PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎMULȚIT CU HAR, ÎN HARNIC DE PRETUTINDENI

 

ÎMULȚIT CU HAR, ÎN HARNIC DE PRETUTINDENI

 

 

~*~

 

Femeile sunt floarea, din floarea neamului nostru,

că patria mi cu flori, cu sărbători, în dialectic de verde-albastru pragmatic, corect, din zori,

exact și ca la noi metaforic,

în cornul abundenței gliei cu plopi și tei-pomi fructiferi, al României profunde, prospere și mari, în stil mai aparte genial, național,

monumental, demențial universal și fără moarte,

că sărbătoresc,

omenesc, aparte firesc și personal, că, în plin de cântec răsună luncile și dealurile,

cu mânuri ostenite, prin muncă muncite, prin gură grăite, glăsuite,

că  de cântec răsună văile, patriei cu holde și minunății de lucrători făurite, trudite,

care se odihnesc doar, în sărbători,

că oamenii-s împânzirea hotarului cu flori,

cu soare din zori care înhamă oamenii la lucru măiestru că nu-i puțin lucru să vezi acest furnicar de oameni întins cugetare adâncă și îmulțit cu har, prin harnică muncă, în harnic de pretutindeni.

 

~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE