Conflictul încălzit din Ucraina se
răceşte din nou ?
Petru Romoşan
25 Aprilie 2021
În vreme ce
în S.U.A. poliţistul Derek Chauvin a fost condamnat pe toată linia pentru
moartea accidentală a lui George Floyd (aşa au început manifestaţiile violente
ale B.L.M. şi Antifa), în Rusia, Vladimir Putin a ţinut un lung discurs (o oră
şi jumătate) despre starea naţiunii în prima sa apariţie publică după
declanşarea pandemiei. Putin s-a arătat preocupat pe larg, cu cifre şi planuri,
de soarta familiilor, a copiilor, a elevilor şi studenţilor (lucru pe care nu-l
fac Klaus Iohannis şi Florin Câţu), de promovarea învăţământului ştiinţific şi
tehnic, şi a atras atenţia asupra liniilor roşii a căror încălcare Rusia nu o
va accepta. Liniile roşii le stabileşte Rusia însăşi şi nu se simtă obligată să
le anunţe dinainte. Preşedintele rus a ameninţat cu represalii mai dure ca
niciodată şi s-a plâns că atacurile şi sancţiunile aplicate Rusiei au devenit
un sport pentru Occident, o deprindere banală. O comentatoare de la Moscova
sublinia că cetăţenii ruşi sunt obosiţi de geopolitică şi îşi doresc în primul
rând creşterea veniturilor.
Conflictul
încă îngheţat din Donbas (Bazinul Doneţk), din estul Ucrainei se umflă însă cu
fiecare zi. Joe Biden i-a propus preşedintelui rus o întâlnire într-o ţară
terţă, întâlnire pe care Vladimir Putin pare s-o fi acceptat. În plus, va avea
loc, la iniţiativa S.U.A., şi o conferinţă despre climat şi ecologie, la care
preşedintele american vrea să facă uitată iniţiativa predecesorului său, Donald
Trump, aceea de denunţare a Tratatului de la Paris. Vor fi prezenţi (virtual,
pe Internet) şi preşedintele Chinei, Xi Jinping, şi, aparent, şi preşedintele
rus, Vladimir Putin. Preşedintele Joe Biden ar putea anunţa în zilele următoare
recunoaşterea masacrului armenilor din Turcia (1915-1916), iniţiativă ce riscă
să arunce în aer relaţiile S.U.A. cu partenerul său N.A.T.O. major, Turcia.
Deşi
preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, primul său ministru, Denis Şmihal,
şi grupările neonaziste din Ucraina fac tot ce pot pentru a declanşa un
conflict deschis cu Rusia, ruşii nu par dispuşi să se lase atât de uşor
antrenaţi într-un război cu Ucraina (sprijinită de S.U.A., Marea Britanie şi
N.A.T.O.). Pentru ruşi există şi alte soluţii decât războiul. De exemplu,
Rusia, pe lângă paşaportul rus acordat rusofonilor ortodocşi din estul Ucrainei
(peste 600.000 de paşapoarte la o populaţie de 4,6 milioane), poate organiza un
mare transfer de populaţie în interiorul frontierelor sale actuale. Deşi Rusia
a semnalat de mai multe ori că nu consideră viabilă Ucraina între frontierele
trasate de Lenin, Stalin şi Hruşciov (inclusiv la Bucureşti în 2008, la
summitul N.A.T.O.), mai poate aştepta până să-şi adauge estul Ucrainei
(Donbasul) şi litoralul Mării Negre din sudul Ucrainei, la fel cum a procedat
cu Crimeea în 2014.
În orice
caz, dacă Ucraina şi preşedintele său „militarist” vor reuşi până la urmă
declanşarea războiului, e cert că actuala Ucraină nu va rămâne întreagă.
România nu are de ce să semneze noi tratate cu Ucraina sau să expulzeze (la o
eventuală cerere britanică, americană sau N.A.T.O.) diplomaţi ruşi, aşa cum au
făcut-o deja polonezii, cehii şi bulgarii. Atâta vreme cât teritorii româneşti
(Transcarpatia, nordul Bucovinei, regiunea Cernăuţi, Bugeacul, regiunea Odesa)
sunt locuite de vreo 600.000 de români, a căror identitate şi limbă nu mai sunt
respectate, România nu ar trebui să aibă nimic de negociat cu Ucraina.
Politicienii
care vor semna asemenea acte îşi vor semna şi compromiterea eternă, care poate
fi asociată şi cu pedepse destul de concrete într-un viitor nu prea îndepărtat.
Vom vedea cu o asemenea ocazie dacă reprezentanţii noştri slujesc interese
româneşti sau aparţin de-a dreptul unor puteri străine, fie ele şi „partenere”.
Vom vedea dacă „factorul intern” e copleşit de „factorul extern” sau, chiar mai
rău, dacă „factorul intern” nu s-a metamorfozat deplin în „factorul extern”,
aşa cum a mai făcut-o în anii ’50, de partea sovieticilor, a ruşilor. În orice
caz, ca vecin direct, România nu se poate amesteca într-un război între Ucraina
şi Rusia. Şi să ne amintim că Ucraina nu e membră N.A.T.O. şi, după cum dau
limpede de înţeles ruşii, nici nu va fi vreodată.
Comentatori
avizaţi, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci (director executiv
pentru Italia al organizaţiei pentru prevenirea războialeor nucleare - premiul
Nobel pentru Pace în 1985 -, autor de referinţă în geopolitică), urmăresc cu
atenţie şi mişcările militare americane şi ale N.A.T.O., nu doar pe cele
ruseşti, cum procedează presa din România:
„Aceste
manevre militare şi altele care transformă Europa într-o mare garnizoană
provoacă o tensiune crescândă cu Rusia, focalizată pe Ucraina. N.A.T.O., după
ce a dezagregat Federaţia Iugoslavă înfigând cuţitul războiului în fracturile
interne, se erijează acum în cavaler al integrităţii teritoriale a Ucrainei.
Preşedintele Comitetului Militar al N.A.T.O., britanicul Stuart Perch, şef al
Royal Air Force, la întâlnirea sa de la Kiev cu preşedintele Zelenski şi cu
şeful statului-major Homciak, a declarat că „aliaţii N.A.T.O. sunt uniţi în a
condamna anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia şi acţiunile sale agresive
în Ucraina orientală”. El a repetat astfel versiunea conform căreia Rusia ar fi
anexat cu forţa Crimeea, ignorând faptul că ruşii din Crimeea au hotărât
printr-un referendum să se rupă de Ucraina şi să aparţină Rusiei pentru a evita
să fie atacaţi, aşa cum erau ruşii din Donbas, de batalioanele neonaziste ale
Kievului. Aceleaşi batalioane folosite în 2014 ca trupe de asalt în puciul din
Piaţa Maidan, amorsat de sniper-ii georgieni care trageau asupra
manifestanţilor şi poliţiştilor, şi apoi în acţiunile care s-au succedat: sate
incendiate şi însângerate, militanţi arşi de vii în Casa Sindicatelor din
Odesa, civili neînarmaţi masacraţi la Mariupol sau bombardaţi cu fosfor alb în
Doneţk şi Lugansk. O lovitură de stat sângeroasă gestionată de S.U.A./N.A.T.O.
cu scopul strategic de a provoca în Europa un nou război rece pentru a izola
Rusia şi a-şi întări în acelaşi timp influenţa şi prezenţa militară în Statele
Unite ale Europei [...].
Nu e o
întâmplare că s-a reaprins conflictul din Donbas atunci când, odată cu
instalarea Administraţiei Biden, funcţia de secretar de stat i-a revenit lui
Antony Blinken. De origine ucraineană, Blinken a fost principalul organizator
al puciului din Piaţa Maidan din rolul său de vice-consilier pe securitate
naţională în Administraţia Obama-Biden. În postul de secretar de stat adjunct
Biden a numit-o pe Victoria Nuland, co-organizatoarea operaţiunii S.U.A. din
2014, care a costat mai bine de 5 miliarde de dolari, pentru a instala în
Ucraina „guvernul cel bun” (după propria ei declaraţie). Nu e exclus să existe
acum un plan: promovarea unei ofensive a forţelor de la Kiev în Donbas,
susţinută de facto de N.A.T.O. Acesta ar pune Moscova în faţa unei alegeri care
i-ar da, în orice caz, un avantaj Washingtonului: să lase să fie masacrate
populaţiile ruse din Donbas sau să intervină militar pentru a le susţine.
Cineva se joacă cu focul, şi nu în sens figurat, aprinzând fitilul unei bombe
în chiar inima Europei [...]”[1].
„Escalada nu
e doar verbală. În ziua de dinaintea Consiliului Nord-Atlantic, armata S.U.A.
din Europa a comunicat că, dat fiind că trebuie să primească în următoarele
luni două noi unităţi operaţionale, va păstra în Germania trei baze pe care ar
fi trebuit să le restituie guvernului german. În ziua următoare, Consiliul
Nord-Atlantic, Statele Unite au anunţat un acord încheiat cu Norvegia care le
permite să dispună de patru baze aeriene şi navale aflate la graniţa cu Rusia.
Între timp a pătruns în Europa distrugătorul american „Arleigh Burke”,
beneficiar al unei modernizări care „îi creşte raza de acţiune şi capacitatea
armelor cu care e înzestrat”. „Arleigh Burke” e una dintre cele patru unităţi
lansatoare de rachete cu desfăşurare avansată aparţinând Flotei a VI-a, aceea
care, aflată la ordinele Comandamentului forţelor navale ale S.U.A. în Europa
(având cartierul general la Napoli-Capodichino), operează mai ales în Marea
Baltică şi în Marea Neagră.
Aceste vase
sunt dotate cu lansatoare verticale Mk-41 produse de Lockheed Martin. Ele pot trimite
(conform specificaţiilor tehnice oficiale) „rachete cu toate misiunile
posibile: antiaeriene, antinavă sau de atac asupra unor obiective terestre”.
Cele din urmă, printre care se află rachetele Tomahawk, pot fi purtătoare de
capete convenţionale sau nucleare. Neputând şti despre care e vorba, Rusia
estimează că la bordul acestor vase din apropierea teritoriului său se găsesc
rachete de atac nuclear. În timp ce Londra indică şi ea că va trimite o unitate
lansatoare de rachete în Marea Neagră, Moscova anunţă că, între 24 aprilie şi
31 ocotmbrie, nu va fi îngăduită trecerea nici unei nave de război străine prin
apele teritoriale ruse în trei zone ale Mării Negre. Situaţia va fi şi mai
tensionată atunci când, la vară, se vor derula în Marea Neagră manevrele
S.U.A.-Ucraina Sea Breeze („Briza mării” - n.n.) la care vor participa şi alte
ţări membre N.A.T.O., cu mai mult de 30 de vase, având şi sprijin aerian
(avioane, elicoptere şi drone)”[2].
Războiul din
Ucraina, cu toate că ucrainenii au abandonat înţelgerile de la Minsk şi atacă
intermitent regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk, nu a început totuşi.
Germania, prin Angela Merkel, a anunţat ferm că nu intenţionează să oprească
proiectul Nord Stream 2 (unul dintre motivele importante ale discordiei). Şi, cu
toate marile mişcări de trupe şi armament, cu nenumăratele declaraţii
belicoase, pacea mai poate fi încă salvată. Diplomaţia (la vedere sau discretă)
nu a fost încă total abandonată. Vladimir Putin şi Rusia şi-au arătat
disponibilitatea de a sta de vorbă cu toată lumea, mai ales cu adversarii. Dar
probabil că mai puţin cu puterea de la Kiev, considerată lipsită de autonomie.
Ministrul rus al Apărării, generalul Serghei Şoigu, a arătat, în 22.04.2021, că
Rusia a ordonat comandamentului forţelor sale armate ca trupele să se întoarcă
la bazele lor permanente începând de vineri 23.04.2021, după exerciţiile
militare din Crimeea şi Marea Neagră.
Aranjament
grafic - I.M.
-----------------------------------------------
[1]
Ukraine, bombe USA en Europe -
https://www.mondialisation.ca/ukraine-bombe-usa-en-europe/5655443 - 13.04.2021.
[2] Ordre
USA contre la Russie : Italie au garde à vous” - https://www.mondialisation.ca/ordre-usa-contre-la-russie-italie-au-garde-a-vous/5655637
- 20.04 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu