanei. În covid și necovid sunt împărțiți și elevii,
pedagogii, profesorii, doctorii, chelnerii… S-a ajuns până acolo încât și
țările au fost împărțite în state covid și noncovid!
Cât, în
aceste demersuri, este bună intenție? Cât este prostie, slugărnicie, rea
intenție sau manifestare despotică? Nu știe nimeni. Pentru că nimeni nu este
preocupat cu adevărat de prevenție medicală. Dovada? După mai bine de un de la
izbucnirea epidemiei ne aflăm în aceeași situație ca la început. Nicio
diminuare a numărului infectărilor sau a deceselor atribuite acestui virus.
Purtatul
măștii, problematica distanțare sau îndemnul spălării pe mâini, să fie clar, nu
sunt măsuri medicale de prevenție. Pentru că dacă nu le respecți ești pedepsit.
Acestea, la fel ca restricțiile de circulație, închiderea piețelor și a
magazinelor, interzicerea întâlnirilor,
priveghiului morților sau îmbrăcarea cadavrelor înainte de înmormântare,
sunt măsuri politice. Peste tot în lume doctorii emit recomandări. Cei care
obligă și pedepsesc sunt politicienii.
Competiția inventării și aplicării
abuzurilor, un nou sport al politicienilor aflați la putere
Trăim o
adevărată competiție. Echipe special alcătuite, comisii peste comisii cu
atribuții complet necunoscute cetățeanului,
personaje păstrate în umbră dar și indivizi aruncați în față fiindcă sunt
lipsiți de simțire omenească se află într-o întrecere mârșavă în a inventa și
aplica restricții omului de rând. Numai prin existența competiției într-o
asemenea olimpiadă neagră a fost posibil să apară regula îngropării morților în
pielea goală, sigilați în saci de plastic precum dejecțiile și aruncați în
gropile săpate la repezeală fără o slujbă bisericească și în prezența unor
preoți grăbiți, timorați, mascați, îmbrăcați în combinezoane albe și nu în
veșmintele bisericești. Numai astfel, printr-o cursă a mârșăviilor, au putut fi
introduse în carantină comunități întregi prin inventarea și aplicarea unor
formule de calcul din ce în ce mai ilogice. Numai în acest fel se explică
desființarea spitalelor strict specializate, unele unicat, și creșterea
galopantă a deceselor bolnavilor cronici lipsiți de asistență medicală. Se
insistă la salvarea declarativă a unor oameni prin uciderea deliberată a multor
altora. Se uită că în fața morții suntem egali.
Teama de restricții a depășit frica
de îmbolnăvire.
S-a ajuns în
situația în care teama de îmbolnăvire, sădită temeinic în psihicul nostru timp
de un an, este depășită de frica de restricții. Trăim și murim între două
seturi de măsuri punitive. Respirăm în funcție de deciziile luate peste noapte
în spatele ușilor închise. Suntem obligați să ne organizăm viața conform
fantasmelor unor personaje sinistre și a unor decizii subordonate și ele nu se
știe căror interese de moment. Abuzul instituțional al statului a devenit
politică oficială, iar campionii abuzurilor sunt priviți ca niște eroi în lupta
cu virusul.
Se pare că,
respectând o tradiție istorică ne onorantă, România continuă să nu-și descopere
demnitatea. Noi, poporul, ne comportăm ca niște vinovați. Ne este frică să
ridicăm glasul. Răbdăm aproape fără crâcnire un prezent plin de abuzuri și nu
ne preocupă în niciun fel viitorul. Protestele noastre, anemice, pedepsite în
mod parșiv de haitele plătite și echipate de noi pentru a ne proteja, nu
impresionează autoritățile fiindcă ele ne cunosc prea bine neputința. Până
când? Aceasta este întrebarea care chinuie mintea fiecăruia dintre noi. În
lipsa unui răspuns, apar reacțiile firești. Confruntați cu noi restricții,
unele evident aberante, organizații civice și instituțiile judiciare sesizate,
chiar unele partide politice, din toată lumea și de la noi, au luat atitudine:
Într-un
comunicat de acum câteva zile, George Simion, deputat și copreședinte A.U.R.,
afirma: „Românii ard de vii sau se sufocă prin spitale, copiii se însingurează
și se deprimă în fața ecranelor, fiind lipsiți de contactul direct cu colegii
și profesorii, micii antreprenori români sunt nevoiți să pună lacătul pe ușă,
vreme în care ei vând măști neconforme și ultimele companii strategice pe care
le mai deține statul, își schimbă pozele de profil pe rețelele de socializare
și se țin cu dinții de funcții. Această șaradă trebuie să înceteze! Măsurile
absurde trebuie ridicate și viața românilor trebuie să revină la normalitate”
Vasile
Barbu, președintele A.N.P.P., atrage atenția că în fiecare lună, comparativ cu
anul 2019, crește numărul deceselor fiindcă nu oamenii nu mai au acces la
servicii medicale ca urmare a transformării spitalelor specializate în spitale
COVID: „ S-a ajuns la aproape 30.000 de
morți pe lună în plus. Sunt zeci de mii de pacienți care nu au beneficiat de
serviciile medicale. Mulți dintre pacienți mor, iar mulți rămân cu sechele
invalidante, din păcate. Acesta este efectul social în timp pe care nimeni nu-l
ia în considerare. La noi în România se merge pe sistemul pompieristic”
În Finlanda,
la 2 aprilie, o comisie constituțională a declarat neconstituțională decizia
guvernului de a introduce în carantină cinci orașe, inclusiv capitala. Ca
urmare, guvernul a decis retragerea deciziei.
Ca urmare a
unui proces intentat de Liga pentru Drepturile Omului, un tribunal din Belgia a
obligat autoritățile să anuleze toate restricțiile impuse pentru limitarea răspândirii virusului SARS
Cov-2. Procesul a început în februarie. Guvernul era acuzat că a luat măsuri
ilegale pentru limitarea răspândirii bolii fiindcă au restrâns drepturile
cetățenilor la libera circulație fără ca parlamentul să fi votat un asemenea
act normativ, iar în caz de nesupunere va trebui să plătească o amendă de 5.000
de euro pe zi.
În Germania,
în landul Turingia, administrația a fost obligată să suspende restricțiile
asupra drepturilor cetățenilor luate pe motiv de pandemie până nu demonstrează
cu dovezi științifice necesitatea acestor măsuri și faptul că a acționat
restrictiv proporțional cu pericolul iminent. Recent, ca într-un teatru al
absurdului, destituirea unuia dintre torționari și a femeii născătoare de
restricții de lângă el este tratată la nivel politic precum sacrificarea unor
adevărați martiri ai neamului. E rușinos.
https://www.art-emis.ro/analize/abuzul-institutionalizat-mai-traumatizant-decat-boala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu