CALEA CU TRANDAFIRI
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Necazurile
se întâlnesc neaparat în calea noastra spre Patria cereasca, deoarece cununa nu
poate fi primita decât prin purtarea neabatuta a Crucii. Când capul nostru este
încununat cu spini, este cuviincios ca picioarele noastre sa umble pe cai
asternute cu trandafiri? Necazurile si bolile sunt doctorii sfinte; putem sa le
îndulcim prin credinta si prin rugaciunea din inima – însa de obicei ni le
facem singuri amare, adaugând nerabdarea si putinatatea credintei noastre în
paharul încercarii prin care trecem. Necazurile sunt întotdeauna folositoare.
În dreapta Domnului, ele sunt mijloace de vindecare a bolilor noastre
duhovnicesti, pentru smerirea trufiei si potolirea patimilor. Ele înmoaie inima
noastra cea împietrita, ne silesc sa alergam cu rugaciune la Dumnezeu, ne fac
saraci cu duhul si nimicnici în proprii nostri ochi.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 65
TEMPERATURA INALTA
Parintele Arsenie Boca
La
temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura acestei fiinte,
în firea noastra apare modul divin de a fi, de a voi si de a gândi.
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul
XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 74
RANDUNICA
Sfantul Vasile cel Mare
Nimeni sa nu
se plânga de saracie! Nimeni sa nu-si piarda nadejdea în viata, când vede ca în
casa nu i-a mai ramas nici o avere! Sa se uite la dibacia rândunicii!
Rândunica, atunci când îsi face cuib, aduce paiele cu ciocul; si pentru ca nu
poate cara lutul cu picioarele, îsi moaie în apa vârfurile aripilor, apoi le
tavaleste în praful cel mai fin si asa înlocuieste lipsa lutului; si, încetul
cu încetul, leaga între ele cu lut paiele, ca si cum le-ar lipi cu clei; îsi
face cuibul si creste în el puii.
Acestea
sa-ti dea povata, ca sa nu te apuci de rele din pricina saraciei, nici sa-ti
pierzi toata nadejdea când vin peste tine cumplite necazuri, nici sa stai cu
mâinile încrucisate si sa nu lucrezi! Dimpotriva, alearga la Dumnezeu! Daca
Dumnezeu daruieste unei rândunici unele ca acelea , cu cât mai mult va da celor
care Îl striga din toata inima lor!
Sfantul
Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 163
ROADELE OSTENELII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi,
iarasi, un plugar care aduna cu bucurie roadele ostenelii sale. Gândeste-te cu
ce bucurie se vor desfata de roadele trudei lor aceia care acum se ostenesc
întru nevointa credintei si a rabdarii. „Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie
vor secera. Mergând, mergeau si plângeau aruncând semintele lor, dar venind,
vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmul 125, 5-6). Vazând aceasta,
sa nu slabesti întru nevointa cea pentru cucernicie.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 77.
LUMINA ORBITOARE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ce s-ar
întâmpla, Domnul meu si Mântuitorul meu Iisus Hristos, daca lumina Dumnezeirii
Tale ar tâsni din Preasfintele Tale Taine, când ele odihnesc pe Masa Sfântului
Altar sau pe Sfântul Disc, sau în chivot, sau când preotul le poarta la pieptul
sau, ducându-se la un bolnav? Toti cei care ar vedea aceasta lumina s-ar pleca
la pamânt înfricosati, caci însisi Îngerii îsi acopar fata de frica slavei tale
nepatrunse, si totusi, cât de indiferenti sunt oamenii fata de aceste Taine
ceresti?
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura,
Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 92
PUTEREA LUMINII DUMNEZEIESTI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum
soarele de pe cer îsi reflecta întreaga-i maretie si stralucire în puzderia de
corpuri transparente de pe pamânt si soarele duhovnicesc – Dumnezeu – a
binevoit sa se reflecte în nenumarate fiinte, în cer si pe pamânt: acolo în
îngeri, aici în oameni. Si dupa cum lumina – si cea a soarelui material – nu se
împiedica de corpurile solide, dar transparente, luminând prin geamuri încaperi
închise din toate partile, în care nu patrunde aerul de afara, tot asa si
lumina Soarelui spiritual nu se opreste în fiintele spirituale, nu se izbeste
de oprelisti materiale, nici de pereti, nici de ziduri mohorâte de temnita,
nici de imensitatea muntilor, nici de adâncimea pesterilor în care se ascund de
lume robii lui Dumnezeu, nici de abisurile pamântului. Ea patrunde pretutindeni
si straluceste pretutindeni, în tot sufletul în stare sa primeasca lumina
adevarului ceresc. (Pavel si Sila se rugau în temnita, laudau pe Dumnezeu în
cântari, si Domnul le-a ascultat rugaciunea. – Faptele Apostolilor 16, 25-26).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 405
P O E Z I A
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Poezia
exprima cel mai curat si mai înalt tot ceea ce are omul luminat în el. O strofa
de poezie face mai mult, adesea, decât un tratat întreg de filosofie. Asa cum
Îngerii se exprima sau mai bine spus, limba lor e muzica, tot astfel pentru
oameni limba lor adevarata este poezia. Mai devreme sau mai târziu Lumea se va
întoarce la poezie, la izvoarele ei. E prea multa lume insensibila fata de
marile minuni ce le întâlnim în fiecare zi… Avem nevoie de cât mai multi oameni
cu suflet de poet.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 100, 116
UMEZEALA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca de
vreme ce pamântul n-are umezeala, nimic din el nu rasare, desi semintele sunt
puse în tarâna. Asa este si inima omului: chiar de va auzi cuvântul Domnului,
ea nu va putea sa creasca rodul vrednic de acest cuvânt daca nu va avea în sine
umezeala harului lui Dumnezeu. De aceea avem porunca sa ne rugam cu osârdie
pentru a o primi: „Cereti, cautati, bateti”, graieste Domnul (Matei 7, 7). Prin
aceasta suntem încredintati ca ni se cuvine a ne ruga lui Dumnezeu cu sârguinta
si a cere har de la El, ca sa ne dea „urechi sa auzim” Cuvântul Lui si „inima
sa întelegem” voia Sa (Isaia 6, 10). Fara acestea nimic nu vom putea, caci avem
o inima stricata pâna în temelie, astfel încât, chiar de am auzit Cuvântul
Domnului, nu ne este cu putinta a-l pricepe si a-l adânci în inima, iar de l-am
înteles, nu-l putem face; de aceea, în fiece clipa avem trebuinta de harul lui
Dumnezeu, care ne este ajutator în fapta buna cea lucratoare.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 108.
MIROSUL PAMANTULUI
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Nimic nu e
mai frumos si mai bogat decât pamântul; iei un pumn de pamânt, în acelasi
pamânt pui samânta de fasole, porumb, grâu, samânta pentru toate florile,
pentru toate miresmele, într-un pumn de pamânt, acelasi pamânt. Si tot din
pamântul acesta izvorasc toate parfumurile florilor, toate culorile florilor…
nu-i un miracol? Pamântul acesta este creatia primara a lui Dumnezeu, minunea
minunilor pe care a creat-o Dumnezeu, pamântul. Si pamântul acesta si-a pastrat
calitatea si acum. Toate acestea sunt un miracol, o minune e existenta noastra,
un miracol în fata caruia ma închin si ma cutremur si ma desfat vazând toata
creatia lui Dumnezeu care graieste si care îmi vorbeste si care apare în
diferite forme: în chipuri de oameni, în chip de animale, în chip de flori, dar
toate d in acelasi pamânt pe care Dumnezeu l-a creat.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 45-46
SUBALTERNII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ati observat
cu cât respect, supunere, corectitudine se poarta subalternii fata de
superiorii lor, aceasta întâmplându-se în toate starile si conditiile, ca un
mod al celor „mici” de a-si face datoria fata de „cei mari”. Dar ati vazut câta
supunere se arata si ce protocol riguros se aplica la Curtea Tarului? Acestea
pot deveni modele de comportament în raport cu Creatorul; purtarea corecta fata
de Acesta, supunerea fata de poruncile Sale dau scop si fericire vietii.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 92
BUCURA-TE DE LUMINA!
Sfantul Ioan din Kronstadt
Desi
Dumnezeu ne cunoaste toate nevoile, rugaciunea ne este de trebuinta pentru a ne
lumina sufletul. Ti-e bine sa stai la soare, ti-e cald, te bucuri de lumina.
Asa este si când te rogi lui Dumnezeu – Soarele nostru duhovnicesc; Te
încalzeste si te lumineaza.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418.
HARTA CALAUZITOARE
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Închipuie-ti
ca pe o harta este înfatisata întinderea cea mare a pamântului, si cerceteaza
fara împatimire lucrurile care îl umplu: cât de nimicnice ti se vor parea fata
de vrednicia sufletului omenesc, înaltat prin iubirea de oameni dumnezeiasca
pâna la treapta desavârsirii celei întocmai cu Îngerii. Din aceasta vei vedea
ca orice lucru este nespus de ieftin fata de înalta noblete a sufletului
crestinesc.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 60.
FOCUL MISTUITOR
Sfantul Paisie Aghioritul
Când arunci
într-o soba hârtii, gunoaie, acestea ard. La fel si cu omul duhovnicesc, orice
i-ar arunca ispita, el arde, este „foc mistuitor”. Cugetele rusinoase nu se
lipesc de el, si dupa aceea si diavolul oboseste si pleaca.
Sfantul
Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed.
Egumenita, Galati, 2009, p. 132
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu