VASILICA GRIGORAS - POEZIE

 

Poesis

 

~*~

 

Un copac cu multe inele

Sunt un copac

pe care destinul l-a binecuvântat

cu multe inele

şi l-a răsfăţat sculptându-i

trunchiul subţire

dar viguros şi armonic

încât m-am strecurat

în sunetul muzicii anotimpurilor

cu tainică simţire

printre bucurii şi intemperii.

Nodurile adunate în firul vieţii

nu ştiu când şi cum

scăldate în ploi fine ori nebune

mă-nfioară uneori

dar ştiu că şi poama stafidită

are aromă şi dulceaţă

iar savoarea-i împărtășită

Deşi mi-a fost loial

licărul din priviri se clatină

şi va veni o vreme

când paznicii cetăţii mele vor aţipi

iar eu mă voi îndrepta

spre câmpul cu stele.

 

Circul lumii

într-un cort imens

afișe scrise și colorate strident

oameni, animale laolaltă

umbre grosolane

chicote peste măsură...

capetele depășind pânza cortului suspendat

bălăgănindu-se uneori fără trup

în ritmul crănțănitului semințelor

stuchitului fără reținere

mirosului floricelelor de porumb

lipseau doar tuciurile și cărbunii

pentru că urșii jucau pe un jar artistic

chiote, suspine, răsuflări reținute

scâncetul câte unui copil speriat

de valuri zgomotoase de râsete

pe fondul unui scandal infernal

în care cuvintele zdrăngăneau fals

și atârnau ca țurțurii, trofee grotești

ridicând uimiți genele privim indiferenți

cum zilele trec fără sens într-o direcție hâdă

expresie amară a unei grave erori

 

Ochiul iscoadei

îmbelşugate lacrimi

se opresc în zbârciturile

care-i brăzdează faţa

atât de proaspătă odată

peregrin prin crângul cast şi vânjos

ca un feciorelnic june

a cărui inimă simte încă

o nebuloasă dorință de dragoste

o nălucă aievea cu chip de dezmierdare

cu obrajii împurpuraţi şi sânii uşor îndrăzneţi

îi perindă prin faţa ochilor

tinereţea anilor de mult

în bătăile năvalnice ale inimii

desluşeşte o uşoară fluturare de zâmbet

simţurile înfiorate îi dau puteri

să se împăuneze sub cerul senin

cu aerul tomnatic încă neofilit

cu paşi sfioşi şi înfriguraţi

se pierd fără veste în bezna nopţii

sfredelindu-şi inimile cu ochiul de iscoadă al eretei

în timp ce scânteia unui sentiment năvalnic

abia aşteapta să izbucnească în flăcări

 

Gerul păcatului

O picătură uriaşă,

aversă ca un torent zburător,

iederă umedă, rebelă

cortină grea, mată

se întinde între cer şi pământ.

Cerul pare un monstru feroce

într-o neinspirată şi josnică ostilitate

se năpusteşte dizarmonic,

cu brutalitate dezlănţuită,

provocând fracturi

pe-obrazul pământului

care abia respiră şi geme

într-o indignare dusă la paroxism.

Între cerul de plumb

şi pământul încremenit

suntem noi oamenii împotmoliţi

într-un câmp minat

de gerul păcatului

săvârşit cu vehemenţă acerbă,

răstignindu-L în fiecare moment

pe Mântuitorul lumii.

 

Muzeu (secvență senryu)

piese de muzeu –

adunate-n parlament

doar antichități

*

idilă la muzeu –

custodele în brațe

c-o Țărăncuță

*

muzeu de ceară –

politicienii cu

figura ștearsă

*

muzeu sătesc –

de viță nobilă doar

Grasa de Cotnari

*

muzeu erotic –

în centrul colecției

Venus din Milosu

*

coasa la muzeu –

bunicul pe drumul lui

fără întoarcere

*

muzeul din sat –

pe râurile iei

roiuri de muște

*

vizită la muzeu –

fetele caută de zor

Maternitate

*

muzeu natural –

papagalii ciripesc

de la tribună

*

furturi din muzeu –

după Rondul de noapte

Lupta cu taurul

*

muzeu etnografic –

ițele războiului

tare-ncâlcite

*

muzeul din sat –

Spălătorese la râu

în Carul Mare

 

 

~*~

VASILICA GRIGORAS

Poeta, prozatoare, Membra a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania