TREZEȘTE-TE NAȚIE!
„Nicicând
lumea politică românească nu a fost mai penibilă, mai fără caracter, mai
ticăloasă în ansamblul ei. Nicicând nu a suferit de o amnezie atât de sinistră,
încât să nu mai știe în ce țară s-a născut, ce țară are de slujit! Atâta
mizerie, atâta prostie îngâmfată, atâta jeg în gândire și exprimare, nu cred să
mai fi cunoscut vreo țară. Suntem astăzi pe locul întâi la nemernicie, la
aroganță și la puturoșenie! Cred că ne privesc cu uimire și cei care habar nu
aveau unde se află România, dar și cei care apucaseră să ne cunoască. O
transformare atât de cumplită, în atât de puțini ani nu a mai cunoscut nimeni.
Și dacă ar fi vorba doar de politicieni, încă am mai putea avea o cât de câtă
speranță, dar ia încercați să priviți imaginile cu zâmbetele tâmpe ale celor
care ofereau lumii prin mizeria „muie psd”, imaginea deformată a filozofiei
românești, a gândirii libere, a exprimării neîngrădite, imaginea unui popor în
disoluție, un popor pentru care moartea caprei vecinului este singurul
deziderat pentru care viața merită trăită!
Distinși
concetățeni, l-ați omorât pe Eminescu pentru a doua oară, ați arătat că școala
nu a însemnat nimic, că familiile voastre nu au habar de semnificația celor
șapte ani de-acasă. Într-o țară atât de generoasă, mai ales cu minoritățile de
orice fel, într-o țară atât de bogată și de veselă am ajuns să mă tem să
zâmbesc, să-mi fie rușine că toată viața am iubit doar femeile, să mă tem să
vorbesc despre familie, despre Ștefan cel Mare, despre Vlad Țepeș, despre
istoria mea cu bunele și relele ei, dar a mea, o istorie de care nu-mi este
rușine, pentru că mama mea a avut casa deschisă și masa pusă pentru oricine
bătea la ușă, român, țigan, evreu, ungur, rus? Iar acum?!?! Să aflu că vreți
să-mi luați casa, că vreți să-mi luați agoniseala de om care n-a fumat, n-a
băut, n-a mers la curve să-și irosească banii, atâția câți au fost, să aflu că
vreți să mă colectivizați încă o dată, ca pe bunicul meu, pe care bunicii
voștri l-au omorât, nașterea mamii voastre de golani, încercați să-mi intrați
în curte și în viață și măcar cu unul dintre voi mor de gât! Hai, care ai curaj
să faci primul pas?/ În urmă cu ceva ani, unul de la Cluj spunea că s-a săturat
de România!/ Eu m-am săturat să vă văd scuipând pe România, siluind-o ca niște
bețivi borâți, m-am săturat să vă tot suport prostia ridicată din nămolul
întărit al nespălării, m-am săturat și eu, dar de România ASTA! Pentru că ASTA
nu este România mea, nu este România adevărată, nu este România lui Eminescu ci
a celor care l-au exilat în debarale ca să-și poată etala tristețea și
frustrările impotenței fizice și morale./La vreme de noapte fără stele, Sfinxul
nostru din Carpați varsă fiere pentru că a trăit atâtea milioane de ani aici în
Grădina Maicii Domnului, în Edenul în care Dumnezeu l-a așezat întâiași dată pe
Adam, dar atâta necredință, atâta mizerie, atâta spurcăciune nici el nu a putut
gândi că se poate./Doamne Sfinte, dă-ne un semn, dă-ne tărie sau omoară-ne ca
pe nenorociții din Sodoma și Gomora, dar nu ne lăsa umiliți și călcați pe gât
de jegurile astea! […]”
(Mihai
Malaimare, 13.apr.2021, Facebook).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu