ALINTĂTORUL GÂND
~*~
Când clipa
vieții-ți este-o lăcrimare,
Ori
te-mpresoară griji, tristeți, nevoi,
Te-ascunde-n
gând de taină, și-n visare
Te-ntoarce-n
vremi trecute, înapoi.
Te-alinte-n
legănare fericirea
Din
timpurile tale ce-s apuse,
Mi te-nfioare iarăși amintirea
Acelor
taine ce le ții ascunse.
Îți ia
lumină de la sori cerești,
Și vise
nebunești, din miez de noapte,
De-oparte-ți
lasă grijile lumești,
Și mi te
du prin sferele înalte.
Iubește
cum ai vrut mereu să fie,
Cu-a tale
toate viile-ți simțiri,
Îți fă
visarea ta o nebunie,
Să simți
că ai gustat, dumnezeiri.
*
Când vei
găta, în lumea ta te-ntoarce
Ca să-ți
trăiești speratul ne-mplinit,
Visează-ntr-una,
fiindcă n-ai ce face,
Că vieții
fi-vei până mori, robit.
Și nu uita
că doar mi-te-amăgești
În clipele
trăite-n desfătare,
Că dulcea
ta visare ce-o trăiești
E tot un
gând, la fel ca orișicare.
El îți e
leac divin, alintător,
Ce-i
tăinuit în țandără de gând,
Cu el mai
nimănui nu-i ești dator,
Și poți
să-l retrăiești tot rând la rând.
Himere
dulci ne înfioară visul
Când greul
vieții iarăși ne-a aflat,
Dar mai
apoi viața cea cu plânsul,
Ne ține-n
legea ei, cât ne e dat.
Dar voi
visați, să știți că mai există
Și cel
frumos în lumea ce-o trăiți,
Chiar dacă
viața asta-i rea și tristă,
În vis
aveți ce toate le râvniți.
~*~
Mircea
Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu