cătălin afrăsinei - la cules de mereoare

 

la cules de  mereoare

 

 

~*~

 

o invitație la priveghiul profeților făcută de stelian baboi

spirit tutelar al facultății de agronomie din Iași**

 

ne dădeam întâlnire în poeme cubiste

lumea aceasta este un cub de gheață

privește pereții cubului adus de la poli

stăteam la rând pe linia specială de psihiatrie comutațională*

ce cuvânt e acesta

luați loc în poemul acesta

îți reamintesc cubul treptat se dezgheța

aproape devenea lacrimă

apoi în poemul de față care nu are trecut

ci numai  întrebări transcedentale

ni s-a cerut să ne așezăm pe scaun

la o distanță de 2 metri alt cub alb

de nenumărați doi în doi alte cuburi albe

tu priveai spre cerul înduioșat eu înspre tine

să nu pier să nu mă pierzi studiind

lecția despre cum se topește

un cub de gheață și devine inimă de gheață

& după care singurătățile de gheață

îți reamintesc după anotimpul musonilor

am intrat în cel de-al șaptelea anotimp

simțindu-ne ghețurile

se iubeau

erai îmbrăcată-n alb purtai caschetă bleu

& treceam  foarte aproape de poli

prin inima ta trecea polul nord

prin inima mea ecuatorul știu sigur

exact în acea vreme nasa inventase noi detectoare de asteroizi

explicându-ni-se foarte multe substantive defective

un fel de catapulte cum se iubesc girafele cucii

cum îți poți domina teama suind & coborând

printre meandre fără luntre

așteptându-l pe luntraș cu bănuții de pe orbite

& dacă ai fost alexandru macedon

în nopțile cu insomnii mă iubeai maniacal

în nopțile în care goethe îl contrazicea pe racine

în nopțile în care goethe nu avea dreptate

totuși

andromaca a fost fiica lui hector

în poemul cubist a încăput și achile

ascunzându-și apriga-i mânie

din poeme cubiste ne-am mutat în poeme fauviste

cel mai mare poet fovist al tuturor timpurile

locuia într-un tablou

îi purtai  ia și te-am rugat s-o porți

să cânți până mor

mereoarele

atât de multă moarte albă

de la un capăt la altul al bobului

planta care l-a crescut pe pitagora

lumea avea nevoie de priveghi

nimeni nu mai spunea nimic

se murea pur și simplu

tu adică eu iubindu-ne postum

& nici acest fapt nu mai părea cu putință

am reușit să ne ascundem în mințile inocenților

aflați în direct pe linia psihiatrică

despre care am mai scris eroic

lord byron apollinaire holderlin nerval

capodopere devenite  drumuri autostrăzi tranșee

ÎNSUȘI CUVÂNTUL

ne-am născut din biblie cum vom și muri

mă uit pentru ultima oară în pandemica clipă

a început  priveghiul profeților

rămâi în lumină & -n sfera  de oglinzi despletindu-te

cât de mult ți-a fost dat   să locuiești la pagina 888  acea pagină de țărână

ÎNSUȘI CUVÂNTUL

A   ROSTIT ARSENIE BOCA

în închisoarea

CU

PUNGUȚA

DE

ȚĂRÂNĂ

ATRNÂNDU-I PE UMERI

ÎN FORMĂ DE CRUCE

 

 

~*~

cătălin afrăsinei

 

*comutațional, cuvânt format prin compunere, licență poetică de la   computațional, mutațional, prin licență practică, despre felul în care se supraviețuiește în vreme de pandemie, începând cu cea de la Hong Kong, cuvânt absolut periculos, la fel cu virusul mortal.

 

**exclus din învățământul universitar in anul 1972, pe motiv că la adunările festive din epocă spunea răspicat , ,,iar ne-am adunat la priveghi”, adunări care manipulau toate satele și orașele din România socialistă. Cartea sa, Priveghiul profeților, este prefațată de către  Ioan Petru Culianu, neomorât pe atunci la  University of Chicago, Divinity School, via unor maxime trăiri precolumbiene.