duminică, 23 mai 2021

IRINA LUCIA MIHALCA - Tu, liniştea inimii mele

 



Tu, liniştea inimii mele

 

 

~*~

 

O, inimă frumoasă, ca soarele eşti,

vibrând în nuanţe paradisiace!

Oare este ceva ce nu-nţeleg

între tăceri şi distanţe?

Agape, dăruire cristică,

dacă nu eşti aici, fiecare clipă

se stinge-n însingurare

pe malul umbrelor noastre,

durerea e mult prea mare

s-o mai port cu mine,

eşti tot ce-mi pot dori!

 

Am pierdut forţa de a mai fi cu mine,

schimbările sunt prea adânci,

fiorii prezenţei tale

îmi zdruncină din temelii

fundaţia cambrată pe talia clipei.

Prin tine curge viaţa

ce mă poartă spre mine însumi,

credeam că te pierd

şi m-am pierdut din nou, în neant,

sentimentele adâncite în mine

sunt mai puternice

decât orice am trăit vreodată.

Sunt frânt în faţa

unei forţe intense ce deschide,

cu nebănuite chei, paradisul vieţii!

 

Cu ochii îndreptaţi spre soare,

inima ta

mişcă cerul inimii mele

şi-l conduce spre un alt cer

scris cu litere nevăzute în inimă,

trăirile lumilor

ne străpung universurile,

redefinindu-ne paşii, gândurile

şi-amprentele memoriei.

 

Trăiesc o permanentă revelaţie,

tu, liniştea inimii mele,

un nou anotimp,

un cer senin, mereu încântător,

un glas aşteptat la capătul unui drum

ce părea mult prea lung! - îmi spui.

 

 

~*~

8 iunie 2014

IRINA LUCIA MIHALCA








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu