Noul front al noului război rece este
„linia roșie”
Corneliu Vlad
23 Mai 2021
Trăim
într-un nou război rece sau în varianta hibridă a celui prin care s-a consacrat
sintagma, iar un război presupune, între multe altele, și linii ale frontului,
care în acest caz sunt și ele hibride. În limbajul politico-diplomatic se
vorbește tot mai mult de la o vreme despre o „linie roșie”, adică de o limită
care nu trebuie depășită.
Legenda
spune că expresia a apărut în 1929, în contextul dezbaterilor între marile
puteri ale vremii pe tema gestionării situației de după prăbușirea Imperiului
Otoman, când s-a încheiat acordul „Red Line Agreement”, între marile companii
petroliere occidentale asupra împărțirii prin frontiere sau alte linii de
demarcație a marelui stat multinațional din Levant. Atunci, un om de afaceri
armean, Calust Gulbenkian, ar fi trasat cu creion roșu liniile despărțitoare
intre perimetrele de exploatare (și de
influenta ) a bogățiilor din arealul postotoman. Prin extensie, „linia roșie” a
ajuns să definească orice limită teritorială în disputele expansioniste dintre
state, în mod riguros si ferm.
Încheierea -
cel puțin declarativă - a războiului rece a readus în actualitate expresia, în
contextul dezmembrării U.R.S.S. și a expansiunii impetuoase spre Est a U.E. și
N.A.T.O. „în spațiul central și estic al Europei din care a făcut parte fie
republici unionale sovietice, fie state membre ale Tratatului de la Varsovia,
și el desființat. Atunci, președintele Elțin
a vorbit de o „linie roșie” pe care „marșul spre Est” al Occidentului nu
trebuie să o depășească, dar tânăra Federatie Rusa n-a reușit să-l stăvilească.
Astazi,
Moscova reafirmă, într-o situație cu totul diferită exigențele respectării
„liniei roșii” care fixează „sfera de interese privilegiate” a Rusiei, definită
în doctrina militară a Rusiei. Ziaristul
francez Laurent Marchand remarca, în 2014, faptul că în timp ce liniile roșii
ale Washingtonului nu sunt clar trasate, cele ale Moscovei sunt cât se poate de
precis delimitate”. Mai concret, un comentator de la postul de radio Deutsche
Welle susține că pentru Rusia „linia roșie” definește spațiul postsovietic de
sfera de influenta euroatlantica. Aici se află state postsovietice - Ucraina,
Belarus, Republica Moldova, statele din nordul Caucazului, care sunt încurajate
din Occident prin diferite formule să se apropie de U.E. și N.A.T.O. în
perspectiva unei eventuale aderări a lor la aceste structuri, chiar dacă aceste
sugestii și invitații voalate nu sunt angajante. Fapt care întreține o stare de
incertitudine și nesiguranta în zona de interfață dintre lumea euroatlantică și
cea eurasiatica. Ucraina este în această privință un evident și tragic exemplu.
Presedintele Frantei Macron s-a pronunțat recent pentru o definire clară a liniilor roșii în raport cu Rusia, căci
„acesta este singurul mod de a fi credibil”, dar și aceasta propunere a sa
plutește în ambiguitate.
În ce o
privește, Rusia are o poziție cât se poate de clar exprimată în această
privință. În mesajul său anual pronunțat în cele două Camere ale Parlamentului,
președintele Vladimir Putin declara că
pentru anumite țări a hărțui Rusia a devenit „un soi de sport nou”, dar dacă
până acumm răspunsul Moscovei a fost în
context „rezervat”, și „fară nicio ironie, modest”, „dacă cineva ne ia bunele
intenții drept indiferență sau slăbiciune, […] ar trebui să știe că răspunsul Rusiei
va fi asimetric, rapid și dur […] și unde este această linie roșie, asta
decidem noi singuri, în fiecare caz concret în parte” a avertizat liderul de la
Kremlin,
„Rusia are
propriile « linii roșii » în politică, iar Occidentul trebuie sa le respecte”,
a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov. El a afirmat că „Rusia are
dreptul să apere interesele conaţionalilor săi, mai ales atunci când aceştia
sunt persecutați în multe țări, când drepturile lor sunt încălcate, așa cum s-a
întâmplat în Ucraina”.
Potrivit
afirmaţiilor sale, şi evenimentele din luna august 2008, când Georgia a atacat
Osetia de Sud şi forţele de pace ruse, au reprezentat „o linie roşie”. „Rusia
are interese şi lumea trebuie să ţină minte acest lucru. Rusia are linii roşii.
Consider că politicienii serioşi din Europa înţeleg faptul că aceste linii
roşii trebuie respectate, la fel cum au fost respectate în timpul războiului
rece”.
Politologul
rus Feodor Lukianov avansează o explicație a evoluțiilor nedorite care au
condus la noua delimitare antagonistă în imediata vecinătate a frontierelor
Rusiei. „Tot ce se întâmpla în anii '2000 în spaţiul post-sovietic, inclusiv
războiul ruso-georgian, este puţin probabil să se fi produs aşa cum a fost,
dacă nu exista un factor extern puternic, dacă nu se producea activizarea
bruscă a politicii americane, încercarea preşedintelui Bush de a aduce într-un
ritm accelerat un şir de state ex-sovietice în structurile nord-atlantice. Prin
urmare, a funcţionat legea acţiunii şi reacţiunii - cu cât e mai mare
presiunea, cu atât e mai mare răspunsul” - spune Lukianov. Toate aceste
evoluţii, în opinia lui Feodor Lukianov, şi-au atins apogeul în războiul din
2008 din Georgia.
„Voinţa
americanilor de a trece în sfârşit peste linia roşie ca să finalizeze procesul
delegitimării Uniunii Sovietice s-a ciocnit de dorinţa fermă a Rusiei de a le
arăta că ei nu vor trece peste această linie roşie. Şi Rusia a reuşit. Altceva
este că Rusia nu ştie ce să facă mai departe şi nici nu vrea să facă ceva. Eu
cred că abia după conflictul ruso-georgian, ale cărui consecinţe le-a agravat
recesiunea economică, Rusia a început să-şi reconsidere rolul său în spaţiul
post-sovietic - ceea ce poate să facă şi-şi doreşte, şi ceea ce nu poate şi nu
trebuie să-şi dorească”.
Aranjament
grafic - I.M.
https://www.art-emis.ro/analize/noul-front-al-noului-razboi-rece-este-linia-rosie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu